Se mai privii o dată în oglindă. Nu știa ce are acum pe chip, tristețe...frică poate ? Avea să plece din căminul în care crescuse ,deloc călduros, avea să se mute în alt castel, unde va primii o nouă familie. Dar se ducea până la urmă undeva unde era tot o familie regală, tot fețe serioase fără pic de sentiment pe el .... dacă va fi mai rău ? Dacă soțul ei nu o va iubii ? Se știe din moși strămoși că regii au o grămadă de amante și soția e doar un podium care zâmbește și suferă.
Își scutură capul, încercând să alunge gândurile negative.
Își netezii cutele rochiei și coborî, urmând să fie condusă la caleașcă. Părinții ei nici nu veniră să își ia rămas bun, ocupați fiind ca de obicei cu tot ce nu era ea.
Nu putu să doarmă absolut deloc pe timpul drumului.
Când ajunse inima îi bubui în piept, coborând ușor din caleașcă și uitându-se ușor curioasă după bărbatul care avea să îi devină soț doar în câteva zile.