Sarah:
Rasuflu usurata atunci cand va ca Derek si ceilalti decid sa mearga sa gaseasca copiii. Puteam sa imi dau seama cat de incordati erau si cim erau gata sa ii atace, iar majoritatea de aici nu ar fi fost o problema pentru niciunu dintre ei. Numai cei cativa soldati veterani ar fi fost o mica provocare, dar prieteni mei i-ar fi invins cu usurinta, insa nu asta ne doream caci ar fi facut mai mult rau decat bine.
Cum vad ca unul dintre ei ii pune cutitul la gat surori mele, am grije sa ii incalzesc manerul pana cand respectivul il arunca din mana.
- Pana cand trec cele 2 ore tensfatuiesc sa nu incerci sa mai ranesti pe cineva.
Tonul meu era grav si autoritatea mea inca mai avea ceva efect caci tipul se retrase inspaimantat. Intre timp un altu adusese un scaun asemanator cu cel pe care statea Maria, dar nu a fost nevoie sa fiu obligata sa ma asez caci am facut eu singura asta.
Toti de aici erau tensionati, inclusiv eu caci imi faceam griji pentru copii si pentru Adam caci el era ranit destul de grav. Reuseam cumva sa ii ascult bataile inimi care imi aratau ca este inca in viata. Speram sa nu fie nevoie sa agitam spiritele aici pentru al salva in aceste 2 ore. Hyu era in regula. Ranile lui erau superficiale, era doar inconștient.

Noia:
Ajunsi la munte, ghidul nostru nu a indraznit sa intre cu noi tot spunand ceva ca e un monstru blestemat inauntru si nimeni nu a mai iesit dupa ce a intrat.
- Bun! Cred ca de aici ar trebuii sa fim mai atenti.
Spunand asta am intrat prima in pestera avand grije sa fiu ci urechile ciulite. Chiar nu as fi vrut sa am parte de vreo surpriza sarindu-mi in cap.
Deja inaintamnde peste jumatate de ora si nici un semn de orice forma de viata. Asta pana cand am putut sa aud un sunet slab ca de plans de copil si am marit pasul cu ceilalti pe urmele mele.
M-am oprit brusc cand am ajuns la o cotitura, iar din partea cealalta se vedea o lumina.
Uitandu-ma usor am observat ca erau doar doi paznici in fata unei intrari intr-o incapere mai mare ce era inchisa ca o celula printr-o use facuta din bare.
- Nu cred ca va fi asa dificil sa ii invingem pe tipi aia doi.

Alex:
Vad cum Noia se apropie de acele bare si incearca sa le deschida, dar in fara ei apare o lumina rosie care o scaneaza apoi un val de enrgie o arunca in peretele opus al pesterii in care ne aflam.
- Nu o sa intrati niciodata acolo!
Spuse unul dintre cei doi paznici si imediat se injunghie singur cu propria sabie, amicul lui urmandu-i exemplu.
- Alex! Repede!
Nu a fost nevoie sa intreb la ce anume se referea sora mea caci mi-am dat seama imediat.
Apropiindu-ma repede de cel care vorbise, imi pun mainile pe capul lui cat inca mai era viu si, activandu-mi puterile, am devenit el copiindu-i infatisarea, puterile si amintirile.
Sora mea facuse la fel cu celalalt paznic acum amandoi aratand ca ei. Aveam sa ramanem blocati cu aspectul lor pret de cateva minute, apoi vom putea sa ne schimbam infatisarea in cea normala.
- Acolo e un fel de scanner, dar acum rezolvam problema.
Am spus eu stiind exact ce era aici acum si cine fusese in spatele a tot. Cei doi ai caror identitati tocmai le-am copiat au fost implicati in toata tarasenia.
Mergand in fata gratiilor alaturi de sora mea, am fost amandoi scanati, iar apoi usa s-a deschis singura.
- Nu mai avem mult timp! Trebuie ca macar cativa dintre copii sa ajunga la arena aia pana expira timpul. Ne-ar lua prea mult ca sa ii ducem pe jos.
Vocea imi era necunoscuta, dar fiindca venise de langa mine am realizat ca Alia fusese cea care vorbise.
Imediat dupa aceea aspectul ei a revenit la normal si ea a picat in genunchi incepand sa tuseasca asa de rau incat a tusit cu sange la un momentdat. Se fortase prea mult.
- Cei care aveti aripi, va rog, luatii pe cei mai mari dintre copii sa le spuna parintilor sau bunicilor lor ca toti sunt in viata. Noi, restu, o sa incercam sa ii scoatem pe toti in siguranta afara.

Sarah
Simt o mare usurare atunci cand ii zaresc pe Derek si alti cativa din grup cum vin in zbor fiecare avand cate un copil in brate.
Imediat ce ajung cu picioarele pe pamant fiecare dintre copii e imbratisat de parintii sau bunici lor.
- Se pare ca am avut dreptate asa ca nu mai e nevoie de noi aici.
Spun ridicandu-ma de pe scaun fara sa ii dau drumul la mana surori mele.
- Stai pe loc! De unde stim noi ca nu a fost totul planificat de tine?
Acelasi barbat care ma pleznise inainte ridica din nou palma la mine, dar de data asta nu i-am mai permis sa ma loveasca, prinzandu-i incheietura maini inainte sa ma atinga.
- Stai, bunicule! Regina nu a facut nimic! Cei care ne-au luat au fost condusi de un barbat ce a fost clar ca ii vrea ei raul.
O fetita de cred ca 12 ani, a venit si s-a prins de mijlocul barbatului uitandu-se in sus la el.

Alex:
Dupa cateva minute am putut sa imi reiau si eu forma si, dupa un pic de munca de convingere, i-am facut pe toti copii sa ne urmeze spre iesire.
Eu amluat-o inainte avando pe sora mea in brate.

Sarah
Reactia lui Derek, choar daca era oarecum nepotrivita, ma bucura caci imi lua apararea, iar asta m-a facut sa zambesc usor.
Punandu-mi mana pe umarul lui am inaintat langa acesta si i-am zambit bland.
- Iartai Derek. Furia si siferinta pot transforma pana si pe cel mai bland intr-un monstru.
Cand mi-am intors capul am observat ca toti ingenunchiasera.
- Sper ca ma veti ajuta sa clarific situatia si sa opresc protestele.
Drept raspuns la afirmatia mea cu toti au inceput sa vorbeasca deodata fiecare zicand in felul lui ca ii pare rau si ca va face tot ce se poate pentru a indrepta situatia.
Uitandu-ma apoi spre Elina, bruneta a inteles din privirea mea ce ii ceream asa ca si-a rupt legaturile si a fugit spre Kaname incercand sa ii vindece rana celui ce o protejase pe sora mea.
- As avea nevoie de cele mai puternice si incapatoare nave pe care le aveti. Nave care sa reziste aterizari pe Terriora si sa fie capabila sa se ridice inapoi cu destul de multa greutate.
Linistea s-a lasat dintrodata auzinduse doar cateva susoteli ingrijorate cu toti intrebandu-se de ce as vrea sa ma duc pe planeta interzisa.

Alex:
Mai aruncam din cand in cand cate o privire in jur fiind ingrijorat mai ales de starea unora dintre copii caci, din ceea ce ziceau cei mai mari, ultima masa o primisera acum 5 zile si erau destul de slabiti si foarte infometati.

Sarah
Rosesc usor cand Derek ma săruta pe frunte si puteam sa aud cum deja incepusera sa susoteasca multi dintre cei aflati in arena, majoritatea zicand ca inteleg acum de ce el a fost atat de suparat de felul in care fusesem eu tratata, iar alti cativa se intrebau daca el avea sa fie regele lor pe viitor.
- O, dar ea nu e clona si nici Karina nu are clona.
Spun eu chicotind la auzul acelei afirmatii.
- Daca v-ati uita mai atent ati vedea ca nu sint chiar identice si mai ales ca coroana de o poarta ea e diferita de cea a reginei, dar este identica cu cea pe care o poarta Kaname. Ea e printesa pierduta, Maria!
Cred ca toti am avut aceasi reactie intorcandu-ne privirile spre Hyu care se trezise si incepuse sa isi desfaca legaturile.
- Hyu...
- Da chiar, Sarah, ca am tot uitat sa te intreb, Karina si Arina au cumva surori gemene, sau am vazut eu dublu?
El nu parea sa fie deloc afectat caci se ridicase de pe scaun punandu-si doar o mana la ceafa frecand-o usor.
- Da, au. Elvira, aici de fata, e sora geamana a Karinei, iar pe sora Arinei o cheama Karla.
Explicandu-i lui asta, le-am explicat si celorlalti totodata, dar aproape m-am speriat cand toti au strigat in cor,, Bine ai revenit acasa, printesa Maria! "

Karina:
- Clona, nu suna rau! Dar... Care e clona cui? Eu a ta sau tu a mea, soro?
Deja faceam haz de necaz caci fusese prea amuzant totul sa las ocazia sa imi scape. Mai ales ca acum ma apropiasem de sora mea si imi pusesem o mana dupa gatul ei.

Hyu:
Ma intorc cu fata spre Maria si o mangai usor pe cap.
- Nu te speria! Cam asta va fi felul in care vei fi primita in regat de acum in colo. Mai ales ca o sa urmeze o perioada in care va trebuii sa mergi cu sora ta pe fiecare planeta ca locuitorii sa te vada. O sa incerc sa aman pe cat posibil asta ca sa iti las timp sa te acomodezi cu totul.
Ii spun incet incat doar ea sa ma auda.

Karina:
Cand aud ce zice Elvira simt ca imi ia fata foc. Cum de isi daduse seama? Adica nu spusesem nimanui nimic despre Cedric, mai ales la cate s-au intamplat, nici cu Sarah nu am apucat sa vorbesc sa ii spun despre ce s-a intamplat intre mine si el.
- Ce... Ce... Cum... De unde sti?
O intreb balbaindu-ma.

Alex:
Intr-un final, dupa alte 2 ore, reusim sa ajungem si noi la arena ci restul copiilor care sunt imediat luati in primire de catre familiile lor.

Sarah:
Ridic dintr-o spranceana cand vad ca Maria se duce la Hyu, iar el pare sa fie foarte prietenos cu ea, ceea ce era mai rar pentru el sa arate asemenea afectiune cu atatia ochii atintiti asupra lor. Ceva era intre ei doi.
- Regina, am putea pregati o nava marfar pentru o calatorie dus intors pe Terriora, dar ne va lua cateva ore.
Intorcandu-mi privirea spre cel care minse adresase am dat din cap. Stiam ca nu era cea mai buna solutie si mai buna ar fi fost o nava de asalt de pe planeta principala, dar era prea departe si timpul ne presa.
- Foarte bine! Va rog, faceti asta cat de repede puteti!
Privind in sus spre cer privirea mi s-a atintit pe planeta pe care erau prieteni nostri. De aici se vedea exact cum se vedea luna de pe Pamant.

Sarah:
 - Eu imi fac mai mult griji pentru copii.
Spun muscandu-mi buza de jos. Inafara de acea viziune pe care o vazuse si el, nu ii spusesem despre Mira si legatura speciala dintre mine si ea.
- Momentan nu putem face nimic decat sa asteptam si sa incercam sa ii ingrijim pe cei raniti.
Spun facandnreferire la Adam si vazand ca si Alia parea a fi foarte slabita avand si urme de sange la gura.
- Va rog, urmati-ma! Va vom pregati ceva de mancare pana cand totul este gata.
Am aprobat din cap si l-am luat pe Derek de mana.
- Ai putea, te rog, sa imi tai tu suvitele de au ramas mai lungi cand mi-am taiat parul?
Nu stiam ce altceva sa fac sau sa spun caci asteptarea era un chin, iar grija ma macina din interior, dar poate, putin timp singura cu el, ma va face sa imi recapat stapanirea de sine si sa nu incep sa plang in fata tuturor.

Karina:
Chicotesc si eu usor.
- Nu ne stim de prea mult timp, dar deja vezi prin mine ca printr-o oglinda. Se vede ca suntem surori.
Spunand asta ma uit in directia unde se uita ea si il vad pe Alex cum o lasa usor pe Alia pe picioarele ei dupa ce sigur ea insistase sa faca asta. Mi-ar placea ca si eu cu Elvira sa ajungem sa fim atat de apropiate precum sunt gemeni astia doi si chiar ma intreb daca vreodata o sa dezvoltam si noi acel al saselea simt pe care l-am vazit la Alex cu Alia si Jamie cu Kaname, efectiv ei simt cand celalalt e la anaghie.
- Ah! Parcul de distractii!
Ma trezesc deodata zicand cand imi aduc aminte de promisiunea pe care o facusem cu Cedric ca vom merge la intalnire intr-un parc de distractii, dar acum cine stie cand o sa mai putem merge.

Alia:
Il convinsesem pe Alex sa ma lase pe picioarele mele, chiar daca inca imi simteam genunchii tremurand, totusi nu voiam sa il fac sa ma carentot timpul in brate.

Sarah
Civintele lui au fost exact ceea ce a lipsit facandu-ma sa imi dau drumul la plans intorcandu-ma pe tamburel si lipindu-mi chipul de abdomenul lui avand mainile in jurul taliei lui.

Alia:
Cand Alex se indeparteaza de mine pentru a ii ajuta pe cei de aici sa il ia pe barbatul ce o aparase pe Kaname si sa il duca pentru a-i ingriji mai bine ranile, atunci am incercat si eu sa fac singura cativa pasi, dar picioarele nu au tinut cu mine si mi-am pierdut echilibrul, dar cineva m-a prins si apoi m-am trezita liata iarasi in brate, dar de data asta nu era fratele meu.
- Multumesc.

Sarah
Dupa ce reusesc sa ma mai calmez imi ridic privirea spre el si, stergandu-mi onrajii, ii zambesc usor.
- Multumesc si scuze ca a trebuit sa ma vezi asa. Uneori nu ma pot abtine.

Alia:
Il privesc atenta pe cel care ma luase in brate. Era chiar arator. Parul negru usor lung si ochii aceia albastri parca te vrajeau. Cand realizez ca ma intrebase ceva imi scutur usor capul si imi pun mainile pe obraji mutandu-mi privirea.
,, Alia, nu e timpul sa te uiti lung dupa baieti" imi spun singura in gand apoi il privesc din nou si ii zambesc usor.
- Sunt bine, doar mi-am folosit prea mult puterile.

Sarah
Imi las capul pe pieptul lui si imi inchid usor ochii. Ma simteam calma si in soguranta langa el si chiar simteam ca totul avea sa fie bine.

Alia:
Pana la urma mi-am lasat capul pe pieptul lui ascultand cum ii bate inima si ii batea destul de tare.
- Dar tu? Esti bine? Adica inima iti bate destul de repede.

Jamie:
Nu stiu unde anume fusesera chemati gardienii, dar speram ca totul sa fie inregula si sa se descurce. As fi putut sa ii chem inapoi, dar daca situatia in capatul lor era problematica atunci mai mult rau as fi facut. Tot ce puteam facebera sa am incredere in ei ca o rezolve problema de acolo si o sa vina sa ne ia de pe aceasta planeta. Grija mea principala era sa trecem peste noapte cu totii fara sa fie cineva ranit.
- Suntem toti? Mai lipseste cineva inafara de cei care au fost luati de Gardieni, Maria si Hyu?
Intreb uitandu-ma in jur observand cum incepea sa se intunece, iar pentru a ajunge pe partea cealalta a planetei unde era inca ziua, era mult prea dificil caci cine stie peste ce mai dadeam pe. Drum. Cel mai bine era sa ne facem o tabara si sa incercam sa ne protejam.

Jamie:
Ma incrunt atunci cand o aud pe Karla ca doua fete lipsesc.
- Trebuie sa le gasim, dar actionam ca un grup. Nu e bine sa ne despartim acum, pe intuneric.

Alan:
Eram transformat si alergam printre copaci cu sora mea pe urmele mele. Trecuse o luna de cand fusesem adusi pe aceasta planeta si tot o luna de cand fusesem ultima oara in forma umana. Era prea periculos sa ne transformam inapoi caci am fi tinte sigure pentru creaturile ce ne vror la masa. Pana acum nimeni nu cred ca ne observase disparitia mai ales avand in vedere tot ce se intampla pe la castel cu toate acele proteste împotriva reginei.
In tot timpul asta mai aparuse si altii pe planeta, dar niciunul nu supraviețuire si noi nu ii putusem ajuta caci fusesera adusi in parti diferite si nu ajunsesem la timp la ei.
Acum insa simteam mirosul altora si erau mai aproape asa ca incercam sa ajungem la ei inaintea acelor creaturi ce se aseamana cu niste porci cu trei capete si cu limbi si cozi de șarpe. Daca erau vreo specie ce avea ceva puteri poate puteam sa gasim impreuna o cale de a scapa de aici. Si, in plus, eram mai puternici daca eram mai multi.

Jamie:
- Cam unde le-ati vazut ultima oara?
Intreb nefiind sigur daca e indicat sa ne intoarcem un zona unde se afla acea planta carnivora si nestiind incotro sa o luam. Dar am primit raspunsul atunci cand un tipat se auzi ca un ecou. Nu am mai stat pe ganduri si am luato la fuga in acea direcție.

Alan:
Ne apropiam din ce in ce mai mult de cei care fusesera adusi astazi, dar la fel o faceau si creaturile alea slinoase.
Brusc am ajuns in fata unei fete asa ca am oprit si am privito atent incercand sa imi dau seama ce era ea.
In forma asta eram destul de urias si asta parea sa o agite. Dupa cum ma privea nu cred ca mai vazuse vreun wizard pana acum.