Loosing my mind

Acesta este one-shot mai vechi al meu, cum il ultima vreme sunt lenesa si nu am scris nimic.
E din 2012 (omg, oldish rau) si ideea imi venise dupa ce vazusem filmul Let the right one in.
Este usor scurt si sec, dar am vrut sa-l impartasesc cu voi.

Losing my mind

Isi ridica privirea spre cerul la fel de alb ca si fulgii care cad din el si lasa acele mici puncte sa i se topeasca pe fata palida. Un mic zambet ii apare pe buzele parca lipsite de culoare si isi da drumul in zapada. Timpul s-a oprit si acum este in paradis, nu mai are nevoie de nimic. Linistea este drogul sau si simte cum fulgii il imbratiseaza, totul este atat de bine.
Aude leaganul din apropiere cum scartaie...inseamna ca nu mai este singur. Deschise usor ochii ridicandu-se in sezut si uitandu-se atent, curios, pe furis ca un copil mic care face ceva rau, la fata care se da in leagan. Fara sa-si dea seama o priveste cu adevarat insistent.
- Nu e frumos sa te holbezi, stii...murmura ea amuzata, sarind din leagan si ajungand la doar cativa pasi de el. Saltul pe care il facuse fusese destul de urias si aterizase perfect in picioare precum o pisica.
- Wow... fu tot ce murmura blondul mariind ochii sai de un albastru hipnotizant.
Fata chicoti delicat, ducandu-si o mana la gura. El o studie devenind usor intrigat de tinuta acesteia...desi afara era ger purta doar un pulover care nu era pe gat, niste pantaloni scurt, strampi si ghete.
- Nu iti este frig? o intreba pe vocea sa firava ridicandu-se in picioare si scuturandu-se de zapada.
- Cred ca a trecut mult timp de cand nu mai simt frigul, zambi ea slab.
- Cum adica? se incrunta acesta.
- Nu conteaza, clatina ea din cap. Eu sunt Eli...adauga uitandu-se in ochii baiatului.
- Oskar, murmura si el surazand, intinzandu-si mana prieteneste spre ea. Fata se feri dandu-se cativa pasi in spate. Nu-ti fac nimic...isi retrage mana, ducand-o dupa cap.
- Stiu, dar...ar fi mai bine sa nu ma atingi, ingana Eli departandu-se si mai mult.
- Bine, n-o s-o fac! Dar... nu pleca.
- De ce ai vrea sa raman? Nu stii nimic despre mine, as putea fi...cineva rau.
- Esti doar o fata, un copil...ca si mine.
- Ca si tine...repeta ea si imediat ii aparu pe chip un zambet
O liniste apasatoare se lasa peste cei doi, Eli avand inca acel zambet pe buze pe care Oskar nu se putea abtine sa nu-l admire.
- Si totusi suntem atat de diferiti! rupse tanara intr-un final, intorcandu-se inapoi in leagan.
Oskar isi scutura capul si se aseza pe leaganul de langa, incercand sa nu se mai holbeze la ea. Baga o mana in buzunarul gecii sale groase scotand un cub rubic. Eli imediat il privi tare curioasa.
- Vrei sa incerci? intinde blondul cubul spre ea.
- Da, dar...trebuie sa-mi explici, zambeste tanara la fel de frumos ca mai devreme.
- Trebuie pe toate cartile sa ajunga sa fie aceeasi culoare. Il rotesti...pana reusesti. Desi, ofta acesta, eu nu am reusit vreodata!
Eli chicoti luand cubul cu grija, insa chiar si asa atinse degetele lui Oskar, acesta simtindu-i raceala pielii, insa necometand nimic.
- Cati ani ai? o intreba el deodata, nereusind sa se mai abtina sa n-o priveasca.
- Aproximativ 12, raspunse, ridicand usor din umeri.
- Cum adica aproximativ? isi uneste el sprancenele neintelegand.
- Am 12 ani de ceva vreme, evita ea sa-l priveasca. Dar tu?
- Eu am 12 ani, 2 luni si 6 zile, raspunse el cu exactitate, inca intrigat de raspunsul ei - el stiindu-si cu exactitate varsta.
- Oskar? il intreaba pe o voce firava, care se stinse o data cu bataia unei rafale de vant.
- Da?
- Ai sa fii prietenul meu de acum incolo?
- Bineinteles. Mereu, ii promise acesta.
- Mereu...repeta acelasi zambet aparandu-i pe buze.


nice reading guys