Simțise nevoia de o gură de aer. Să reflecteze. Să treacă iar prin filtrul minții tot ce trăia. Revederea cu Ren îi făcuse și rău și bine. Știa că mereu el va fi o slăbiciune.
Plecase din oraș cu un autobuz la nimereală, care o dusese puțin mai departe de semnul care tăia numele orașului. Nu era foarte departe, s-ar fi putut întoarce și pe jos probabil dacă își punea mintea, cel puțin până la periferie.
Rămase în stație ,pentru că era acoperită și afară ploua.
Privi obosită în jur, sub ochii ei erau așternute cearcăne.
Aprinse o țigare și oftă în treacăt.