Ora de Vaj-Hat (open for everybody)

Daemon avusese deja o întâlnire cu mâna lui dreaptă și verificase cine se mai înscrisese la ora lui, era chiar încântat de noi talente și să descopere potențialul în elevii săi. Fiind primul curs nu avea de gând să intre atât de repede în pâine și să-i slăbească de puteri, voia să fie ... ca așa de început, mai lejer.Ajunsese cu un sfert de oră mai devreme ca să dea o tură pe teren pentru a fi el încălzit, fiind îmbrăcat în pantaloni de trening negri și un maieu alb și având un fluier atârnat de gât. Era încântat că începea să predea din nou, asta îi plăcea să facă cel mai mult.

Personaj: Daemon Bell, profesor Vaj Hat

Daemon era genul de profesor indulgent , deşi trebuia să recunoască ... nu se dădea în vânt după întârziaţi şi exact când îşi verifică ceasul şi trecuse de fix, exact când ar fi trebuit să şi înceapă ora mai vedea 2-3 rătăciţi alergând cu măturile în mână spre teren, lucru ce-l făcea să ofteze.
Chiar şi aşa nu comentă nimic răutăcios, doar îşi drese glasul şi îşi duse mâinile la spate.
"Bun, copii . Ca să nu sărim peste introduceri,deşi nu sunt preferatele mele, eu sunt profesorul Bell şi împreună ... vom învăţa sportul magic suprem, Vaj-Hâţul în paralel cu ore de Zbor. Lăsaţi măturile deoparte momente şi dăţi patru ture de teren, alergare uşoară,pentru încălzire! "

Era perfect conștient că din toată ora mulți elevi nu se dădeau în vânt după încălzire. Însă nu putea risca să înceapă direct un meci și toți elevii să aibă întinderi, dureri musculare și alte cele pentru că nu făcuseră încălzirea de rigoare.
Își duse palmele la spate din nou și se plimbă în mijlocul terenului cât aceștia dădeau acele patru ture cerute de el.

Când copii terminaseră turele, Daemon se apropie din spate de unul dintre ei, care i se părea extenuat și voia să fie sigur că nu se simte rău. Îi puse mâna pe umăr și îi zâmbi prietenește.
”Ești în regulă, tinere?”

<< In regula! Trageti-va un pic sufletul inainte sa facem echipele si apoi faceti doua ture cu zbor de matura inainte sa incepem jocul.>>
Le ceru Daemon asteptand ca acestia sa treaca la treaba.

După ce toți elevii terminaseră, Daemon îi împărții în două echipe. Astropufii si cercetașii versus viperini și ochi de șoimi.
Fiecare elev avea postul lui și erau în aer pe mături când Daemon suflă în fluier dând start meciului.

Daemon suflă tare în fluier, dând startul partidei și alergă dintr-o parte în alta a terenului pentru a putea supraveghea bine meciul și să intervină ca arbitru în cazul în care elevii săi nu respectau regulile de joc pe care el însuși îi învățase.

Știa că mulți erau entuziaști de jocul acesta, dar totodată era unul greu. Așa că stătu cu ochii pe ei să nu cumva să exagereze din dorința prea mare de a câștiga. Era conștient de competitivi erau copii la vârsta aceea și că doreau să se afirme pentru a rămâne în echipe.

- Oh, felicitări ! Meciul este câștigat de viperini ! Foarte bine , copii, puteți lua o pauză și să mergeți apoi la vestiar să vă schimbați.
Era fericit că jocul decursese frumos. Și deși nu voia să recunoască se bucura într-un fel că au câștigat viperinii cum și el făcuse parte din aceea casă în tinerețe.

După oră inclusiv Daemon se duse să se schimbe de echipament și trecând o jumătate de oră consideră de cuviință să meargă și el la masă. Fiind un spirit tânăr și energic nu se simții bine să se ducă lângă profesori, poate era ușor răutăcios, dar discuțiile lor i se păreau plicticoase și-l sictireau maxim.
Își luă porția de mâncare și se așeză la masa viperinilor, el fiind mai apropiat de elevi decât de colegii lui. Luă o gură din sucul de dovleac și îl privii pe Adrian curios.
”Ți-ar plăcea să rămâi în echipă?” îi propuse. Orele de Vâj Hâț erau obligatorii, dar cine voia să rămână în echipă făcea și antrenamente suplimentare și participa la concursuri.