Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit ]

Irina:
L-am prins de mana si m-am ridicat de pe banca. Pentru lrima oara chiar il vedeam intr-o alta lumina, iar asta ma facea sa ma fastacesc in fata lui si sa imi mai piara din increderea pe care o aratam mereu.

Hyu:
Dupa ce stau o vreme cu propriile ganduri si reusesc sa imi readuc sub control puterile, decid ca ar fi mai bine sa fiu langa ea cand se trezeste acum ca sunt mai calm. Sogur va vrea sa ma loveasca atunci cand va afla ca din cauza mea a pierdut sarcina.
Ajungand la decizia asta ma reintorc in infirmierie.

Kile:
Deja ametisem urmarind-o cu privirea cum se plimba dintr-o parte in alta a camerei rozandu-si unghia.
- Pe bune acuma, chiar vreau sa imi spui ce te macina in asemenea hal de aproape ca ai facut gaura in podea la cat te-ai invartit. Poate e ceva cu care te pot ajuta.
Spun ridicandu-ma de pe marginea patului si oprind-o din a se tot invarti tragand-o in bratele mele.

Irina:
Acum ca stiam de ce imi fusese asa de rau in ultimele doua saptamank stateam si ma gandeam cum de am fost asa de orgolioasa de nu am venit sa ma vada un doctor caci acum ma simteam extrem de epuizata, lipsa hranei isi spunea cuvantul.
- Ma intreb ce o fi patit Maria de e aici?
Spun incercand sa ma distrag de la starea de rau ce simteam ca ma cuprinde.

Hyu:
Dau aprobator din cap spre Ana si trag un scaun langa patul ei asezandu-ma acolo si luandu-i mana intr-a mea.

Kile:
Solo... Solo... Ii repet numele de cateva ori in gand pana cand imi aduc aminte despre cine vorbea.
- Copil? Pai pe cine a lasat insarcinata? Si e chiar asa de nasol? Adica are vreun fel de problema copilul, sau mama e cea care are probleme?

Kile:
- Ok. E sfarsitul lumii, nu-i asa? Adica... Irina e gravida? Nu credeam ca voi trai sa vad regina ghetii indragostita si chiar nu mi-o pot imagina cu un bebelus in brate. Sau, daca stau bine sa ma gandesc, pot, doar am vazito cu Lenny mereu.
Spun chicotind, dar apoi devin serios.
- Iubita, eu nu stiu sigur daca pot sa iti ofer un copil, pana la urma nici nu sunt o fiinta. Am fost creat de om si, chiar daca am si material genetic si biologic inclus, tot nu sunt sigur daca m-au creat in asa fel încât sa fiu ca orice alt barbat si sa pot sa am o familie. Si nici nu stiu daca o sa iti placa. Gustul sangelui meu, e oarecum sintetic.
Stiam ca toate erau bune si frumoase intre noi acum, dar eu ma gandisem la aspectul asta inca de cand decisesem sa fim oficial un cuplu. Pana la urma oricine isi dorwste la un momentdat, sa aiba copii. Dumnezeule, si eu imi doresc asta, dar nesiguranta asta ma macina intr-o oarecare masura.
- Oricum, sunt sigur ca or sa fie de acord sa accepte acel. Cocktail daca vor sa pastreze copilul.

Irina:
- Sigur. Nu ma deranjează. Spun intinzandu-ma in pat simtindu-ma ametita.

Kile
Neputându-ma abtine imi pun mainile le funduletul ei.
- Sa incercam mereu imi suna bine. Deci de acum in colo fara ferire sau protectie. Ce zici iubire?

Irina:
- Absolut nimic.
Deci aveam 3 saptamani de sarcina. Asta ma bucura intr-o oarecare masura, dar ma abtin sa zambesc. Parca cu fiecare clipa carw trecea nu imi puteam imagina sa renunt la acest copilas.

Hyu:
Vad ca incepe sa se miste si da sa se trezeasca, iar primjl meu instinct e sa o mangai usor, dar ma opresc inainte sa o ating si imi pun mana langa capul ei. Nu cred ca voia sa fiu nici macar aproape de ea acum, nu mai spum sa o ating.
- Esti bine?

Hyu:
Simt cum un pumnal imi este infipt in inima cand ii aud vocea ce imi arata ca era in pragul lacrimilor.
- Iarta-ma! Nu m-am gândit sa iti spun fiind ceva de domeniul trecutului. Ce a fost intre mine si ea a fost o relatie mai milt fizica si s-a incheiat dupa 3 luni, acum un an, iar cand am inceput noi, nu ma gandeam la altceva decat la ceea ce e in prezent, intre noi.
Spun plecandu-mi capul.

Irina:
Imi trec usor mana prin par.
- In mare parte, da.
Instinctiv mi-am dus o mana pe burta gandindu-ma ca acolo, in interiorul meu, o viata se creeaza.

Kile:
Zambesc strengareste si o pun pe pat punandu-ma deasupra ei.
- Acum, sau dupa ce rezolvi treaba cu sangele pentru Irina si bebelus?
Intreb in timp ce incep sa o sarut pe gat.

Kile:
- Nu iti face griji scumpo. O regina trebuie sa faca ceea ce e necesar, nu?
Spun si ma ridic de pe ea tragand-o si pe ea sus, apoo o sarut frantuzeste, dar nu pentru mult timp.

Irina:
Nu am mai spus nimic, doar am aprobat din cap ramanamd intinsa pe pat. Ma simteam parca din ce in ce mai slabita.

Hyu:
- Niciodata nu voi face asa ceva. Niciodata nu am facut asa ceva, tot timpul am fost fidel femeii cu care eram intr-o relatie, indiderent de tipul relatiei!
Imi ridic privirea spre ea vrand sa imi pun o mana pe chip, dar nu apuc caci sunt deodata tras de pe scaun, iar in secunda urmatoare pocnit destul de tare incat ajung sa daram o masa ce era ceva mai departe, distrigand-o.
Uitandu-ma la cel care ma pocnise dau cu ochii chiar de Jamie care parea ca spumega de furie.
- Pe cat esti de destept, pe atat esti de prost uneori!
Il aud spunand, dar nu il contrazic stiind ca aici avea perfecta dreptate. Facusem o greseala pe care mi-o voi reprosa toata viata.

Kile:
Un fior imi trece pe skra spinarii cand aud ce zice si mai ales dupa ce ma atinge. Zau ca daca nu era o chestiune urgenta, nu o lasam sa plece pana nu ne tavaleam odata.
- Aici o sa fiu!

Irina:
Deja incepea sa fie agitatie mare in jur si nu ma puteam odihni deloc.

Hyu:
- Inca intr-o bucata, dar am meritato. Si tu de ce te-ai ridicat? Daca patesti ceva?
Ridicandu-ma de jos o iau in brate si o duc inapoi pe pat ignorand durerea ce o simteam avand si buza sparta, dar si cateva julituri in urma impactului cu acea masa.

Jamie
Mai vrusesem sa il mai pocnesc odata, dar Kassandra s-a bagat intre noi si, chiar daca nu imi placea sa las treaba neterminata, am ascultat de ea si am renuntat la idee.
- Daca te va ierta, ai face bine sa nu mai repeti isprava vreodata ca uit de toata prietenia dintre noi, Hyu.
Spun tintuindu-l cu privirea pe cel care tocmai o aseza pe sora mea inapoi pe pat.
Apropiindu-ma de Maria, am sarutato usor pe frunte.
- Incearca sa nu te misti. Iti poti face mai mult rau. Lasa-l pe idiot, ca nu l-am pocnit asa de tare incat sa il omor.

Irina:
Pana la urma mi-am inchis ochii lasand oboseala sa ma cuprinda, adormind.

Hyu:
Am zambit ușor trist cand ea si-a asezat mana peste a mea. Era prima oara cand ne atingeam din clipa in care a inceput sa arunce in mine cu hartii, carti si pixuri in birou, asta excluzand momentul in care am aduso aici si am puso pe pat adineauri.
- O sa ma asigur ca nu o sa mai repet isprava.
Spun privindu-l direct pe Jamie care, oftand, capitula si zambi catre amandoi.
- Ar fi bine. Mi-am vazut una din surori distrusa de pierderea copilului. Nu vreau sa se repete.
Mi-am lasat usor privirea in jos.
- Atunci Sarah a pierdut sarcina in 7 luni si l-a pierdut si pe David si pe Mira. Nu cred ca este vorba despre aceasi durere. Stiu ca e groaznic sa pierzi un copil, inteleg propriile sentimente, dar macar a fost devreme si nu am apucat nici sa aflam. Poate ca nu a fost sa fie de data asta.

Jamie:
O iau pe Kassandra de mana si, zambindu-le iarasi celor doi, nu am mai spus nimic ci doar m-am intor si am plecat cu roscata mea.
La intrarea in infirmierie m-am intalnit cu Sarah care, dupa expresia fetei, auzise totul.
- Incearca sa iti pastrezi calmul. Asta e intre ei doi.
Imi spuse aceasta privindu-ma usor trista. Cred ca toata povestea asta ii redeschisese ranile sufletesti aducandu-si aminte de sentimentele pe care le-a trait cand insasi ea a fost in aceasta situatie.
- Partea buna e ca ea a pierdut doar copilil, si inca nu a ajuns la stadiul sa ii simta miscarile sau sa ii auda bataile inimi.
Vorbise incet, ca pentru ea, dar o auzisem asa ca am ciufulito.
- Parca zisesei ca trecusei peste momentul ala?
Am spus zambindu-i, iar aceasta ma privi zambind, dar in zambetul ei se putea citi o oarecare tristete.
- Oare... Chiar pot sa trec peste asa ceva vreodata?
Uitandu-se spre Kassandra isi mentinu acelasi zambet.
- Se pare ca treaba cu pierdutul sarcinilor merge in familie. Sper ca tu si Kaname sa nu treceti vreodata prin asa ceva.

Irina:
Cand aud sunetul facut de un scaun in apropierea mea imi deschid ochii si il vad pe Solo ca se asezase langa mine.
- Ah, te-ai intors deja?

Hyu:
Oftez usor si ii iau mana intra mea. Nu imi placea ca trebuia sa ii iau zambetul si sa ii stric fericirea acum, dar decisesem ca am sa-i spun adevaru de acum incolo.
- Nu, nu cred ca e insarcinata acum, dar a fost. Probabil sti si tu despre micuta Mira si despre faptul ca este fica Sarei, dar nu e fiica ei biologica. Ei bine, Sarah a fost logodita pana acum 3 ani, cu un demon pe nume David si a ramas si insarcinata cu acesta. Urmau sa aiba o fetita pe care se decisesera sa o numeasca Melody, iar in acelasi timp cu Sarah a ramas gravida si prietena ei cea mai buna, Mira, care era logodita cu Drago. Insa nu a fost sa fie o poveste cu final fericit. Cum amandoua urmau sa intre in concediul de crestere al copilului fiind amandoua in organizatia Gardienii universului, au avut o ultima misiune ce se presupunea a fi ceva simplu si nu le va pune in pericol, dar nu a fost asa. In misiunea aia Sarah a fost ranita exact in zona abdomenului ceea ce a dus la pierderea lui Melody, iar David a simtir ca e ceva inneregula si s-a teleportat acolo, dar asta a dus la moartea lui. In final, din acea misiune doar Sarah a scapat cu viata, iar prietena ei a reusit cumva sa ramana pe linia de plutire pana cand doctorii au reusit sa ii salveze fiica. Sarah a adoptato pe micuta ca fiind a ei si i-a pus numele dupa mama acesteia. Probabil micuta a fost singura care a ajutato sa isi revina.

Jamie:
Chicotesc si ma uit spre Kassandra.
- O sa am grije ca atunci cand va veni momentul sa nu pateasca nimic si sa fie totul ok cu ea si bebelusul ce il va purta.
Uitandu-ma iarasi spre Sarah am vazit ca se oprise in loc si se uita spre Maria si Hyu, ascultand ceea ce vorbeai cei doi realizand ca Hyu tocmai ii povestea surori noastre despre ceea ce s-a intamplat acum 3 ani.
- Sarah...
- E-n regula! Nune ca si cum ar fi vreun secret si, pana la urma, au trecut 3 ani de atunci. O sa revin mai tarzii sa o vizitez. Acum cred ca le prinde bine sa fie singuri. Ma scuzati!
Chiar daca ea zicea ca e ok, nu se parea chiar asa
Chiar daca trecusera 3 ani, tot o mai zguduia povestea, se pare, iar asta am putut sa imi dau seama dupa tonul formal pe care il folosise cu noi, dar nu am incercat sa o opresc cand a plecat stiind ca sigur se va duce la singura persoana care ii poate alina durerea acum.

Irina:
- Obosita, epuizata, de parca as fi pe moarte.
Spun punandu-mi mana linera peste frunte simtind ca sunt mai rece decat eram de obicei de parca nu mai aveam destul sange in corp.

Hyu:
- Cred ca vestea ca ai pierdut tu sarcina i-a trezit amintiri din acea vreme.
Ii ridic mana si i-o sarut usor.
- Credema ca nu ai fi vrut sa o vezi imediat dupa ce s-a intamplat. Era distrusa total si nu statea decat cu Mira.

Jamie:
Ii zambesc usor si ii dau o suvita mai rebela dula ureche.
- O sa fie bine. Acum are pe cineva care o poate consola.

Sarah:
Mergand in living il gasesc pe Derek acolo. Parea sa fie si el preocupat de probleme asa ca ma simteam prost sa ii incarc timpul cu ale mele.
- Pot sa stau puțin cu tine?
Il intreb zambindu-i usor si asezandu-ma langa el le canapea.

Irina
- Ce e cu fata aia asa lunga? Am mai fost de cateva ori in pragul mortii si nu am murit asa ca nu o s-o fac nici acum.

Hyu:
Imi ridic capul si o privesc lung.
- Nu stiai? Nu ti-au spus?
Se lare ca o dadusem in bara rau de tot. Dupa cum vorbise si se comportase crezusem ca deja stia ca e insarcinata si ca isi daduse seama ca pierduse sarcina, dar se pare ca nu avea habar de asta.

Sarah:
Imi las capul pe pieptul lui si incep sa trasez cu degetul cerculete pe piciorul lui.
- Ai aflat si tu? Maria a fost insarcinata, dar a pierdut copilul.
Nu ma lasa inima sa incep sa ma plang de ceea ce s-a intamplat in trecut si ca intamplarea cu Maria mi-a adus aminte de durerea pierderii propriului copil.

Irina:
- Fi tare!
Ii spun ciufulindu-l usor cu mana libera.
- Oricum daca afla Len o sa te puna sa ma dadacesti.
- Prea tarziu, Len deja stie.
Intoecandu-mi privirea dau cu ochii de fratemeo si in spatele lui venea si Dan. Se vedea dupa cat de serios era ca deja ajunsese vorba si la urechile lui.
- Solo, as vrea sa avem discutia aia serioasa de ziceai acim o luna jumătate. Nu iti face griji, nu pleaca niciunde ca oricum vreau sa vorbesc ceva si cu ea dupa.

Sarah:
Simt cum ochii ma intapa, dar nu voiam sa plang acum caci nu stiu daca m-as fi oprit din plans si ochii mi s-ar fi inrosit si inca voiam sa ii mai fac o vizita Mariei si nunas fi vrit sa arat distrusa, asa cum ma simteam.
- Da, sunt sigura ca, acolo sus, Mira are grije de Melody a mea la fel cum am eu grije de fetita ei.

Hyu:
Ma ridic in picioare si o imbratisez incepand sa o mangai pe cap usor.
- Imi pare rau!

Hyu
- Stiu, si e numai vina mea ca l-am pierdut! Imi pare rau!
Mi se rupea sufletul sa o vad plangand asa, dar nu stiam ce altceva pot face inafara de a fi langa ea.
- O sa incercam dupa ce te faci bine, daca vrei.

Len:
Ies din infirmierie urmat de Solo si ma indrept spre un hol mai putim circulat pentru a avea parte de intimitate in discutia noastra.
- Bun, acum, care din noi incepe?
Il intreb razmandu-ma cu spatele de perete si imi incrucisez mainile la piept.

Sarah:
Imi ridic privirea spre el si ii zambesc.
- Ma bucur atât de mult ca te-am intalnot, desi, prima oara, chiar credeam ca esti un tip enervant de insistent.
Spun chicotind usor cand imi aduc aminte de noaptea in care l-am cunoscut prima oara.