Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit ]

Alan:

Incercam sa comunic cu ea, dar nu reuseam in forma asta, tot ce puteam scoate erau niste sunete asemanatoare cu ragetele. Voiam sa nu i fie frica de mine asa ca am incercat sa ma apropii de ea si mi-am lasat capul jos ca ea sa ma poata atinge pe bot ca sa ii demonstrez ca nu sunt rau. Alice ajunsese ai ea aici, dar nu s-a apropiat prea mult.
Deodata ceva luminos zbura prin aer si o secunda mai tarziu sa fi realizat ca m-ar fi nimerit direct in cap.
Dandu-ma inapoi am privit in sus de unde venise sageata din lumina si amnfacut contact vizual cu cel care o lansase spre capul meu, iar el cobora jos. Era clar ca eram vazuti ca o amenintare pentru ei.

Jamie:
Nu mult a lipsit ca acea creatura sa o prinda pe Kassandra, noroc ca am apucat sa actionez la timp. Fiind deja intuneric nu imi puteam da bine seama ce creatura era caci puterile nu imi erau sura la suta revenite asa ca nu puteam sa iminfolosesc vederea nocturna la capacitate normala.
Coborand jos am mers direct langa Kassandra care inca tipa asa ca am traso in bratele mele ca sa o calmez.
- Gata! E in regula! Sunt aici!

Jamie:
Cand realizez ca plange o strang mai tare in brate pentru a o calma si incep sa o mangai usor pe cap.

Alan:
Nunera nici o indoiala ca ei aveau puteri si nu erau doar alte specii slabe aduse aici de pe diferite planete si aveau si avantajul numarului caci erau mai multi. In momentul asta nu stiam ce anume as putea face caci daca luam forma umana atunci oboseala ar fi pus stapanire pe mine si nu as mai fi fost capabil sa ma transform inapoi, iar pe timp de noapte era esential sa raman in forma asta.
Deodata se aude o bufnitura langa mine, iar cand imi intorc capul vad ca Alice se prabusise la pamant si, treptat, se micsora reluand forma umana. In urma cu cateva nopti fuseseram incoltiti de niste creaturi, iar ea fusese ranita. Chiar daca ranile i se vindecasera isi pusesera amprenta pe energia ei ceea ce era clar vizibil acum.
Nu stiu daca cei prezenti aici aveau sa isi opreaaca atacurile asulra noastra asa ca am decis sa incerc sa o fac sa se ridice macar sa se urce pe mine ca sa putem fugi daca nu reusim sa le dovedim ca nu suntem monstri ci suntem la fel ca ei.
Intorcandu-ma spre sora mea am inceput sa o imping usor cu botul facand-o sa deschida usor ochii, dar ea nu a vrut sau pur si simplu nu mai era in stare sa se ridice ci doar si-a asezat o mana pe botul meu lasand-o apoi sa cada inapoi inchizand iarasi ochii. Era epuizata!

Alan:
Vad ca un tip se apropie de sora mea asa ca marai la el ca nu cumva sa ii faca ceva, dar acesta imi spune ca nu vrea sa ii faca rau. Nu stiu daca merita sa am incredere in el, dar daca nu aratam ca nu vreau sa ii ranesc nici ei nu vor sti de mine ca nu sunt un monstru asa cum par sa creada.
Pana la urma ma asez in pozitia de sezut langa ei si il privesc atent pe tip sa vad ce are de gand sa ii faca surori mele.

Alice:
Deschid usor ochii si observ ca era cineva langa mine asa ca ma ridic repede in fund dar simt o durere groaznica cum imi sageteaza capul. Oboseala isi pusese amprenta pe mine, si, chiar daca eram in dezavantaj in forma asta pe timp de noapte, macar acum puteam discuta cu ei.
- Multumesc! Spun cand observ ca ranile imi erau vindecate apoi ma ridic in picioare si ma apropii de fratele meu si il mangai pe bot zambindu-i usor.
- Scuze ca te-am speriat Alan.
Intorcandu-mi privirea spre cei care erau nou adusi pe planeta am inclinat din cap in semn de salut.
- Eu sunt Alice, iar acesta e fratele meu, Alan, suntem Wizarzi si am fost adusi pe planeta asta acum o luna.

Alice:
- In acelasi fel ca si voi si nu am fost singurii. Au mai fost si altii dar nimeni nu a supravietuit. Doar eu si fratele meu, pana acum, am rezistat aici, dar asta pentru ca nu am stat prea mult intr-un loc.
Nu credeam ca era necesar sa ma intind sa le spun exact acelasi lucru pe care sigur il vazusera si ei pe videoproiector.
Alan a ridicat capul si a inceput sa maraie.
- Creaturile se apropie, trebuie sa ne miscam!

Jamie:
Tipa mi se parea extrem de cunoscuta, dar acum nu aveam sa imi bat capul cu asta avand probleme mai mari.
- Kashim, Zaraki, credeti ca a-ti putea...
Nu am terminat de continuat caci, privind spre cei doi, ei deja adulmecau aerul.
- Sunt multe mirosuri necunoscute, dar pe al ei il stim si vine din partea aia.
Zaraki fusese cel care vorbise si indicase exact directia in care privea si Alan, parca asa il chema.
- Sa ne grabim!

Alice:
Nu imi placea ca trebuia sa mergem in aceasi directie din care fratele meu simtra acele creaturi, dar daca nu am fi incercat macar sa o salvam pe acea fata atunci juramantul pe care l-am facut cand am intrat in armata Gardaniei nu ar fi respectat.
- Kile!
Aud pe cineva tipanda, iar pe langa mine trece in graba un tip cu parul albastru si aripi de inger care se grabea spre fata ce era prada creaturii.
- Stai! Nu sti cu ce ai de-a face!
Tip eu catre el, dar in zadar caci nu ma asculta, iar in momentul in care se apropie, coada creaturi il izbi aruncandu-l cat colo pana intr-un copac, dar nu parea sa se dea batut. Cred ca fata aia era importanta pentru el.
Un marait apoi un vant se simti si, cat ai clipi, Alan era deja langa creatura. Astfel incepu lupta dintre fratele meu si acea hidosenie creindui albastrelului portita necesara sa ia fata de acolo.
- Alan, pleaca de acolo!
Tip eu la fratemeo cand vad ca cei foi ajunsesera in dreptul nostru, dar exact atunci toate cele 3 capete ale creaturi reusira sa il muste de spate impingandu-l la pamant.

Jamie:
Totul s-a intamplat atat de repede incat nici nu am avut timp de reactie si inca o tineam pe Kassandra in brate.
Treptat si tipul revine la forma lui umana si atunci imi maresc ochii cand ii vad uniforma apoi ii vad si chipul. Era unul din soldati, stiamnasta sigur caci eu eram cel care avea datoria sa se ocupende armata regatului. Chiar daca sora lui le spusese numele, nu eram familiar decat cu numele lor de familie.
- Kiria!
I-am spus cu voce tare numele, iar acesta si-a ridicat capul privindu-ma direct in timp ce incerca sa dlse ridice refuzand ajutorul Anei de a-l vindeca.
- Fugiti! El e doar o iscoada! Multi alti vor fi aici cat ati clipi, iar tu pastreazati energia pentru a ajuta pencei care au mai multa energie pentru a lupta. Nu o irosi pe unul epuizat ca mine.
Ceea ce spunea el era ceva ce te puteai astepta de la un soldat care se gandea la scopul final, nu la cel actual.
Deodata in jur a inceput sa fie tot mai frig.

Irina:
- Len, ai grije de copii!
Ii spun fratelui meu si inaintez inainte. Pana acum eu avusesem grije de cei 4 copii ca nu cumva sa pateasca ceva, dar cred ca era timpul sa incerc si eu sa actionez.
Nu eram suta la suta sigura ca era destul de multa umiditate in aer pentru ceea ce voiam eu sa fac si nici nu stiam daca atacul meu va reusi, dar macar sper ca il va incetini indeajuns incat sa nendea destul timp sa fugim si sa ne luam un avans.
Pe parcurs ce inaintam spre cusca pe care fetele reusiseransa o faca pentru a-l retine pe monstru, am inceput sa adun umezealandin aer transformand-o in gheata chiarndaca asta facea ca in jur sa fie tot mai frig.
Cand am ajuns in fata creaturii mi-am intins mana si mi-am concentrat energia pentru a crea mai multe lanci din gheata pe care le-am folosit pentru a strapunge creatura din mai multe unghiuri. Apoi mi-am intorc capul spre cel ce fusese muscat si, cum refuzase sa fie vindecat, i-am inghetat vaselende sange ce fusesera sfartecate, oprindu-i sangerarea.
- Nu ai vrea tu sa fi vindecat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te lasam sa sangerezi pana mori. Sora ta a zis ca sunteti de o luna aici asa ca sunteti destul de familiari cu zona, deci je sunteti de folos asa ca mort nu ajuti pe nimeni.

Alan:
Pot spune ca auzul numelui meu de familie ma surprinse pe moment si, privind cunatentie spre cel ce ma strigase, am realizat cine era el cu adevarat, iar asta imi dadea speranta caci, daca el era aici atunci sigur va veni cineva dupa noi pentru ca nu este un oricine disparut.
Un alt aspect imi dadea sperante caci toti pareau sa fie diferiti si totodata puternici asa ca avea sa ne fie ceva mai usor sa supravietuim peste noapte.
- Va trebuii sa ne miscam incontinuu caci pericole sunt la fiecare pas pe planeta asta plina de pradatori.
Spun ridicandu-ma in picioare chiar daca aveam dureri groaznice. Fusesem antrenat pentru a suporta durerea in astfel de situatii.

Sarah:
Dupa ce orele au trecut intr-un final si nava era gata. Avea rezervoarele pline si era dotata cu mancare si materiale medicale.
Aveam sa ne intoarcem dupa ce ii vom lua pe ceilalti. Aici i-am lasat pe Alia si Adam ei fiind raniti. Hyu a refuzat sa ramana, fiind si el slabit, dar a insistat ca macar putea pilota si niciunu din noi nu am putut sa il convingem sa ramana.
Ajunsi pe nava, Hyu s-a indreptat spre unul din scaunele pilotilor. Fiind o nava marfar era necesar sa fie 2 piloti, iar Kaname era celalalt pilot.
Stiind ce fel de soferita era bruneta si avand in vedere ca zisesenca vrea sa ne ontoarcem cat mai repede fiind ingrijorata de starea celui ce o protejase, nu am ezitat sa imi leg bine centurile la fel facand si gardienii, iar pe Alex l-am si vazut facandu-si cruce. Saracul fusese odata cu Kaname pe post de copilot la una din cursele ilegale la care participa ea adesea si a fost traumatizat.
- Va sfatuiesc sa va legati bine centurile si sper sa nu vi se faca rau. Le spun eu celorlalti care inca nu stiau la ce sa se astepte cand Kaname e cea care conduce.

Kaname:
- Doar tinete bine, soro! O sa ajungem cat ai clipi. Spun zambind catre Maria si ii arat ok cu degetul apoi merg si imi ocup locul pornind motoarele.
Alaturi de Hyu am ridicat nava in aer si am pornit la drum.
Odata ieșiti din atmosfera planetei am accelerat la maxim ajungand in cateva minute la planeta Terriora
- Tinetiva bine!
Spun caci atat eu cat si Hyu stiam ca nu va fi o intrare lina si va trebuii sa navigam cu nava asta cat mai aproape de sol pentru a-i putea gasii pe ceilalti nestiind exact locul unde sunt.
Multe dintre sisteme aratau alarme caci erau afectate de densitateabatmosferei si de viteza cu care coboram. Pana si manetele zdrancaneau incontrolabil si erau greu de mentinut stabile, dqar adevarata provocare a venit la sol.
Ajunsi aproape de nivelul solului am inceput sa fim cu ochii in patru dupa ceilalti.

Kaname:
Fiind intuneric pe partea asta de planeta am aprins toate luminile, atat exterioare cat si interioare chiar daca asta ne expunea , nu ca nu am fi fost expusi de sunetul facut de cele 6 motoare care nu erau deacelea silentioase, insa asta ne facea vizibili lor in cazul in care noi nu ii zaream din cauza copacilor.

Jamie:
Imi ridic privirea si observ ca avea dreptate, luminile se vedeau aproape deasupra noastra asa ca am incercat sa o contactez telepatic pe Kaname cand au ajuns deasupra noastra.
,, Kaname, sunteti deasupra noastra acum"

Kaname:
Vocea fratelui meu imi rasuna in cap si imediat am pozitionat motoarele in pozitia de oprire, Hyu urmandu-mi exemplul.
- Suntem deasupra lor, acum trebuie doar sa ii aducem la bord.
Spun prin microfon pentru a fi auzita in ontreaga nava.