Academia de calarie

In oras se redeschisese o veche academie de calarie care in trecut invatase arta calariei pe multi cavaleri. Vestea se dusese destul de repede mai ales datorita exemplarelor rare de cai ce fusesera aduse pentru a invata copii sa calareasca.
Copii adorau caii mai ales unicornii inaripati. Insa un exemplar era aparte. O femela licorno centaur, o fiinta extrem de rara.

Era o zi obisnuita de primavara, iar eu am ales sa-mi petrec timp de o saptamana vacanta la academia de calarit. Eram nou in acest domeniu si tot o data dornic sa fiu bun in aceat domeniu.

Bjork Einardóttir:
Decisesem să încerc o experiență nouă, așa că m-am înscris la clubul de călărie care se deschisese în orașul în care îmi petreceam vacanța. Cel mai mult așteptam să văd exemplarele rare pe care academia avea să le expună în acea zi.

Majestic Trinket:

Eram intr-o boxa obisnuita de grajd, alaturi de ca obisnuiti din rase pur sange si rare. Eram in boxe mici si inguste, normale pentru un cal obisnuit, care nici macar nu avea loc sa se miste in propria boxa.
Grajdul era un fel de hala intunecata. Toti caii erau serviti cu fan fara exceptie, inclusiv eu. Desi prima data cand ajunsesem inacest loc, fanul mi se parea dezgustator, ajunsesem sa ma obisnuiesc.
De cand ajnsesem in acest loc, fusesem tratata precum un cal obisnuit, nu ca o persoana.

Bjork Einardóttir:
Autobuzul a oprit la clubul de călărie mai repede decât mă așteptam și eram super entuziasmată de experiența pe care urma să o practic. Când am ajuns la intrarea în academie, am scos prima dată o sticlă cu apă din rucsac, deoarece mi se uscase gâtul din cauza emoției pe care o simțeam, apoi am căutat numărul menagerului pe telefon și l-am sunat pentru a-i aduce la cunoștință despre sosirea mea.

Stateam in grajd inchisa in boxa si de data asta spre incantarea mea pe langa fan se adusese cailor si cate o galeata de ovaz care il apreciam mai mult decat fanul.
In timp ce ceilalti cai obisnuiti mancau direct cu botul din galeti, eu imi foloseam mainile umane sa apuc fulgii de ovaz si imi bagam in gura cate 2 pumni intregi de ovaz. Desi jumatatea mea superioara era umana, comportamentul meu era uman primitiv ca venita de pe o insula.

Bjork Einardóttir:
Managerul a venit imediat și m-a condus către grajduri, întrebându-mă cu ce exemplar aș vrea să exersez. I-am spus că voi arunca o privire printre caii disponibili și că apoi mă voi decide, dacă este în regulă. A fost de acord cu decizia mea, fiindcă exemplarele deja luate se aflau pe teren.

Eu o femela centaur-licorn cu coama curcubeu atrageam privirile tuturor dar nimeni nu era tentat pana acum sa exerseze cu mine si nu stiam de ce.

Bjork Einardóttir:
Am văzut mulți cai care mai de care mai frumoși și mulți ponei potriviți pentru copiii care veneau să călărească împreună cu părinții lor, dar cel mai mult mi-a atras atenția un exemplar care părea să fie costumat, dar era cât se poate de real și de... magic.

-Buna! numele meu este Majestic Trinket. Imi poti spune Trink sau Tali. Spun eu vorbind limba ei dar cunoscandu-se un accent grec antic in vocea mea.

Bjork Einardóttir:
- Cum se face că ai ajuns la un club de călărie? o întreb după ce am tresărit puțin la auzirea vocii ei. Adică, un astfel de exemplar magic nu are ce căuta aici. Te țin cumva cu forța?

-Cam asa ceva. Un fel de. Am tot incercat sa evadez dar m-au gasit mereu indiferent unde mam ascuns. In acelasi timp sunt si libera dar si tinuta cu forta ca proprietatea or. In sensul ca imi da voie sa merg cu herghelia chiar lasata nesupravegheata aparent dar daca incerc sama indepartez de herghelie, si sa ma intorc in padurea mea de bastina, imediat vine cineva si maintoarce in grajd. Nu stiu cum se face. De parca as avea o fantoma spion pe urmele mele care lucreaza pentru ei.

Bjork Einardóttir:
- Înțeleg, deci dacă ai încercat să evadezi și nu ai avut cum, înseamnă că ți-au pus un dispozitiv de urmărire. Cum ești un exemplar rar, probabil că le aduci profit, nu glumă...

-Inteleg. Si unde ar fi acest dispozitiv de urmarire? pot scapa de el?

Bjork Einardóttir:
- Ar putea fi oriunde, i-am răspuns oftând. Doar ei știu cum procedează cu aceste dispozitive.

-Inteleg. Hm, cred ca singura posibilitate sa ma scoti ar fi sa te inscrii la ei sau esti deja elevul lor? Si sa participi la cursurile lor de fapt sa participam impreuna. Iar la absolvire, stiu ca fiecare elev are dreptul sa isi aleaga un cal. Deci in felul asta m-ai putea scoate de aici.

Bjork Einardóttir:
- Ei bine, da, sunt deja elevă a acestei academii, dar nu știam că pot să păstrez un cal. E o veste minunată. Totuși, crezi că mă va lăsa să te păstrez chiar pe tine?

-Depinde.Nu stiu regulile acestei academii. Nu sunt de prea mult timp iar asta ceea ce am spus am auzit-o si eu pur intamplator.