Cioburi dintr-un vis

Subject: Cioburi dintr-un vis Fri Feb 21, 2020 8:25 am

Cum "Kiss & Die" l-am terminat de postat aici, m-am hotarat sa mai pun unul.
Acesta e un pic mai ...lungut si mai slabut ca si continut
Are un aer foarte telenovelistic pentru ca oricum a fost inspirat din Patito Feo... nu ca ar fi personajele sau povestea de acolo, doar numele personajelor si povestea am inventat-o eu pe ce idei mi-au venit dupa "figurile lor"
E un pic si boring la un moment dat chiar rolling on the floor

) Dar eh..a fost munca mea, mi-o asum, asa buna rea cum mi-o fi iesit atunci pe la 12-13 ani

Cioburi dintr-un vis

1.
Ne aflăm într-un oraş mic, prăfuit şi plin de autovehicule care produc fum toxic. Undeva la periferia acestuia se află doi tineri care abia s-au întors de la facultate. Unul dintre ei e abătut şi priveşte atent prin sticla mată în care se află un lichid incolor.
„La ce te gândeşti?” îl întrerupse celălalt din visare, readucându-l cu picioarele pe pământ.
„La ce mi-a spus mama…” îi răspunse acesta sec şi lua o gura din energizant, simţind cum gâtul îi arde. Privirea lui cândva plină de speranţă devenise melancolică, rătăcitoare şi absentă.
„Facu, nu-mi vine să cred că în sfârşit vrei să-ţi refaci viaţa. Ştiu un club nou, unde am putea merge! Astfel îţi distragi atenţia şi te distrezi şi tu puţin, după atâta suferinţă…”
Băiatul îl privii surprins şi se încruntă.
„Nici chiar aşa. Nu vreau să merg să mă distrez…nu vreau să întâlnesc femei uşoare dintr-un club şi să-mi petrec toate serile cu ele şi cu băutura. Nu mersi.”
„Uneori mă faci să cred ca eşti pe invers.” spuse Bruno dându-şi ochii peste cap.
„Uneori mă faci să cred că o înşeli pe Pia!” încercă Facundo să-l imite, dar nu-i ieşi decât o maimuţăreală ce îl amuză pe amicul său.
„O iei în proporţii prea hiperbolice… ştii bine că eu sunt topit după Pia şi nu m-aş uita la altcineva în afară de ea. Ideea cu clubul era ca să te înveselesc puţin, dar dacă tu o iei aşa…” scoase limba şi se prefăcu indignat.
„Cum zici tu, cum zici tu! Oricum ar fi nu o pot uita pe Ema aşa de uşor…” spuse şi oftă.
„Au trecut 2 ani, viaţa merge înainte! Eşti tânăr, vei avea copii, o familie. Sunt sigur că ei aşa i-ar fi plăcut.”
„Cu siguranţă… voia să avem mulţi copii, cât pentru o echipă de fotbal. Nu o pot uita, nici după trecerea anilor! Îmi amintesc de parcă a fost ieri…”răspunse şi privirea i se pierdu în neant.
* Flashback *
„ Iubitule, aşteaptă-mă aici! Mă duc să-mi iau caietul, l-am uitat în clasă.”
Facu o prinse pe Ema de mijlocul subţirel, se jucă cu buzele ei, apoi o sărută delicat, fără să ştie că avea să fie ultimul lor sărut. O lăsă să plece spre clasa privind-o din depărtare cu un aer de adolescent îndrăgostit.
Ţopăia spre scările liceului, dar nenorocul ei a fost să treacă o maşină. Şoferul vorbea la telefon şi i-a fost imposibil să frâneze. Îngrozit Facu a fugit spre ea şi a luat-o în braţe. Sângera fără oprire şi inima îi bătea greu.
„Iubito, rezistă! Am să chem salvarea şi…” ea îi puse degetul pe buzele rozalii şi cărnoase condamnându-l la tăcere.
„Shhh… să fi fericit!”
Fata a simţit cum o lasă puterile, ultimele ei gânduri au fost pentru el şi a murit fericită ştiind că a iubit, că a fost iubită, că a avut nişte părinţi minunaţi care i-au satisfăcut toate dorinţele, fie capricii sau necesităţi. Un firicel i se prelinsese din colţul buzei până ce ajunsese pe bărbia ei ascuţită. Ochii i-au rămas deschişi, devenind sticloşi; întregul corp i se răcise şi rămăsese greoaie în braţele fiinţei pe care o iubea cel mai mult pe lume.
El nu numai că a plâns, dar s-a închis în sine şi a murit o dată cu ea, refuzând să se mai îndrăgostească vreodată. În fiecare zii mergea la mormântul ei şi îi lăsa florile ei preferate, garoafele albe. Băiatul plin de vise şi iluzii devenise bărbatul fără inimă, cu resentimente, un om cu un suflet îngheţat. Într-o secundă s-au frânt toate dorinţele, pofta de viaţa, fericire, împlinirea…tot ce mai exista în sufletul lui Facundo era amărăciunea.
*End of flashback *
„Nu mai răsuci cuţitul în rana amintindu-ţi! Nu a fost vina ta, nu ai putut face nimic… a murit pe loc. Tot ce ţi-a cerut a fost să fi fericit, iar tu îi tulburi liniştea şi nu-i îndeplineşti ultima dorinţă!” i se adresă, deşi putea ghici că el nu-l bagă în seamă.
Discuţia celor doi fu întreruptă de apariţia Piei, care se întorsese de la baie cu machiajul refăcut şi gata de plecare.
„Bru, sunt gata. Haide să mergem!”
Îl prinsese de mână şi acesta o urmase, ne maiputând să spună nimic, nici măcar să-şi ia rămas bun de la Facundo care zâmbise văzându-i pe cei doi îndrăgostiţi. Părea că au o lume a lor, o lume în care el se rătăcea adesea cu amintirea Emei, un refugiu de iluzii în care se pierdea, unde voia să creadă că e realitate, că o are din nou aproape de el… dar era doar o imaginaţie, doar o speranţă agăţată de un fir prea subţire de aţă.
După ce îşi terminase energizantul, plătise consumaţia inclusiv sucurile Piei şi a lui Bruno, apoi pornise agale pe străzi, nu voia să ajungă acasă, să fie iar singur. Norocul i-a surâs şi telefonul a început să vibreze. După ce a căutat în toate buzunarele blugilor l-a găsit şi a răspuns.
„Alo, fiule?” se auzise o voce blândă de la capătul firului.
„Mamă? Da, eu sunt. Cu ce ocazie mă suni? Lasă-mă să ghicesc să-mi aminteşti să plătesc chiria apartamentului, nu-ţi face griji am făcut asta deja.” spusese el cu sictir.

Cioburi dintr-un vis Eb56879219da2c92dacec7a9b384907e

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Sun Feb 23, 2020 1:47 pm

Cioburi dintr-un vis
2.
„Drăguţ mod de a vorbi cu mama ta. Foarte călduros aş spune…” îl mustrase ea vizibil indignată.
„Scuză-mă, mamă. Am vorbit cu Bruno despre Ema şi am o stare proastă.” schimbase el tonul şi oftase.
„Fetiţa aia ţi-a stricat viaţa!”
„Nu începe iar mamă…”
Mama lui Facundo, cu numele de Melinda, mereu se opunea relaţiei lui cu Ema, o considera o fata prea frivolă şi nepotrivită pentru fiul său. Însă el nu o asculta şi cu încăpăţânare se avântase singur în ghearele depresiei.
„Nu am terminat-o niciodată. Nu mai contează…voiam să te anunţ că soseşte la tine nepoata prietenei mele cele mai bune.” îngânase conştientă că Facu va reacţiona urât.
„Cred ca nu am auzit bine! Ai trimis o puştoaică să locuiască cu mine? Am mutră de babysitter sau varianta mai credibilă… te-ai ţăcănit rău de tot.” urlase el în telefon atrăgând atenţia lumii de pe stradă, apoi îşi muşcase buza încurcat.
„Nu-mi vorbi aşa tinere! Încă nu ascultat tot. Nu e şcolăriţă fandosită, e o domnişoară în toată regula.”
„O da! Nu spuneai că e nepoata şi nu fata…?” întrebase şi intrase în blocul unde locuia, cu pereţi scorojiţi şi lifturi stricate.
„E nepoata…dar Bernice, prietena mea, a născut foarte tânără şi de asta are o nepoata aşa de mare. În fine, o să ajungă in Buenos Aires în cursul zilei de azi. Să te comporţi ca un gentleman.” sâsâise şi îi închisese fără să-i acorde drept la replică.
Facundo bolborosise ceva şi intrase nervos în apartament apucându-se imediat să facă curat, pentru a-şi primi cum se cuvine oaspetele.
Totul era pregătit, în incinta sufrageriei se afla o măsuţă din sticlă în dreptul căreia erau aşezate perne turceşti, pe care se putea sta foarte confortabil, iar sub ea un covoraş alb din blană de urs polar. Pe masă Facundo pusese un bol cu covrigei şi altul cu alune. Îşi frecase mâinile mulţumit să-şi vadă opera gata.
După o jumătate de oră, timp în care Facu s-a uitat plictisit la televizor, soneria a sunat zgomotos. El s-a ridicat greoi de pe fotoliul de piele şi a deschis uşa. Imediat ce a văzut-o pe fata din faţa lui, expresia i s-a schimbat radical şi a rămas cu gura căscată.
În faţa lui stătea o domnişoară cu o bluza decoltată de culoare mov, accesorii de aceeaşi culoare, fusta albă cu o palmă deasupra genunchilor, iar în picioare avea sandale tot albe cu toc. Părul îl avea puţin ondulat prins cu o bentiţă asortată cu bluza.
„Bună! Tu trebuie să fii Facundo, nu?” îl trezi ea din visare.
Vocea ei caldă şi zâmbetul larg îl făceau să se piardă, într-o lume atât de aproape de paradis încât nici amintirea Emei nu o putea înfrânge. Oare se îndrăgostea din nou?
„D-da, eu sunt. Iar tu eşti nepoata lui Bernice. Nu te sfii, intră! Simte-te ca acasă.”
Se dăduse în lături, lăsând-o să păşească sfios înăuntru şi să studieze puţin, timp în care el închise uşa.
„Haide să mergem în sufragerie să mâncăm.” o întrerupsese el din vizionarea unor tablouri.
„Ai făcut şi de mâncare? O, nu mă aşteptam din partea unui băiat.” chicotise ea şi intrase în living.
„De fapt nu am gătit, sunt doar nişte chestii de ronţăit.” răspunsese puţin încurcat şi se aşezase pe pernele moi. „Nu mi-ai spus cum te cheamă…” adăugase el după ce se servise cu alune sărate.
„Uh, aşa e… ce ameţită sunt! Tamara, dar zi-mi mai simplu: Tami.” se repezise ea să se prezinte, apoi îi prinsese mâna.
Facu rămăsese interzis; pielea ei era foarte catifelată, atingerea ei era efemeră ca a vântului…numai numele ei se învârtea în capul lui. Rămăsese stana privind-o ca un tembel îndrăgostit până peste cap.
„ Hei, Facundo! Trezeşte-te!” murmurase ea observându-l.
„Dacă vrei ca eu să-ţi zic Tami, va trebui să mă strige Facu!” zisese el după ce picase din propriul vis.
„S-a făcut…”
Stătuseră un timp fără să-si vorbească, mâncând din când în când alune sau covrigei.
„Şi cum e în Paris?” spărsese el tăcerea jucându-se cu un pai în sucul rece de portocale.
„Sincer nu te sfătuiesc să mergi acolo… e mereu aglomeraţie, stres, trafic îngrozitor. Singurul lucru care îmi place e ‚Turnul Eiffel’. În rest, oraşul acela mă irita…” răspunsese ea gesticulând şi captându-i interesatul lui Facu.
„Les aparences sont trompes.” zise el zâmbind, pe un accent francez perfect.
„Hei, nu ştiam că vorbeşti franceza. Dar ce vrei să zici cu asta?”
„Se spune despre Paris că e un loc magic, dar din câte îmi povesteşti nu e chiar aşa…” murmurase el privind-o cu atenţie.
„Eh, nu te lua după mine… eu îl văd urât pentru că nu am avut ocazia să merg cu cineva şi să-i savurez magia.” săvârşise ea să spună fără a respira.
„Poate că într-o zi vei merge…” şovăise el după un timp în care se priviseră adânc în ochi.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Mon Feb 24, 2020 11:12 pm

Cioburi dintr-un vis
3.
„Nu cred că voi avea cu cine.” spusese ea şi îşi plecase capul.
„Cum aşa? Poate că momentan nu ai iubit, dar la un moment dat vei întâlnii persona potrivită.” o încurajase el plin de sine.
Ea se mulţumise să ofteze lung şi să privească culorile aprinse ale vitraliului din hol. Facu, ne ştiind cum să o mai îmbuneze, începuse să se joace cu ciucurii de la covor, fără să sesizeze că ea se ridicase şi privea câteva fotografii cu el şi cu…Ema.
„E tare frumoasa…” murmurase privindu-i atent trăsăturile fine şi hainele alese cu bun gust, dar şi ochii jucăuşi.
Facu o privise aiurit fără să realizeze ce-i spunea; prefera să fie atent la jocurile lumii de la soare pe chipul ei mic şi foarte palid.
„Era...” îi spuse pierdut fără să-şi dea seama.„Şi tu eşti frumoasă.”
Obrajii fetei căpătaseră o tentă de roşu. Se simţea oarecum stânjenită şi atrasă de băiatul cel cunoştea nici măcar de un sfert de oră. Dar ştia prea bine că nu e una din persoanele normale care puteau duce o viaţă în pereche, aşa că aceasta deziluzie o coborâseră din cer în cele mai adânci prăpăstii ale ‚Iadului’.
Facu îi observase lacrima fierbinte ce se prelingea pe obrazul ei stâng îmbujorat, aşa că se repezise să i-o şteargă.
„Era un compliment.” pendulase el zâmbind. „Nu credeam că o să te deranjeze, iartă-mă.”
„Nu ai de ce să te scuzi, eu sunt cea ciudată… nu mă lua în seamă. Mă pot duce să fac un duş? Drumul de la Paris până aici a fost lung si obositor.” schimbase ea subiectul încercând să para sinceră.
Facu aprobase şi îi arătase baia. Dar nu putuse să nu se abţină să nu tragă cu ochiul. Din camera lui către interiorul cabinei de duş era o privelişte minunată. Se cocoţase cu greu pe nişte reviste şi urmărea atent cum Tami se deschidea foarte încet la nasturi.
Ochii lui se dilataseră atunci când ea rămăsese fără nici un articol de îmbrăcăminte, lăsând la vedere un corp bine proporţionat şi linii ale corpului curbe.
Începuse să fredoneze încet în timp ce regla apa şi se plimba dezbrăcată prin baie, fără să ştie că doi ochii o sorbeau din priviri şi cercetau fiecare amănunt al pielii sale.
Facundo rămăsese şocat să o vadă; demult nu mai stătuse în preajma unei prezenţe feminine şi simţurile lui erau aţâţate la maxim. O multitudine de sentimente i se zvârcoleau în piept, nu mai ştia ce simte: dacă o mai iubea pe Ema sau dacă sentimentele pentru ea se răciseră şi toată atenţia lui se îndrepta către o altă persoană. Aş opta spre a doua variantă…
**
Cred că nu se supără nimeni dacă mai vedem ce fac prietenii personajului nostru, Pia şi Bruno sau mai bine zis Pi si Bru cum le place să fie alintaţi. Iată că după o zi de cumpărături în molul din centrul oraşului, stau obosiţi pe una din băncuţele ale „English Parck’ului”, unul dintre cele mai mari şi mai spectaculoase parcuri, în faţa unei fântâni arteziene, savurând doua îngheţate cu aromă de vişine.
„ Ce frumos…” exclamase Pia visătoare, lăsându-şi coatele pe genunchi şi capul în palme.
„ Cine? Eu?” glumise Bruno şi o strânsese la pieptul lui.
„Evident că şi tu! Dar eu mă refeream la fântână, magie, chestii de genul.” îi răspunsese şi îi scosese limba.
„Mhm, niciodată nu am fost o fire romantică…”
„Ştiu. Dar ai putea să devii…” şopti atingându-i obrazul cu degetele firave, iar el îi prinse capul în palmele lui şi o sărută uşor pe buze.
„Ce ziceţi, d-na profesoară: progresez?”
„Ca-ntotdeauna.”
După ce se mai giugiuliseră şi sărutaseră, Bruno devenise serios şi îi prinse mâinile cu o expresie a feţei îngrijorată.
„Ce s-a întâmplat, bebe?” întrebase vizibil îngrijorată, lăsându-şi capul pe umărul lui.
„Uf, mă îngrijorează Facundo. Azi au trecut doi ani de când a murit Ema şi el se încăpăţânează să n-o uite. Nu ştiu ce să mă fac cu el…” îi trecuse mâna prin părul răvăşit pentru a se mai liniştii şi oftase.
„Aş putea să-i prezint o colegă de-a mea de la facultate. E foarte drăguţă şi…”
„Iubire, el refuză să cunoască fete noi. E căpos, nu ştiu ce să-i fac. Crezi că eu nu i-am prezentat o grămada de fete? Dar s-a purtat foarte distant şi rece.” turuise el şi îşi dădu-se o palmă peste frunte.
„Să înţeleg că tu cunoşti o grămadă de fete?” întrebase indignată punându-şi mâinile în şold.
Bruno înghiţise în sec şi îşi mutase privirea. …
„Da, cunosc. Dar tu eşti singura pe care o văd, restul sunt transparente.” zâmbise şi îi făcuse cu ochiul.
Pia muşcase căpşuna şi merseseră să se plimbe, discutând lucruri mărunte şi evitând să mai vorbească despre subiectul anterior.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Wed Feb 26, 2020 8:46 pm

Cioburi dintr-un vis
4.
Facu se astâmpărase şi butona telecomanda ascultând tropotele din duş. După un timp, Tami veni înfăşurată într-un prosop cu părul lăsat liber, foarte ud.
Facu înghiţise în sec şi zâmbise puţin forţat.
„Presupun că nu vom împărţi aceeaşi cameră…” pendulă ea trecându-şi mâna prin păr.
„Din păcate da…nu am apartament cu trei camera. Dar nu-ţi face griji, mă duc în living cât timp tu te schimbi…” turui el şi în secunda următoare ieşii pe uşă.
Tami întoarse capul buimacă, apoi se aşeză pe marginea patului cotrobăind în geamantan. După mai multe căutări îşi găsi foehnul şi începu să se usuce. Apoi merse vioaie în sufragerie, unde Facu aţipise.
Se puse în genunchi şi îl privii. Îşi muşcă tare buza ca să-şi astâmpere dorinţa de al săruta şi îl zgâlţâi uşor.
„Facu… Facu, scoală-te!” trăgea ea de el în zadar, căci picase într-un somn profund. ”Mbine…”
Se resemnă şi se duse în micuţa bucătărie să prepare ceva de mâncare. Se ridică pe vârfuri pentru a ajunge la frigider, lua toate cele necesare, urni cuptorul şi se apucă de treabă.
Când se trezi, Facundo simţi cum mirosul de mâncare gătită îi inundă nările aşa că merse în bucătărie. Pe masă erau doua farfurii adânci pline cu ciorbă de legume, doua farfurii plate cu tocăniţă de cartofi şi doua boluri cu salata de sfleclă de zahăr. Din mâncăruri ieşeau aburi ceea ce însemna că Tami doar ce prididise să termine de gătit.
„Hm, talente culinare. Abia aştept să degust…” îşi frecă palmele şi se aşeza la masa privindu-i zâmbetul larg. ”Tu nu guşti?”
„Aştept mai întâi să-mi spui părerea ta…”
Facu lua o lingura şi începu să savureze ciorba într-un ritm agil, lăsând-o pe Tami să-l privească uimită, apoi să bufnească în râs.
„De când nu ai mai mâncat?”
„Mâncare gătită? Aproximativ un an şi…” răspunse după ce lua o felia de pâine.
„Uhm, mă bucur că-ţi place.”
„Foarte mult! Eşti o gospodină iscusită la fel ca…”
Dar se oprii… din nou cădea prada amintirilor, de ce nu putea să se bucure de prezent? De prânz, de Tami?
*Flashback *
„Facundo, iubitule vino la masă!” ţipa Ema din bucătărie ca el să-o audă.
„Viiin… ce a mai pregătit bucătăreasa mea?” spuse şi o pupă zgomotos pe obraz.
„Spaghete… ştiu că-ţi plac.” zâmbi ea şi îl sărută uşor.
„Delicios ca de obicei…”
*End of flashback*
Facu lăsă tacâmurile jos şi privii în neant. O lacrimă se rostogolii pe obrazul lui rumen. Tami se opri din mâncat şi îngrijorată îl întrebă:
„Am făcut ceva greşit? Nu e destulă sare? Facu de ce plângi?”
„Tu nu ai nici o vina, iartă-mă dar mi-a pierit pofta de mâncare.” se ridică greoi şi plecă în cameră.
Tami, de grija lui nu mâncă nimic, dar nici tupeu să-i vorbească nu avea. Nici să strângă masa se pare că nu poate, căci telefonul crem din poşeta cu care venise, începe sa vibreze. Iritată îl scoate şi-l pune la ureche…
„ Cine e ?” întrebă irascibilă.
„Oare cine e?” răspunse o voce groasă pe acelaşi ton. „Poţi să fugi Tamara, dar nu te poţi ascunde! Credeai că nu-ţi voi afla numărul de telefon? Ştiu unde te afli şi cu cine. Dacă nu te întorci acum în Paris, vin după tine…”
Îngrozită închise telefonul de tot şi-l aruncă înapoi în poşetă. Începuse să respire greu şi problema ei de astmă se făcea vizibilă. Lipită de spătarul scaunului se chinuia să respire şi lacrimi fierbinţi ieşeau rebele din ochii ei înroşiţii.
Facu auzi scâncetele fetei şi veni într-un suflet la
ea.
„Tami! Tami vorbeşte-mi! Ce s-a întâmplat? Îmi pare rău pentru ieşirea de mai devreme! Tami, Tami!!” în zadar o striga căci nu reacţiona.
Inevitabil leşină, dar Facundo o prinse la timp şi o puse pe canapea. Căuta şi găsi în cele din urma sticluţa cu alcool pe care o utiliza cu ajutorul unei vate, trecând-o pe sub nasul lui Tami. Începuse să clipească buimacă şi să-l privească speriată.
„Slavă Cerului! M-ai băgat în sperieţi!”
Ea nu răspunse şi-l strânse tare în braţe începând să ofteze.
„Ce s-a întâmplat?”
„Trecutul… trecutul mă urmăreşte.” sacadă ea îngrozită.
„Ştiu prea bine cum e. Gata linişteşte-te!” murmură şi o mângâie tandru pe spate lăsându-şi bărbia pe umărul ei.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Sun Mar 01, 2020 10:57 pm

Cioburi dintr-un vis
5.
„Facundo, nu mă întrebi nimic? Nu îmi ceri explicaţii?” întrebă ea ştergându-şi lacrimile din colţul ochilor.
„Nu… şi mie mi s-au cerut explicaţii când plângeam, când eram nervos aparent fără motiv...” îi spuse el sincer îmbunând-o. „Şi niciodată nu am vrut să răspund. Aşa că nu am de ce să te întreb, n-ar avea rost.” Tami îl privi uimită şi nu spuse nimic. Cuvintele nu-şi aveau rostul. Amândoi erau pierduţi în gânduri şi inevitabil în amintiri.
*Flashback*
„Dă-mi drumul! Sau… sau…”
Un râs isteric şi diabolic se auzi în întreaga încăpere. Bărbatul bine făcut, solid şi înalt o prinse cu rapiditate de păr şi o trânti cu toată forţa pe salteaua rece şi subţire, apoi se desfăcu la şliţ.
„Nu… lasă-mă! AJUTOOOR!” ţipa ea cu toată puterea, dar el îşi plimba buzele flămânde pe gâtul ei în ciudata strigătelor ei.
„Taci, oricum nimeni nu o sa te audă.” mârâi el şi o prinse de pulpă strâns.
Ea tăcu… deveni stana şi lacrimile i se rostogoleau în continuu pe obraji. Tenul ei o dată viu, deveni într-o secundă foarte palid, aproape alb ca al unui mort. Virginitatea ei se pierdu-se brutal, iar el după ce o folosise o aruncase în beci, împreună cu şobolanii.
*End of flashback*
Privirea lui Tami se pierdu. Ar fi vrut să fie iar copil, să nu fi trecut prin toate greutăţile…dar cum se spune ceea ce nu te omoară, te face mai puternic aşa a fost şi în cazul ei. Din fata naivă şi credulă, se transformase în femeia matură, sigură pe sine şi extrem de isteaţă.
**
Pe de altă parte Bruno şi Pia ajunseseră acasă cu plasele de cumpărături. Pia se descălţă de opincuţele comode şi vioaie începu să descarce plasele, în timp ce iubitul ei porni televizor, cu intenţia să se uite la meci. Nu trecu mult şi mobilul începu să-i sune.
„Ce sonerie tâmpită am putut să-mi pun şi eu.”?” mormăi şi răspunse iritat. „Alo"
„ Alo, alo Hawai. Ce naiba faci? Trebuia să-mi aduci banii acum o săptămână. Sau vrei să-mi fac apariţia?” se auzi o voce piţigăiată în telefon.
„E… vreau să spun Selena, ce bine să aud veşti de la tine.” se prefăcu el zărind-o pe Pia cu doua îngheţate. „Nu pot vorbi acum, sunt ocupat.” închise rapid şi zâmbi forţat.
„Cu cine vorbeai, bebe?”
„Ah, cu vara mea. Începuse să-mi povestească de aventurile ei, bla bla…mmm, îngheţată. De-aia te iubesc eu pe tine, te gândeşti mereu la toate.” Spuse şi o sărută peste masă, lăsând-o fără respiraţie.
„Bruno, mai încetişor…văd că Brunito Jr. o ia la galop.” îi şopti la ureche, apoi îl muşcă. „Dar nu acum, trebuie să-mi fac duş.” se depărtă de el, mergând spre baie.
„Iar mă laşi baltă, leo!” se prosti el şi îi scoase limba.
„Data viitoare, amore.” spuse şi îi trimise un pupic în aer pe care el îl prinse şi zâmbi.
Imediat ce Pia ieşi pe uşă, amândoi răsuflară uşuraţi. Îşi ascundeau unul altuia un adevăr ce avea să doară. Când ambele bombe vor exploda, relaţia lor se va rupe în mii de bucăţele sparte în prea multe cioburi ascuţite.
Pia intra sub duş îngrijorată de toate problemele care le acumulase în ultima săptămână. Jeturile de apă îi domoleau trupul subţirel. ‚De-ar putea să-mi aline şi sufletul… pentru suferinţa mea chiar nu există antidot.’ Gândi ea şi lacrimile ei sărate se îmbinară cu apa caldă care-i mângâia pielea fină. Îşi atinse pântecul nesigură, apoi ieşi şi se înfăşură într-un prosop.
„Iubito, s-a întâmplat ceva? Pari îngrijorată…” întrebă Bruno şi lăsă telecomanda jos.
„Ah, nu nimic… am fost să-mi fac analizele.” se bâlbâi ea extrem de agitată.
„A… şi ce s-a întâmplat? Au ieşit prost? Ai vreo boală gravă? Te simţi rău?” turui el vizibil preocupat.
„Mnu…am decât lipsa de calciu, trebuie să consum mai multe fructe.” minţi ea părând sinceră, iar Bruno o crezu şi priviră amândoi la TV, adormind cu el deschis, îmbrăţişaţi.
**
„Tami, te simţi bine? Eşti foarte palidă.” se îngrijoră Facundo şi îi prinse mâinile, totuşi calde, cu delicateţe.
„Sunt bine…cred. Nu vreau să vorbesc despre asta.”
„Ok. Eu mă duc să mănânc.”
Se ridică în capul oaselor, merse agale în bucătărie unde mâncă ceea ce lăsase aproape neatins pe masă. În ciuda acestui fapt gândul iar îi zbura în altă parte. ‚Ema…Tami…’
Tami se dusese în cameră, se întinsese pe patul moale şi luase o perna în braţe, pe care se răsfirau lacrimile ei amare. Durere…suspine…trecut…nepăsare…suferinţă la unison. Cu greu adormi oftând din când în când.
Facu mai stătu puţin la ştiri, apoi se întoarse şi el leneş în cameră, unde o găsi plânsă şi adormită. Ezită, dar se aşeză până la urmă lângă ea şi trase o pătură peste ei.
Încercă să doarmă, însă se tot foia de pe o parte pe altă. Deschise brusc ochii. Deja se obişnuise cu obscuritatea camerei şi privi în neant pe tavanul ce în lumina pală a lunii părea bleu. Căscă adânc şi-şi afundă capul în pernă, având senzaţie că vede un chip…unul înşelător.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Fri Mar 06, 2020 10:17 pm

Cioburi dintr-un vis
6.
A doua zii Facu se trezi cu o durere infernală de cap şi văzu locul de lângă el gol. Oare visase? Nu, nu avea cum să fie totul un vis… Tamara era prea reală ca să nu existe. Grăbit arunca pătura pe jos şi fugi în bucătărie, găsind-o pe Tamara cu un zâmbet larg pe buze si doua cani umplute cu un lichid aburind.
„Doamne Tamara, ce m-ai speriat! Am crezut că ai plecat…” răsuflă el uşurat şi se aşeză la masă.
„Nu fi prostuţ Facu, unde aş fi putut să merg? Nici până la colţ nu aş fi în stare să merg fără să mă rătăcesc.” glumi ea şi puse pe masă cele două căni cu lapte şi doua farfuriuţe cu pâine, unt şi gem.
„Ce m-aş face fără tine?” zâmbi el şi muşcă cu poftă, murdărindu-se pe nas.
„Te-ai descurca tu. Ai grijă, te-ai murdărit.” se aplecă cu un şerveţel în mână, fără să realizeze cât de aproape erau.
Când ridică încet capul îi întâlni privirea sticloasă şi gura deschisă. Rămase nemişcată, la fel şi el simţindu-i respiraţia delicata pe gât.
**
Trebuia să vă las în suspans nu? Să ne întoarcem la Pia şi Bruno, care nu închiseseră un ochi toată noaptea. Bruno se trezi din somnul iepuresc cu capul pe umărul Piei şi nasul în părul ei.
„Mmmm…”
„Bruno bebe, te-ai trezit.” spuse ea stins şi-l privi dulce.
„Da…se pare că tu ai făcut asta înainte mea. Nu te-ai plictisit să rămâi aici?” murmură el gudurându-se de umărul ei.
„Nu, îmi place să-ţi veghez somnul.”
Se aşterne tăcerea şi cei doi se priviră în ochii. Amândoi avea impresia că îşi ascund ceva, dar nu se animau să-şi vorbească. Relaţia lor se răcise din lipsă de comunicare, dar iubirea era în pondere.
„Pia…nu ţi-o spun prea des, dar ştii că te iubesc.”
Îi spuse el sincer, simţindu-se prost că o mintea. Doua cuvinte, opt litere un singur sens.
„Şi eu…”
Se sculară din pat puţin leneşi, Bruno ducându-se să facă duş, iar ea să pregătească micul dejun. Urmă o rutină plictisitoare, printre întrebări obişnuite.
„Trebuie să plec.” spuse Bruno şi-şi lua jacheta, apoi o pupă pe gât.
Pia nu schiţă nici un gest şi continua să spele vasele.
„Pa…” murmură, iar imediat după se auzi un zgomot semn că el ieşise deja pe uşă.
„La naiba!” tună ea şi dădu cu pumnul în masa; câteva portocale s-au rostogolit şi au căzut. ‚Iartă-mă Bruno, iartă-mă…’
Soneria îi pulveriză gândurile şi fu nevoită să deschidă. În prag stătea o femeie blondă oxigenat, trecută de vârsta a treia, cu ochii conturaţi de un negru stins şi buzele lucioase, iar tenul puţin pudrat.
„Mamă? Ce faci aici?” o întrebă şi o privii în ochii inexpresivi.
„Ai de gând să mă laşi în prag?” îi răspunse acesta printr-o întrebare.
„Intră…” o spuse mai mult din obligaţie şi o conduse în living.
„Nu mă serveşti cu un ceai? Te porţi ca şi cum nu te-aş fi învăţat o viaţă întreagă bunele maniere.”
„Mă ceva pe manierele tale! Zi dracului odată ce vrei!” ţipă enervată lăsând-o fără cuvinte.
„Ştiam eu că Bruno acela are o influenţă proastă asupra ta.” mustăci femeia şi îşi scoase o ţigară subţire din geanta plic pe care o lua cu ea peste tot.
„Ai bunul simţ şi fumează afară. Una ca tine nu are nici un drept să-l judece şi cu atât mai puţin să-l jignească pe iubitul meu. De ce ai venit? Nu te mai învârtii în jurul cozii şi zii o dată!”
„ Se vede că eşti nervoasă şi-ţi verşi nervi pe mine.” se prefăcu indignată şi trase cu poftă lăsându-şi fiica să inhaleze fumul toxic. „Dar in fine… ai şi tu dreptatea ta. Mă lungesc, trec cu greu prin subiect. Uite ce e… deşi nu prea pare credul, am venit să văd ce faci, cum te simţi. Prietena mea Bernice mi-a spus că te-a observat cum aveai greţuri la petrecerea domnilor Smith. Spune-mi adevărul! Pentru Dumnezeu, nu ştiu ce ţi-a băgat băiatul acela în cap, dar sunt mama ta, te iubesc…în felul meu ciudat, dar eu chiar vreau să-ţi fie bine, Pia.” spuse ea sincer şi mai trase din ţigară pentru aşi ameliora nervi şi emoţia.
„Îţi povestesc…însă nu pentru că am încredere în tine, ci pentru că am nevoia să mă descarc…” îi răspunse Pia după un timp în care medită.
**
Facu nu reacţionă la început, dar când o simţi atât de aproape de el nu se putu abţine şi îi înconjură talia şi îi prinse buzele într-un sărut la care tânjea de când o văzuse. Mai întâi se jucă cu buzele ei subţiri şi uscate, apoi îi penetra gura cu limba simţind cum se înălţă spre nori. Tami îi prinse obrajii cu mâinile plăpânde şi simţi cum fiecare particulă din ea prinde viaţă. După un timp îşi depărtară capetele şi se priviră respirând cu greu. Fusese doar un impuls din partea amândurora sau era dragoste?

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Wed Mar 11, 2020 7:43 pm

Cioburi dintr-un vis
7.
„Uhm… îmi pare rău, eu…” încerca Facu să se scuze, dar era foarte bâlbâit.
„Nu s-a întâmplat nimic.” îl reduse ea la tăcere acoperindu-i buzele trandafirii cu degetul arătător. „Cum e micul dejun?”
Facu, încurcat, lua o gura din laptele fierbinte, care îi înroşii mai rău obrajii.
„Foarte, foarte bun…” zise el nu foarte convins.
„A da?” întrebă ea şi clipi din gene.
Facu înghiţi în sec şi se prefăcu inabordabil.
„Se putea şi mai bine.” şuieră el provocând-o.
Tami se prefăcu supărată şi exact când nu se aştepta îl stropi cu lapte pe pantalonii şi îl mânji cu gem pe nas şi pe bărbie.
„Mda… acum chiar pot spune ca e delicios.” mormăi el. „Arăt de parcă m-aş fi scăpat pe mine. Şi erau noi…” adăugă privindu-şi debusolat blugii.
„Nu te mai plânge ca o băbuţa. Asta se întâmplă dacă nu apreciezi ceea ce ţi se dă. La prânz mănânci răbdări prăjite.” zise ea abordând un ton de profesoară severă.
„O da, splendid.” se bosumflă el şi se şterse rapid.
„Ah, bine cu mutra aia m-ai convins.” rânji ea. „ Dar cu o condiţie…”
„Atâta timp cât hainele şi faţa mea nu are de suferit…” dădu el verdictul frecându-şi bărbia.
Tami se amuză şi începu să râdă copios pe seama lui.
„Vreau să mergem să vizităm oraşul…ştiu că e abia a doua zi de când sunt aici, dar sunt o fire curioasă.” îi mărturisi ea şi lua vasele să le spele.
„Porunca dumneavoastră e dorinţă pentru mine.” se prostii el şi apoi reveni la o voce normală. „Mă duc să fac un duş, aşa ai timp să te aranjezi.”
„Ok…” aprobă ea şi se îndreptă spre dormitor.
Avusese timp cât dormise Facu să-şi aranjeze hainele în şifonier după culori şi nuanţe aşa că-şi găsi cu uşurinţa hainele cu care să se îmbrace. Se ridică pe vârfuri pentru a ajunge la placă şi îşi ondulă părul aşa cum o făcea zilnic.
Când Facu ieşi din baie, se îmbrăcă rapid cu ce apucă pentru ca Tami să nu aştepte prea mult şi o găsi în hol gata aranjată.
„Arăţi…” spuse el ne găsind cuvintele potrivite.
„Mersi…” îl scuti ea şi el roşii, apoi plecară amândoi la plimbare.
**
„Te ascult.” îi spuse blândă femeia şi rupse ţigara de fundul scrumierei.
„Nu vreau să aud predici când termin, mă simt destul de rău şi prost. Totul a început într-o seară de sâmbătă. Cum nu aveam cursuri eu şi Bruno ne-am decis să mergem într-un club să mai încingem atmosfera căci între noi se abolise o plictiseală de zile mari.”
„Bănuiesc că a fost geniala lui idee.” o întrerupse strâmbând din nas.
„Taci şi ascultă altfel nu-ţi mai zic nimic! Aşa… am mers în unul dintre cele mai cunoscute cluburi din oraş ‚Jamaica’, iniţial pentru a-l anima pe prietenul lui, Facundo. Dar el a plecat şi ne-a lăsat singuri. Şi rău a făcut.” spuse şi lacrimile o năpădiră.
„Nu-mi spune că nenorocitul a abuzat de tine!”
„Am spus să nu mă întrerupi!” ţipă din toate puterile încercând să se liniştească prin descărcare. „Adrenalina era la maxim. Băusem amândoi foarte mult şi începusem să dansăm pe masa pe melodiile mixate de un DJ. Şi…” nu mai reuşi să continue căci se înecă în plâns.
Femeia o îmbrăţişa cu dragoste şi o mângâie pe păr.
„Ştiu că ţi-e greu să-mi spui toate astea, mai ales că nu suntem foarte apropiate…însă continua, numai aşa te pot ajuta.” îi şopti încercând să nu o solicite prea mult.
„Mulţi pot să mă ajute teoretic, dar practic nimeni…” spuse pierzându-şi privirea şi îngheţând la propriu şi la figurat.
„Ce poate fi aşa de rău?”
„Îmi amintesc vag ce s-a întâmplat…ştiu că la un moment dat mă rătăcisem de Bruno şi…”
**
„Tami, cred că sandwichul acela nici nu o sa-ţi încapă în gură.” spuse Facu privind-o ciudat şi apoi bufni în râs.
„Vrei să pariem? Tu ia-ţi ce vrei. Mă scuzaţi, aş vrea un sandwich mare cu de toate.” spuse ea amabilă către femeia dolofană de la fast-food, care vorbea la telefon.
„N-auzi sau ce?” se băgă imediat Facu văzând că aceasta nu răspunde.
„Care e treabă?” întrebă ea după ce lasă mobilul jos şi-l privi urât.
„Nici una, tocmai v-aţi pierdut doi clienţi şi vă asigur că nu sunt ultimii de pe ziua de azi.” tună Facu pe un glas ferm şi o trase pe Tami după el.
Atingerea mâinii lui cu a ei îi stârnise iar o roşeaţă destul de vizibilă în obraji. Rămasa pe o banca din parc privea cu interes doua vrăbiuţe care părea a fi o pereche.
‚Eu niciodată nu voi avea pe cineva care să mă iubească aşa…’ gândi ea şi în ochii albaştri asemănători unui cristal se putea citi durerea.
„Ce s-a întâmplat? A fost coadă, dar am lua îngheţată.”

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Fri Mar 13, 2020 6:51 pm

Cioburi dintr-un vis
8.
„Nu s-a întâmplat nimic, mă întristează singurătatea. E o fobie captată din copilărie…şi totuşi lacul acesta limpede mă relaxează.” spuse şi schiţă un zâmbet.
Facu nu ştia ce să zică. Şi el avea aceeaşi fobie de când murise Ema, chiar dacă nu recunoştea şi zicea deseori că îi face bine să fie singur.
„Satelitul către Facundo!!”
„Da, sunt aici!” tresării el, apoi o privi ironic pe Tami care începuse să râdă. ‚Îşi schimbă dispoziţia de la un moment la altul, Dumnezeule! De fapt asta o face şi mai interesant…şi mai frumoasă.’ gândii şi îşi muşcă buzele.
„Ok, mă bucur. Acum poţi să-mi dai îngheţată?” îi întrerupse ea şirul gândurilor, care porniseră într-un haos.
„Vanilie sau ciocolată? Dar vezi să nu mă mozoleşti şi cu de-astea!” se asigură el.
Tami privii ambele sortimente, ne ştiind ce să aleagă.
„Ciocolată, nu am mai mâncat de mult.” decise şi i-o lua neprevăzut din mână, apoi muşcă cu pofta din ea.
„E rece, ai putea să răceşti.” şopti el ne reuşind să-şi dezlipească privirea de la buzele ei, acum murdare de îngheţată maronie.
„De ce te uiţi aşa la mine?” îl observa ea şi ridică o sprânceană în semn de întrebare.
„Eşti foarte nostimă, mănânci ca un copil mic.” minţi el şi se ridicară amândoi, pornind spre ieşirea din parc.
**
„Spune o dată nu mă mai ţine în suspans!” spuse începând să tremure, apoi îşi aprinse iar o ţigară lungă.
„Termină cu chestia aia! Eşti dependentă!” i-o l-o din mână şi o aruncă în scrumieră vizibil enervată. „La dracu’ !”
„Zii o dată…” spuse rugătoare.
„ L-am găsit până la urmă… ieşisem de la toaletă, aveam hemoragie de la ciclu care parcă nu se mai termina. Ameţită de la băutura pe care o consumasem cu sete, l-am găsit la o masă cu o femeie… arată bine, dar Bruno nu părea interesant de ea… după ce au plecat m-am aşezat lângă el…fuma, sau cel puţin aşa am crezut!” spuse şi lacrimi îi părăsiră iar ochii înroşiţi.
*Flashback *
„Cine era tipa aia? Bruno mă înşeli?” întrebă şi lua bere de pe masă, apoi o turnă pe gât.
„Nu, iubire, cum să te înşel. Vin-o încoace!”
Amândoi erau morţi de beţi, nu ştiau care e stânga sau dreapta.
„Vrei şi tu?” întrebă şi i-o dădu, apoi începu să râdă isteric.
„Iubire, asta nu e miros de ţigară…” zise ea în delir, dar trase cu pofta.
„Nu e ceva mai bun, de senzaţie.”
Începură să râdă amândoi şi se sărutară sălbatic. Bruno îşi trecu mâna pe sub fusta ei şi îi mângâie pulpa. Ea îl muşcă de buză, apoi îi sărută uşor gâtul. Curând amândoi erau drogaţi şi dansau pe masa. Pia era doar într-un sutien roşu, iar mâinile lui Bruno se plimbau pe tot corpul ei.
*End of flashback*
Mama ei rămase şocată.
„P-pia… erai în perioada ciclului?” spuse şi îşi duse mâna la gura.
„Da…eram amândoi drogaţi. Ne-am dus într-o cameră la etaj, efectul drogurilor m-au făcut să mă simt bine…pe moment. Bruno nu-şi mai aduce aminte, era şi mai rău ca mine.”
„Spune-mi că nu e adevărat!! Eşti însărcinată? Spune-mi că nu ai rămas însărcinată, CURVO!” strigă de nervi şi o plesni cu sete peste obraz.
Pia îşi mângâie obrazul rănit şi o privii cu ură. Nu trebuia să-i povestească, trebuia să ţină totul în ea. Dar cum? Cum când acesta problemă o frământa de atâta timp? Lui Bruno nu avea curaj să-i spună.
„Curvă eşti tu! Să-ţi reamintesc că eu am ieşit dintr-o tăvăleală de-a ta cu un amant mai tânăr? Tata a avut obrazul şi a minţit că sunt fiica lui de sânge. Nu ai nici un drept să mă judeci! Eu am fost doar a lui, nu l-am înşelat nici cu gândul măcar.” nervoasă se îndreptă spre uşa de la intrare şi o deschise repede. „Ieşi! Şi nu te mai întoarce.” ţipă şi ecoul cuvintelor sale se auzi în toată scara.
Uimită mama ei ieşi fără să mai zică ceva. O durea faptul că avea dreptate, o profundă dreptate… după ce ieşi, Pia se lăsă pe perete plângând.
Bruno se întoarse şi o găsi acolo. Îşi dădu rapid geaca jos şi o aruncă în cuier, apoi o lua în braţe protector.
„Bebe, ce s-a întâmplat?” spuse şi îi şterse cu buricul degetelor obrajii umezi şi fierbinţi.
„A venit iar mama…şi m-a făcut în fel şi chip. A insinuat că te înşel, dar eu… eu te iubesc.” îl strânse tare în braţe, iar el o mângâie uşor pe spate. „Promite-mi că niciodată nu mă vei părăsi! Promite-mi!” spuse ea printre scâncete.
„Îţi jur. Voi fi mereu alături de tine.” o ridică şi o puse pe canapeaua din sufragerie.
Adormi curând de la oboseală. El o acoperi cu o pătură şi îi dădu părul de pe faţă.
‚ E aşa frumoasă… off, Pia. De ce am impresia că îmi ascunzi ceva? Poate e doar o impresie! Nu tot timpul cel de-al şaselea simţ are dreptate…sau da?’

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Sun Mar 15, 2020 3:05 pm

Cioburi dintr-un vis
9.
Frig, foarte frig… o umbră din trecut o urmăreşte. Fuge şi pământul crapă sub presiunea paşilor ei. Se împiedică şi cade, simţind cum i se scurge o dâră de sânge din tâmpla… îţi strânge pumnul neputincioasă şi abia dacă reuşeşte să-şi păstreze lacrimile din colţul ochilor. Un râset diabolic se aude din ce în ce mai tare.
„Tami, Tami! Trezeşte-te!”
Fata deschide ochii brusc şi începe să gâfâie. Avusese un coşmar în urma căruia câteva broboane de sudoare i se aşternuseră pe frunte şi pe gât.
„Unde sunt?”
”Am luat metroul pentru a ajunge mai repede…şi ai adormit. Te-am trezit pentru că am ajuns.”
Tami se ridică cu greu şi-l privii dezorientată. Simţea o amorţeală puternică în fiecare por, dormise incomod. Merseră tăcuţi pe o străduţă îngustă până ajunseră la apartamentul lui Facu.
„Sper ca ţi-a plăcut plimbarea…” spuse imediat ce intră pe uşă şi plecă spre frigider să bea ceva rece.
„Mi-a plăcut… eşti o companie plăcută.” spuse ea cu un zâmbet enorm pe buze.
Imediat ce Facu ieşi să o lase să se schimbe, zâmbetul îi pierii lăsând în locul lui o lacrimă ce se prelinse până pe gât. Simţeam cum îi arde tot corpul şi respira greu. Închise ochii… viaţa ei era un coşmar. Oare mai putea să spere, să aibă vreodată vise, dorinţe? Trăia într-o lume prea înşelătoare, prea crudă…se ghemui şi scânci uşor.
Pe de alta parte Facu se dusese în sufragerie cu o sticlă de coniac. Lua o gură şi simţi o usturime în gât. De când murise Ema toată viaţa lui se rezumase la fumat şi la alcool. Îşi aprinsese şi o ţigară… privea întristat o poza cu el şi cu Ema. O trădase, aşa simţea…şi cu fapte, şi cu gândul. Scrumul de la ţigară se făcuse aşa de mare că-i picase pe pantaloni. Dar nu-i păsa, se desprinsese total de realitate.
Coincidenţă sau nu, destin sau doar soartă, o pondere de ironie, nu ştiu cu exactitate, dar se pare că amândoi adormiseră având un ultim gând comun „E doar un vis…”. Da, amândoi ar fi vrut să poată şterge totul din trecut cu buretele. Amândoi ar fi vrut sa se fi cunoscut mai devreme…mult mai devreme. Şi cu aceste gânduri, au adormit iepureşte, ea ghemuită cu obraji umezi şi perna în braţe, iar el pe fotoliu puţin ameţit de la băutură.
**
Schimbăm locaţia, acum ne aflăm undeva la periferiile Parisului, unde e seară. Un tip straniu stă şi priveşti furios cerul.
„Tâmpita aia are telefonul închis…”
Un alt tip, îndesat, se apropia din spate cu un trabuc în mână.
„Şefu’, vreţi să mă duc după ea?”
„Nu, Terry. Am să fac asta personal…” îşi verifică arma de la brâu şi apoi porni pe întuneric spre aeroport. În minim un sfert de oră avea să ajungă dacă se grăbea.
Luna parcă îi urmărea paşi. Ar fi vrut să-l oprească…dar cine? Cine avea puterea să-l împiedice să ajungă la Tami? Nimeni… un răspuns ce se aude în ecouri surde, interminabile.
După un timp ajunge, se urcă în avion fără să-şi ia un bagaj cu el. „Poţi să fugi, dar nu te poţi ascunde.” îşi spuse şi zâmbi în sinea lui.

Distrugere, teamă… teamă? Frica de nereuşită încolţeşte în sufletul lor, mai ales în al Piei. O multitudine de sentimente opuse se hrănesc cu suflete… rămân doar rămăşiţe, doar speranţe deşarte, doar…cioburi. Până când să rezişti să trăieşti cu regret în suflet ştiind că minţi? Până când să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic? Până când se vor mai rătăci fără să găsească vreun răspuns prin acest labirint numit „viaţă”? Atâtea întrebări şi prea puţine răspunsuri. Trecutul… da trecutul, el le amestecă pe toate. Sfârşitul? Unde e sfârşitul chinului? E într-un vis…la care nu se poate ajunge decât cu aripi, aripi din sânge.
Un soare plăpând se iveşte pe imensa boltă a cerului şi luminează prin ferestre chipul plâns a lui Tamy. Deranjată de lumina orbitoare se ridică în capul oaselor şi merge la bucătărie. Abia când se întoarce observă dezastrul din living: o sticlă goală pe jos, multe ţigări terminate şi împrăştiate pe covor, cutii şi alte chestii, iar tava e umplută de Facu care căzuse de pe fotoliu într-o poziţie caraghioasă.
Tamy se amuză să-l vadă aşa, dar îşi dădea seama că nu se simţea tocmai bine dacă făcuse toate astea. Strânse cu grija toată degringolada din cameră, iar când se întoarse îl găsi treaz.
„Tamy, eu…”
„Nu face nimic, te înţeleg…” răspunse ea puţin tristă.
„N-ai cum să mă înţelegi…” o contrazise sigur ţi îşi plecă capul oftând.
„Te înşeli… eu te înţeleg mai bine ca oricine. Nu-ţi ştiu motivul, cum nici tu nu ştii motivele mele, dar cert e că amândoi suntem pe punctul de a cădea într-o depresie…”

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:29 am

Cioburi dintr-un vis
10.
Nici unul nu mai avu curaj după aceea să mai zică ceva. Tamy îl ciupi uşor de obraz ca să-l încurajeze şi el o strânse în braţe. Era tot ce avea nevoie pe moment…ce aveau.
**
În altă parte, aceeaşi dimineaţă începe monoton. Pia stă ca o legumă pe canapea şi priveşte ecranul televizorului cu sictir. Cearcănele ei sunt foarte mari şi adânci, semn că nu dormise toată noaptea.
Bruno iese din baie înfăşurat într-un prosop la brâu şi se îndreaptă îngrijorat spre ea.
„Pia…ce ai păţit? Eşti palidă…mai bine am merge la medic…”
Când auzi cuvântul medic se panică. Se ridică ca arsă şi îl privii îngrozită. Picioarele i se înmuiau, iar mâinile începeau să-i transpire. Nu vedea clar…voia să spună ceva, dar nu apucă căci o trecură toate apele şi căzu inconştientă pe covor.
„PIA!”
Bruno o ridică repede şi o întinse pe patul din dormitor. Îmbibă o bucată de vată în alcool şi i-o trecu pe sub nări. Începu să clipească.
„C-ce s-a întâmplat cu mine?”
„Asta aş vrea să ştiu şi eu! În ultima vreme ai insomnie şi vomiţi foarte des. Crezi că nu am observat? Mă îngrijorezi…”
Pia îşi frecă cu degetele pleoapele. Avea dreptate…dar nu ştia dacă să-i spună sau nu.
„Iubitule…” murmură ea şi strânse ochii, îmbrăţişându-l.
Bluza ei fu udată de picuri de pe pieptul lui, dar nu mai simţea… era absentă. Îşi apropia capul de al lui şi îi mângâie faţa.
„Pia, nu mă face să mă sperii şi mai mult! Vorbeşte! Ce s-a întâmplat?”
Inima începea să-i bată tot mai tare, respiraţia îi devenea mai rapidă. Nu zicea nimic, continua să-l strângă mai tare.
„Bruno… mi’ am făcut un test de sarcină…”
Ochii lui ieşiră din orbită când auzii asta. O privii năucit de situaţie. Test de sarcină. Un copil? Ştiuse în totdeauna că un copil e o responsabilitate foarte mare.
„Uhm…a fost dată în care nu ne’ am protejat?” întrebă pe un ton serios.
„Club. Lumini. Muzică mixată de un DJ. Droguri. Tutun. Alcool. Curve. Adrenalină. Atmosferă încinsă. Dragostea s-a evaporat şi a lăsat în urmă doar dorinţă.”
Bruno înghiţi în sec. A doua zi după aceea noapte nu-şi adusese aminte nimic. Dar nu credea că făcuse ceva atât de imprudent.
„Iartă-mă…” fu tot ce putu spune cu capul plecat.
Pia îi ridică capul şi îl privii cu dragoste.
„Mi-am făcut curaj să-ţi spun… lasă-mă măcar să termin. Am băut mult Bruno. Ne-am şi drogat ca turbaţi. Ne-am pus-o ca sălbaticii!” îşi acoperii faţa cu mâinile.
„Iartă-mă…” repetă el privind în continuu parchetul lucios.
„Nu e nu mai vina ta. Nu m-am împotrivit cu nimic. Nu m-ai violat.” îi spuse ea fermă. „Bruno ,eu te iubesc…dar trebuie să realizăm că am fost amândoi nişte proşti.”
„Mă simt ca un obsedat sexual…” îi spuse pe acelaşi ton pierdut. „Eşti însărcinată sau nu?” O privii fix. Un răspuns care putea marca un viitor pe vecie.
**
„Hai să ne minţim… vrei?” sparse brusc tăcerea Tami.
„Poftim?”
„M-am săturat să sufăr atât, să fiu doar o iluzie. Vreau ca măcar o zii să fiu ‚eu’, cineva fericit şi împlinit. Hai să ne minţim că nu a existat ceva înainte de clipa asta.”
Facu nu pricepu ce voia să zică, să facă. Îi mângâie uşor părul lung şi ondulat, dar ea îşi ridică capul rapid. Nu aşteptă un răspund, un semn… voia să fie liberă în felul ei. Îi prinse capul cu mâinile şi îl sărută cu patimă. Ură. Dorinţă. Trecut. Durere. Apocalipsa. Chin. Nimic… totul erau risipe pe o muchie de cuţit.
Tami îl săruta tot mai aprins. Când se depărtară unul de altul amândoi aveau buzele înroşite şi respirau greoi. Ea se ridică cu stângăcie şi îşi dădu jos tricoul, rămânând într-un sutien negru.
Facu rămase interzis. Unde era fata timidă şi misterioasă de la început? Era în faţa lui, dar acum arăta ca o leoaică care tocmai urma să se năpustească asupra prăzii sale. Zâmbetul timid de la început era înlocuit de un rânjet, buzele crăpate acum era lucioase, îmbrăcămintea rafinată şi elegantă, la locul ei, acum era sexy si provocatoare. Dacă la început o plăcea, acum un alt sentiment era sigur… o dorea.
„Doar o noapte… uită de toate…” îi şopti ea şi îl reduse la tăcere, punându-i pe buze degetul arătător.
Nu mai exista Ema, nu mai exista trecut, exista decât atracţie. Facu o prinse de încheietură şi o trase peste el. Se priviră la început fără să zică nimic. Sânii ei erau lipiţi de pieptul lui, singurul impediment era materialul de la tricou. Îi frământă uşor buze, apoi brusc o muşcă de gât şi o prinse cu poftă de fund, sărutând-o flămând. Nu mai fusese de mult în preajma unei prezenţe feminine, de ani buni; iar atitudinea ei îl aţâţa la maxim.
A doua zi va rămâne doar o aventură...

Cioburi dintr-un vis Tumblr_plvdvfDvkZ1xq1em9o2_r1_400

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:30 am

Cioburi dintr-un vis
11.

Tami nu îi permise mult să o controleze şi se eliberă. Facu o privii confuz. Oare se răzgândise? Nu avu timp să-şi pregătească un răspuns în minte căci pe fundal se auzi o muzică. Întoarse capul şi zării combina aprinsă şi pe Tami cocoţată pe masă. Începu să danseze lasciv pe ritmul muzicii, iar el nu făcea altceva decât să o privească cu o satisfacţie deplină. Nici capul, nici „amicul” lui nu’i mai dădeau ascultare. Parcă vorbele ei „uită de toate” fuseseră ca o poruncă pe care creierul o înghiţise şi el devenise sclavul acelei ‚vrăjitoare’. Nici nu auzii când muzica se oprii. Realiză când o simţi pe Tami peste el.
Îi trase cureaua cu rapiditate şi căzură amândoi de pe fotoliu sărutându-se ca doi nebuni. Îi urmă uşor linia gâtului, iar când ajunse la umăr o muşcă destul de tare. Ea îşi băgă mâna pe sub tricoul lui şi exact când se aştepta mai puţin i-l dădu jos. Îi sărută uşor pieptul şi îl muşcă de sfârc. El îşi înfipse dinţii în buza inferioară pentru a se abţine să nu ţipe şi îi desfăcu şliţul de la de pantalonii. Tami gemu înăbuşit şi îşi arcui spatele. Simţea cum e umedă în interior şi cum doreşte să o pătrundă chiar în momentul respectiv, fără să o mai pregătească. Era pentru prima când simţea acel lucru, deşi nu era virgină.
Facu nu’i observa excitarea şi o sărută, căutând în acelaşi timp cu disperare deschizătoare de la sutienul ei. Când în sfârşit o prinse, nu reuşii să o deschidă. Enervat îl rupse cu brutalitate şi îndepărtă. Pieptul ei nu mai avea cupele care să îl susţină şi rămăsese descoperit sub privirile lui perverse. Îi prinse ambii sâni şi îi strânse cu poftă. Nici o dată nu o trecuseră senzaţiile pe care i le provoca el. Prima dată fusese doar ceva brutal, în care nu simţise doar greaţa şi scârbă, durere completă. Organismul ei se dezlănţui şi începu să ţipe de plăcere. El observă cum transpirase şi se retrase uşor.
Ne mai simţindu-i trupul deplin peste al ei deschise ochii brusc şi-l văzu buimac.
„Fă-mă a ta…” spuse printre scâncete.
Îl sucea şi răsucea de nu mai ştia ce să facă. Se ridică, se duse în baie şi îşi puse un prezervativ. În acest timp Tami nici nu mai putu aştepta, îşi scoase blugii şi chiloţii tanga apoi se puse pe pat. El se întoarse şi când o văzu încremeni.
‚E perfectă.’ Se apropia cu paşi mărunţi şi când ajunse vru să se aşeze uşor, dar se împiedică şi căzu cu capul pe abdomenul ei. Îi sărută coapsele în trecere şi apoi o încercă cu un deget, două, trei, realizând apoi cât de multă nevoie avea de el. Se urcă mai sus şi o sărută uşor pe frunte, apoi o pătrunse. Încet prima dată, iar apoi din ce în ce mai rapid, până când amândoi ajunseră la un orgasm exploziv. Vru să se retragă înainte să explodeze, dar nu avu timp şi ejaculă înăuntrul ei.
Adormiră amândoi unul cu spatele la altul, extenuaţi şi transpiraţi, cu un cearşaf aruncat peste trupurile lor goale.
***
Dimineaţa, Tami fu cea care se trezi prima. Îşi scutură capul şi se întinse ca o pisicuţă. Hainele lor şi lenjeria intimă era împrăştiată peste tot. Se ridică şi se privii în oglindă. Zâmbi uşor şi îşi atinse uşor sânii care încă pulsau şi erau întăriţi. Închise ochii şi îşi aminti ce făcuse. Mereu se arunca cu capul înainte, deşi ştia că o să regrete. Acum nu simţea decât o căldură interioară. Deschise dulapul şi îşi lua o cămaşă de a lui. Tocmai când era la ultimul nasture Facu deschise ochii somnoros.
„Neaţa.” mormăi el şi îşi frecă pleoapele cu sictir.
„Neaţa…” îi răspunse şi se îndreptă spre el.
Se aşeză deasupra lui şi îl zgudui uşor.
„Uhhhhm… ce vrei? Sunt frânt, m-ai făcut praf.”
„Facuuu! Ascultă-mă!” se smiorcăi ea şi îl ciupi de picior.
„Te ascult… vrei să-mi spui cât de mult îţi pare rău, ştiu… lasă, o să uităm.” îşi puse perna în cap şi ofta.
„Total greşit, domnule Atotştiutor.” îi spuse ironică şi îşi încrucişă braţele. „Voiam să-ţi fac o propunere.”
„Aud.”
Se ridică în fund şi căscă adânc, apoi o privii serios din cap în picioare.
„Zii mai repede, apoi îmbracă-te că nu mă pot abţine.” murmură privind-o în continuare pierdut.
„Porcule, nu mai saliva!” spuse si îl bătu uşor pe umăr. ”Aşa… ascultă-mă. Vreau să-ţi propun să rămânem amanţi.”
Facu o privii câteva clipe gânditor, apoi răspunsul lui sosii destul de tăios:
„Stai aşa… vrei să zici că-ţi par un obsedat sexual?”
„Îmi răspunzi printr-o întrebare.” îşi dădu ochii peste cap. „Nicidecum. Doar din când în când, doar nu avem pe nimeni. Putem fi amanţi de comun acord. Dar daca nu vrei…”
Îşi mută privirea. Urmară câteva clipe de linişte totală, apoi el îi puse mâna pe genunchi calm.
„Ok…şi totuşi nici aşa nu vom putea îngropa trecutul.”
„Ba da. O să putem împreună! O să ne avem unul pe altul. Pe lângă faptul că putem fi amanţi, am putea fii şi prieteni.”
”„Suntem deja… prieteni.”
Tami îi scoase limba şi dădu cu perna îl el. El ripostă şi se bătură până când nu mai rămase nici un fulg în perne.
**
„Pia, vorbeşte o dată! Nu mă mai ţine pe foc...”

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:30 am

Cioburi dintr-un vis
12.

„Pia, vorbeşte o dată! Nu mă mai ţine pe foc…”
Ea îşi plecă uşor capul şi răsuflă adânc, gonind o şuviţă rebelă de pe faţă. El devenea tot mai alert, mai încordat, iar acest lucru o făcea să-i fie şi mai frică.
„Nu mi l-am făcut încă…” spuse încet şi scoase de la spate un test de sarcină.
Bruno realiză situaţia gravă în care se afla. Pică greoi pe fotoliu şi îşi luă faţa în palme. Simţea cum un fior rece îi străpunge întregul corp, îmbâcsindu-l. Pia se întoarse oarecum mecanic şi merse în baie. Trebuia să aştepte 10 minute.
Parcă timpul mergea mai încet ca niciodată. Se uitau amândoi din secundă în secundă la ceas, apoi unul la altul. Tensiunea creştea, frica de asemenea.
„O să fie bine.” o liniştii el şi îi puse mâna pe picior, zâmbindu-i pentru prima dată în ziua aceea.
Acele cuvinte o făcea să se simtă cât de cât mai bine. Timpul se scurse apoi mult mai uşor.
„Deci?” o întrebă şi îşi muşcă buza, acoperindu-şi totodată faţa.
Pia încremeni. Scăpă pe jos testul şi căzu în fund, începând să plângă cu disperare. De ar fi fost o singură speranţă, s-ar fi agăţat de ea cu putere.
„A ieşit…pozitiv?” întrebă el fixând cu privirea peretele pentru a-şi stăpâni disperarea.
„Da.”
*Flashback*
„Fac orice… orice!” îi spuse în timp ce din buză i se scurgea o dâră de sânge.
„Orice?” vocea fermă şi groasă răsună în ecouri puternice, apoi râsul lui dement creă groază la un punct maxim.
„Orice…” spuse agăţându-se cu jale de pantalonii lui. „Orice, dar nu o lăsa să moară.”
„Sunt un om de cuvânt…îi voi da drumul şi nu va auzii nimeni de ea. Cu condiţia ca ea să îşi însceneze moarte.” îşi aprinse un trabuc, lăsând în urmă un fum înecăcios; se plimbă apoi cu mâinile la spate reflectând.
„Şi eu?”
Privii spre adolescentul cu răni grave, cu trecut infernal şi o idee îl fulgeră, apoi zâmbi malefic.
„Tu îmi vei da primul tău prunc.”
*End of flashback*
Se cutremură. Nu ştia ce decizie să ia, ce să facă. Îşi umezii uşor buzele şi se duse năuc să se schimbe. Pia rămase în incinta sufrageriei, privind în vid. Era prea tânără… prea visătoare şi mult prea iresponsabilă pentru a fi mamă. Bruno se întoarse şi îi porunci să se îmbrace. Devenise teribil de rece, iar ochii lui cândva blânzi, acum erau sticloşi, fără pic de sentiment. Purtându-se distant cu fiinţa care o iubea cel mai mult, îşi rupea o bucăţică din sine… nu din trup, ci din suflet.
Pia îşi şterse obrajii umezi şi se ridică stângaci. Îl privii prompt, apoi îi lipi o palmă, întorcându-i capul. Vru să fugă, dar el fu agil şi o prinse de încheieturi. O lipi de perete privind-o cu furie. Nu. Nu putea… nu putea să o urască, nu putea să o dispreţuiască… nu putea să-l urască pe copilul lor. Nu era ca ‚el’.
„Ce dracu’ vrei de la viaţa mea? Ne-am nenorocit-o destul! Am plâns ca proasta nopţi întregi, de teamă că mă vei respinge când îţi voi spune! Prostule! PROSTULE!” se descărca ea, încercând să se elibereze.
El o privii blajin, îşi înclină uşor capul şi îi atinse buzele fierbinţi cu ale lui. De când nu-i mai simţise gustul-care acum era sărat, datorită lacrimilor amare-? De când nu mai fusese aproape de trupul ei? De când nu-i mai spusese un „te iubesc” dăruindu-i flori? De când… de când se răcise relaţia lor atât de mult?
Trecutul. Nenorocitul de trecut. Durerea care se înfigea în cele mai neaşteptate momente. Fericirea… care nu exista decât în vise.
*Dupa 8 luni *
„Nu-mi vine să cred că o să am un băieţel, omule!” îi spuse visător.
„Nu-mi vine să cred că te-ai căsătorit! Tu care te credeai burlac pentru totdeauna.” îi răspunse Facundo, luându-l peste picior.
„Eiii…oamenii se schimbă. Tu ai fi crezut acum jumătate de an că te vei cupla până la urmă cu Tami? Şi că te va părăsi într-un mod misterios?”
Oftă şi nu-i răspunse. Luă o gură din gin. Cum se putuse întâmpla totul atât de furtunos? Doar ce începuse şi deja se şi terminase. Strânse din ochi. Îi era dor de zâmbetul ei, de nebuniile ei, de sărutările şi de mângâierile ei.
„Măcar a apărut în viaţa mea cu un scop.” privii el optimist situaţia.„Am uitat-o pe Ema… am descoperit ce înseamnă să iubeşti fără graniţe sau limite. Bru, nu am simţit în nici un sărut de a-l Emei ce simt când e Tami în preajma mea.”
„Te-a vrăjit.”
Nu-i mai replică. Se pierduse. Îşi amintise de ea din nou. Ştia că nu o va scoate prea uşor din amintirile şi gândurile lui, din inima şi sufletul lui.
„Şi totuşi ai dreptate… a săvârşit o minune. Ceea ce nu am reuşit eu în doi ani, ea a reuşit în două zile.”

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:31 am

Cioburi dintr-un vis
13.
„Mda. Asta e, mă resemnez.” mumură el.
Din spatele barului apăru Pia cu burta până la gură, zâmbind dulce. Se aşeză pe canapea lângă Bruno şi acesta o lua în braţe protector.
„Ce mai face Juniorul nostru?” o întrebă, apoi o pupă scurt pe buze.
Pia rânji şi îşi îi lua mână, apoi i-o puse pe pântec.
„Mişcă, ca deobicei. Joacă fotbal dinainte de a se naşte.” glumii el simţind bătăile micuţului.„Bro, noi plecăm. Haide, Pia.”
Facundo îi privii cum se îndepărtează. Cât îi invidia... erau fericiţi. Oare chiar erau? Oare nu există un alt impediment din trecut care să le spulbere mult prea căutata fericire? Oftă şi închise ochii. Când îi deschise, pe canapeaua movalie stătea o fată cu părul brunet, aranjată şi machiată rafinat. Ochii i se măriră cât cepele, ar fi vrut să spună ceva, dar aceasta se aplecă peste masă şi îl sărută cu ardoare şi dor.
„Iubitule, mi-a fost atât de dor de tine! Nu te bucuri că mă vezi?”
„Cum ai vrea să mă bucur... am crezut că eşti moartă atât timp şi acum te văd aici, în carne şi oase ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.” tună el, aproape zbierând.
„Frumosule, nu e cazul să te enervezi. Am avut motive întemeiate. Dar acum totul poate reveni la normal.” îi spuse ea calmă şi îşi comandă un shake.
Facundo o privii în tăcere. Se schimbase mult, devenise superficială şi extravagantă. Fată timidă acum era în centrul atenţie. Nu mai era acea Ema din trecut, nu o mai iubea. Râse în sinea lui şi îşi termină ginul, apoi se ridică calm.
„Unde te duci?”
„Ce-ţi pasă? Cred că m-ai înteles greşit... nu mai ai demult de a face cu mine.”
Ieşi din bar şi îi făcu semn unui taxi, apoi plecă spre casă. Ema zâmbi şi îşi dădu părul după urechi. 'Dacă avea impresia că-l voi lăsa să trăiască cu alta înafara de mine, se înşela profund. Ai, Facundito... îţi voi face viaţa un infern, dar asta se va întâmpla nu mai datorită "prietenului" tău, Bruno.
Îşi scoase celularul crem din geanta încăpătoare, apoi formă un număr pe care îl ştia pe de rost.
„Tati, eu sunt, Ema.”
„Ca să vezi... nu e tati la telefon.” mormăi vocea de la capătul celalt.
„Ah, tu eşti cretino, nu e aşa? Chiar dacă eşti protejata lui voi scăpa de tine cât de curând!”
„Chiar te rog să faci acest lucru.”
„Dă-mi-l pe tata o dată, spălăcito.”
Fata cu păr odulat şi lung, cu ochii profunzi, dar prea îndureraţi, urcă scările cu paşi înceţi şi îi înmână telefonul şefului său.
„Ce vrei, Ema?”
„Tată, am ajuns în Buenos Aires. Se pare că e exact cum te aşteptai. Voi fi nevoită să trec la planul B. Promit că nu te voi mai deranja, dar voi avea nevoie de oamenii tăi.”
„Va sosi un elicopter cu o echipă bine pregătită. Şobolanul e şeful lor, cu el trebuie să vorbeşti. Pomeneşte-i doar numele meu, iar totul se va rezolva cât ai zice peşte, draga mea.”
„Ştiam.” închise telefonul şi iesi vioaie din bar, plimbându-se pe străzile pe care de mult nu le mai vizitase. „Cât de mult s-au schimbat pe aici... cât timp a trecut de la ziua aia nenorocită. A venit timpul răzbunării... nu te voi lăsa să trăieşti liniştit, dragă frate.”
*Flashback*
„Nu, nu ne poţi face asta. Nu ne putem sacrifica atât doar datorită idioatei aleia. N-am de gând să-mi înscenez propria moarte, mai pe scurt. Eşti doar un peşte dobitoc care se crede buricul Pământului.”
„Băiete, lasă-ne singuri. Tu deja ţi-ai îndeplinit misiunea, ai să poţi să trăieşti fericit. Dar nu uita... am să mă întorc ca să-ţi iau primul prunc.”
Terifiat, băiatul aprobă şi o lua la fugă. Cu ochii roşi ajunse la metrou, unde zăcu zile întregi alături de oamenii canalelor. Vieţi distruse. Amintiri de neşters. Drumuri încrucişate şi întâlnite într-un singur punct... sfârşitul e aproape, iar bomba va exploda.
„Nu... nu-mi poţi face asta...Dă-mi drumul! Sau… sau…”
Un râs isteric şi diabolic se auzi în întreaga încăpere. Bărbatul bine făcut, solid şi înalt o prinse cu rapiditate de păr şi o trânti cu toată forţa pe salteaua rece şi subţire, apoi se desfăcu la şliţ.
„Nu… lasă-mă! AJUTOOOR!” ţipa ea cu toată puterea, dar el îşi plimba buzele flămânde pe gâtul ei în ciudata strigătelor ei.
„Taci, oricum nimeni nu o sa te audă.” mârâi el şi o prinse de pulpă strâns.
Ea tăcu… deveni stână şi lacrimile i se rostogoleau în continuu pe obraji. Tenul ei o dată viu, deveni într-o secundă foarte palid, aproape alb ca al unui mort. Virginitatea ei se pierdu-se brutal, iar el după ce o folosise o aruncase în beci, împreună cu şobolanii.
Scânci încet. Se acoperi cu cearceaful jumătate rupt privind cum el iese şi închide uşa.
„Aici vei rămâne până luni. Atunci îţi vei înscena moartea.” îi strigă el nervos. Fată îşi duse genunchi la piept, ar fi dat orice ca Facundo să fi fost primul în viaţa ei...
*End of flashback*
”A sosit clipa răzbunării.” gândi Ema, plină de resentimente, gata să distrugă viaţa fratelui său pentru că o abandonase.

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:31 am

Cioburi dintr-un vis

14.

Facundo ajunse epuizat la apartamentul său. Îşi căută cheile în buzunarele largi şi încăpătoare. Când în sfârşit le găsi intră în casă şi îşi aruncă jacheta în cuier. Lipsa unei prezenţe feminine era vizibilă, toată casa era cu fundul în sus. Facu îşi ciufuli părul şi se trânti pe canapea. Îşi lăsă faţa în mâini… nu mai ştia ce să creadă, nu mai ştia ce simte sau ce se va întâmpla cu el…
*Flashback*
După o jumătate de oră, timp în care Facu s-a uitat plictisit la televizor, soneria a sunat zgomotos. El s-a ridicat greoi de pe fotoliul de piele şi a deschis uşa. Imediat ce a văzut-o pe fata din faţa lui, expresia i s-a schimbat radical şi a rămas cu gura căscată.
În faţa lui stătea o domnişoară cu o bluza decoltată de culoare mov, accesorii de aceeaşi culoare, fusta albă cu o palmă deasupra genunchilor, iar în picioare avea sandale tot albe cu toc. Părul îl avea puţin ondulat prins cu o bentiţă asortată cu bluza.
„Bună! Tu trebuie să fii Facundo, nu?” îl trezi ea din visare.
Vocea ei caldă şi zâmbetul larg îl făceau să se piardă, într-o lume atât de aproape de paradis încât nici amintirea Emei nu o putea înfrânge. Oare se îndrăgostea din nou?
*End of flashback*
Dădu cu pumnul în spătarul canapelei şi se întinse, privind tavanul. Nu putea să şi-o scoată din minte… era mereu veselă, atotştiutoare, caldă…”era” pentru că la părăsit.
Supărat pe sine luă o hotărâre. Răscolii toată casa, o aranja, şi orice poza cu ea, orice lucru ce îi aducea aminte de ea, le făcu dispărute. Îşi luă mobilul şi o sună pe Ema foarte sigur pe sine.
„Alo? Cu ce ocazie?” întrebă ea uimită în timp ce mesteca în frişcă.
„Îmi pare rău că m-am purtat urât cu tine… dar înţelege-mă, a fost un şoc să aflu că eşti în viaţa. Ai ‚murit’ sub ochii mei…aş vrea să ne vedem. Îmi datorezi nişte explicaţi, iar eu nişte scuze.”
„Desigur, Facu. Mi-ar face plăcere să ne vedem. Vin pe la tine, în jur de opt. ” închise telefonul, încă mirată… nu se aştepta la o astfel de reacţie, nu din partea lui Facu care era ranchiunos şi ierta foarte greu. „Ah, mă iubeşte… sigur, altfel nu ar fi dispus să mă ierte aşa uşor.”
Scoase prăjitura din frigider şi îi mai puse un strat de frişcă, după care scrise un mesaj cu bucăţele de ciocolată. Scoase o linguriţă şi gustă o mostră.
„Yami…e bună.” o împachetă cu grijă într-o folie translucidă şi o puse înapoi în frigider. Se schimbă din îmbrăcămintea de casă, îşi luă geanta şi ochelarii de soare, apoi porni spre parter, unde i se adresă recepţionerei. „Peste câteva ore vor sosi nişte domni, te rog să-i cazezi cum se cuvine…” scoase din buzunar o sumă considerabilă de bani, i-o puse pe tejghea şi plecă spre apartamentul lui Facu.
**
„Au… au! Bruno nasc!” strigă Pia din dormitor şi Bruno fugi panicat spre ea.
„Ah… chem imediat salvarea!” o luă iar la fugă şi se împiedică de preş, dând cu nasul apoi de prag. „La naiba…” murmură el şi îşi scoase mobilul de sub burtă, apoi sună la salvare şi se întoarse la Pia. „Să-ţi aduc ceva de băut?”
„MĂ DOAREE!” urlă ea speriindu-l şi mai mult.
„Inspiră… expiră…” turui el pe nerăsuflate făcându-i vânt cu un evantai improvizat din hârtie.
Pia respira sacadat. Avea dureri groaznice şi transpirase foarte mult. După 10 minute salvarea sosi, o puse pe targă şi o duseră la spiral în ambulanţă.
Bruno stătea în sala de aşteptare plimbându-se în lung şi în lat, aşteptând ca Facundo să răspundă.
„Omule, unde îţi ţii telefonul? Te sun de minute bune?”
„Calm down, dude! Eram la duş. Ce s-a mai întâmplat? Ce ţi-ai uitat pe la mine?”
„NAŞTE PIAAA!!!!!”
„Da, da… înţeleg că naşte Pia, dar calmează-te şi spune-mi ce s-a întâmplat!”
Facundo stătu ceva pentru a digera cum trebuie informaţia, apoi începu să zbiere şi el în telefon.
„CEEEE? Vin acum! Unde eşti?” panicat şi nerăbdător îşi trase pantalonii peste boxeri, împiedicându-se de o pereche de papuci lăsată alandala prin casă.
În telefon, Bruno auzi decât un turuit fără noimă şi apoi un zgomot indescifrabil.
„Facundo, ce naiba faci?”
„Uhm… am căzut puţin.” mormăi el încercând să se ridice.
„Bro, eşti fenomenal! În fine… suntem la spitalul Sfânta Ana.”
Discuţia lor continuă, dar o asistentă îl rugă pe Bruno să îşi închidă mobilul şi fu nevoită să termine conversaţia. După şase minute în care vorbea ca o găină beată cu ceilalţi viitori taţi, care nu erau la primul copil, o asistentă se apropie cu o foaie în mână.
„Domnule Fandshi?”
„Da, eu sunt!” se ridică chelul cu pricina, care avea deja 6 copii şi depăşise orice stadiu de emoţie.
Asistenta se uită pe listă atent şi zâmbi larg. Tocmai când credea că nimic nu se mai poate întâmpla neaşteptat, sosii bomba…
„Aveţi tripleţi.”
Acesta privi cruciş, apoi căzu inconştient pe podea. Bruno înghiţi în sec… el era următorul.
**
Tocmai când voia să iasă pe uşă, Ema se postă în faţa lui pe neaşteptate.
„Ema, ce cauţi aici? Trebuia să vi pe la 8…”
„Ştiu, dar îmi era prea dor de tine, trebuia să te văd…”

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:32 am

Cioburi dintr-un vis
15.

„Ema, soţia celui mai bun prieten al meu a născut…” spuse el pe nerăsuflate, simţind emoţia fratelui său de cruce.
Ema îl privi atotştiutoare şi îl prinse de mână cu un zâmbet larg. Îl determină să o urmeze până ajunseră la parter.
„C-ce faci? Unde mergem?”
„Unde am putea merge? La spital… am venit maşina, haide o dată!”
Facu o privii interzis. Era aceeaşi, mereu impulsivă, visătoare, foarte sigură pe sine… o mai iubea? Nu ştia dacă simţea doar un sentiment de compasiune pentru ea sau dacă sentimentele din trecut îi năuciseră prezentul. Buimac s-a aşezat pe scaunul rezervat copilotului şi a rămas tăcut tot drumul.
Când au ajuns, Bruno era ca un leu în cuşcă, se fâţâia dintr-o parte în alta.
„Ce s-a întâmplat?”
Îi observă pe cei doi ţinându-se de mână. Încremeni instant. Ema se întorsese? Ultima data când dăduse vreun semn de viaţa era ca să îi dea bani, oare acum ce mai voia? Era coşmarul lui, tot ce dorea era să nu mai audă de ea, dar se părea că e ca o lipitoare, imposibil de dat la o parte.
*Flashback*
„Ce sonerie tâmpită am putut să-mi pun şi eu.”?” mormăi şi răspunse iritat. „Alo"
„ Alo, alo Hawai. Ce naiba faci? Trebuia să-mi aduci banii acum o săptămână. Sau vrei să-mi fac apariţia?” se auzi o voce piţigăiată în telefon.
„E… vreau să spun Selena, ce bine să aud veşti de la tine.” se prefăcu el zărind-o pe Pia cu doua îngheţate. „Nu pot vorbi acum, sunt ocupat.” închise rapid şi zâmbi forţat.
„Cu cine vorbeai, bebe?”
„Ah, cu vara mea. Începuse să-mi povestească de aventurile ei, bla bla…mmm, îngheţată. De-aia te iubesc eu pe tine, te gândeşti mereu la toate.” spuse şi o sărută peste masă, lăsând-o fără respiraţie.
*End of flashback*
Îşi strânse pumni şi scânci din dinţi. Fata aceea era diavolul în persoană, nici nu e de mirare, aşchia nu sare departe de trunchi… ea îl determinase să mintă, ea îl determinase să intre într-o lume care nu i se cuvenea. Faţa i se albi şi înghiţi în sec.
„Facundo, te duci te rog sa îmi iei un pahar cu apă?”
„Desigur!” se grăbi să-i răspundă şi plecă cu paşi repezi pe bufet.
Erau faţa în faţa, fulgerându-se cu privirea. Ura, resentimente, repulsie, dispreţ. Bruno se încruntă, iar ea îi zâmbi ironic.
„Să-nţeleg că ai vrut să rămânem singuri? Bună alegere, dragă frate!” îi spuse ea tăios, aprinzându-şi apoi o ţigară. „Deci, ai băiat sau fată? Oricum nu contează, trebuie să mi-l dai. ACUM!” i se citea în ochii inexpresivi şi reci setea de răzbunare.
„Urmează-mă…”
Merseră în salonul de nou-născuţi. Bruno o duse lângă două pătuţuri în care erau două ghemotoace firave, împăturite grijuliu în scutece.
„Uhm… care dintre ei?”
„Amândoi…” murmură el privindu-i cu dragoste. „Am pereche, soro. Un băiat şi o fată. Alege-ţi… doar unul!” îşi stăpâni lacrimile şi furia, ştia că nu avea încotro.
Ema îşi ridică geanta pe umăr şi luă tremurând băieţelul în braţe. Simţi o căldură interioară ce o emana aceea fiinţă fragilă ce dormea liniştită în braţele sale. Nu se putu abţine să nu zâmbească, admirându-l pe micuţ. Avea fetişoara mică şi roşiatică, aşa cum o aveau toţi nou-născuţi.
„Acum plec… inventează-i tu ceva lui Facundo, vor veni oamenii tatei după mine şi îl vor duce în Franţa.”
„Am o singură întrebare… va avea cine să-l alăpteze?”
„Evident…” răspunse ea prompt şi părăsi încăperea grăbită.
Bruno suferea…simţea durere de a pierde o bucăţică din sine, o mică făptură ce avea să-i spună „tată” când va creşte. La naiba cu trecutul acesta de nimic! Lua fetiţa din pătuţ şi o sărută pe creştet, apoi porni spre camera Piei.
Aceasta stătea extenuată după naştere în cameră. Avea cearcăne mari şi era transpirată toată, îmbrăcată în ponositele haine de spital. O undă de fericire o străbătu când îi zări pe cei doi. Îşi luă copila şi o alăptă, privind-o blajin, cu un zâmbet până la urechi. Bruno era abătut.
„Bebe, şi băieţelul?”
Cum putea să-i dea o veste atât de marcantă?
„N-a supravieţuit, iubito… a murit.” spuse el şi în următoare clipă Pia izbucni într-un plâns amar.

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:32 am

Cioburi dintr-un vis
16.
„Iubito, linişteşte-te, te rog!” îi spuse şi o cuprinse la piept, încercând să fie puternic cât pentru amândoi.
„Sângele din sângele nostru Bruno…de ce?”
„Aşa a vrut cel de sus…” spuse şi îşi mângâie obraji umezi.
„Pot să-l văd?”
„Am cerut să fie înmormântat, Pia. Şi nu, nu îţi voi spune locul, nu vreau să trăieşti cu conştiinţă neîmpăcată şi îndurerată. Trebuie să fi puternică şi să treci peste! Acum avem o fetiţă frumoasă şi sănătoasă de care trebuie să avem grijă.”
Aceasta îşi trase nasul şi mângâie capul fetiţei sale, simţind o alinare. Bruno îi sărută fruntea înălbită şi îi promise că totul va fi bine.
**
Facundo încă stătea nervos la coada de la bufet. Era ceva infernal, o groază de lume, iar grăsana de la bar servea parcă intenţionat cu încetinitorul. Când îi veni rândul umplu tava cu bunătăţi pentru mămică şi luă şi paharul de apă rece cerut de Bruno.
Luă câteva paie colorate şi nişte şerveţele cu model floral, apoi porni grăbit spre ieşire. Avu un nenoroc şi se ciocni de cineva, iar tot conţinutul tăvii se răsturnă, combinându-se cu particulele de praf. Fără să privească persoana respectivă începu să adune mizeria iritat.
„La naiba! Uită-te pe unde mergi… acum v-a trebui să cumpăr toate astea din nou şi nu sunt tocmai ieftine având în vedere că e un spital particular.” mormăi el îndesând resturile de mâncare.
Nu primii nici un răspuns. Persoana de care se lovise se aplecase şi ea, iar acum îi simţea respiraţia sacadată. Ridică capul şi întâlni acea privire care îl înnebunise şi întorsese pe dos, acele buze apetisante şi senzuale ce le-ar fi sărutat cu poftă fără oprire, acel surâs seducător care îl făceau să cadă la picioarele ei fără ezitare, acea… acea fata de care se îndrăgostise nebuneşte asemenea unui adolescent în floarea vârstei. Totul gravita în jurul ei. Toată fiinţa lui tânjea după prezenţa ei… şi iată acum în faţa lui la un metru distanţă.
Nici unul nu zicea nimic, doar se priveau insistent, iar Tami roşise puternic sub privirile lui arzătoare şi pierdute. Întâlnirea cu realitatea, explicaţii, certuri… îi era frică. Amândurora li se derulau în minte amintirile asemenea unui film care li se păruse bun. Vis? Da, doar un vis…. nu voiau să accepte că totul se spărsese în cioburi.
*Flashback*

Facu nu reacţionă la început, dar când o simţi atât de aproape de el nu se putu abţine şi îi înconjură talia, apoi îi prinse buzele într-un sărut la care tânjea de când o văzuse. Mai întâi se jucă cu buzele ei subţiri şi uscate, apoi îi penetra gura cu limba simţind cum se înălţă spre nori. Tami îi prinse obrajii cu mâinile plăpânde şi simţi cum fiecare particulă din ea prinde viaţă. După un timp îşi depărtară capetele şi se priviră respirând cu greu. Fusese doar un impuls din partea amândurora sau era dragoste?

„Uhm… îmi pare rău, eu…” încerca Facu să se scuze, dar era foarte bâlbâit.
„Nu s-a întâmplat nimic.” îl reduse ea la tăcere acoperindu-i buzele trandafirii cu degetul arătător. „Cum e micul dejun?”
Facu, încurcat, lua o gura din laptele fierbinte, care îi înroşii mai rău obrajii.
„Foarte, foarte bun…” zise el nu foarte convins.
„A da?” întrebă ea şi clipi din gene.
Facu înghiţi în sec şi se prefăcu inabordabil.
„Se putea şi mai bine.” şuieră el provocând-o.
Tami se prefăcu supărată şi exact când nu se aştepta îl stropi cu lapte pe pantalonii şi îl mânji cu gem pe nas şi pe bărbie.
„Mda… acum chiar pot spune ca e delicios.” mormăi el. „Arăt de parcă m-aş fi scăpat pe mine. Şi erau noi…” adăugă privindu-şi debusolat blugii.
„Nu te mai plânge ca o băbuţa. Asta se întâmplă dacă nu apreciezi ceea ce ţi se dă. La prânz mănânci răbdări prăjite.” zise ea abordând un ton de profesoară severă.
*End of flashback *
Poate că de fapt niciodată nu fusese pasiune şi dorinţă, doar iubire…

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:33 am

Cioburi dintr-un vis
17.
Tami fu prima care îşi reveni din transă şi îl sărută cu ardoare, regăsind gustul care îi plăcea atât de mult. Îşi trecu mâinile prin părul lui, iar el destul de bulversat o prinse de talie şi îi răspunse la sărut. Iubiri, mister, trecut….cum am mai spus-o, doar un vis.
Facundo se trezi la realitate care îl lovi ca un pumnal Îl rănise prea mult, poate chiar mai mult decât Ema pentru că simţea pentru Tami ceva mai mult. O depărtă destul de brutal, ţinând-o strâns de braţe, iar ea tremura sub presiunea palmelor lui.
„Ce cauţi aici?”
„Tata a făcut un preinfarct….” răspunse ea stins, plecându-şi tristă capul.
„Mm, iartă-mă… nu am vrut să sune aşa de dur.” murmură el şi aruncă tava într-un coş de gunoi.
„Merit tratamentul acesta. Am plecat fără să spun nimic. Iartă-mă, relaţia noastră e imposibilă.” în ochii ei se citea durere, suferinţa, neliniştea… şi sinceritatea. Plecă cu paşi mărunţi, lăcrimând în tăcere.
Facu fu marcat de sărutul ei, deşi afişase o mască de inabordabil. Cumpără altceva de mâncare şi îi du-se Piei, care îi mulţumi veselă. Aerian, încă simţea vibraţii în fiecare por, în fiecare centimetru de piele.
„Bro, te simţi bine.”
„Perfect.” spuse el şi îi puse mâna pe umăr prieteneşte.

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:34 am

Cioburi dintr-un vis
18.

Pia mângâie mânuţa mică a fetiţei înainte ca asistenta să o ia să o ducă în sala pentru nou născuţi. Mâncă apoi încet, abia înghiţând mâncarea proaspată, gândindu-se neîncetat la copilul ei mort. Inspira adânc şi închise ochi, imaginându-şi cum ar fi fost să fi trăit... doi gemeni, două suflete identice, foarte apropiate. Două suflete care i-ar fi zis într-o bună zi "mamă", care i-ar fi răsfăţat viaţa cu dragoste... dar nu, totul s-a sfârmat. A rămas doar unul, doar un ciob din visul ei... realitatea, cruda realitate... trebuia să-şi abţină plânsul.
Facundo îl trase pe Bruno într-un colţ.
"Unde e Ema?"
Bruno tuşi ăncurcat. Niciodată nu ştiuse să minte, cu atât mai puţin pe cel mai bun prieten care îl cunoaşte atât de bine.
"Păi... a trebuit să plece. Nu mi-a spus unde sau de ce... cum de e în viaţă? Fata asta e ca ciuma..."
"Nu vorbii aşa! Mi-ar plăcea totuşi să-mi dea nişte explicaţii plauzibile."

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:34 am

Cioburi dintr-un vis
19.

"Pari tare emoţionat." îi spuse Bruno când ieşiră pe hol, după care îşi aprinse o ţigară, în speranţa că îi va diminua stresul şi oboseala.
"Mhm... e doar o impresie. Fetiţa voastră e tare drăguţă." minţi el, preferând să nu-i spună despre Tami. Atâtea întrebări îi măcinau capul de credea că o să-i explodeze.
Bruno îşi arcui buzele într-un zâmbet cald, deşi înauntru conştiinţa îl presa. Simţea cum oboseala îşi spune cuvântul; inevitabilul se întâmplă şi leşină, având un impact puternic cu podeaua. Facundo încercă să-l ridice, strigând după ajutoare.

"Cum se simte?"
"E bine e obosit şi..." doctorul studie fişa pacientului şi îi spuse stins "... are o lipsa considerabilă de calciu. Nu cred că a mai mâncat şi dormit de mult timp." îşi aranjă stetoscopul şi îl lăsă să intre în salon.
Bruno zăcea în pat, cu părul ciufuli şi fruntea plină de broboniţe de transpiraţie. Părea că visa ceva... era un vis sau iar cruda realitate?
*Flashback*
"Băiete, viitorul tău va fi promiţător dacă stai pe lângă mine."
Băieţandrul pricăjit îşi privi picioarele descuţe, negre de la praf, păstrând tăcerea. Omul din faţa lui îl studia, mângâind pufoasa blana a maidanezei sale.
"Credeţi?"
"Eu nu cred. Eu conduc lumea. Sunt sigur de tot ce spun..."
Fumul din tubul gros şi lung care îl păstra între degete îmbăcsea aerul... care era deja infectat cu venin şi gânduri necurate.
*End of flashback*

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:34 am

Cioburi dintr-un vis
20.

Pe întortocheatele străzi ale Parisului lumea mergea grăbită. Era aglomerat traficul, pentru că unele străzi fuseseră blocate pentru ca fiica magnatului sa poată circula în voie.
„Ce rahat face Ema? Şi-o trage pe la colţuri? Trebuia să ajungă deja, curva dracului!” mârâi şi dădu cu pumnul în masă.
„Nu sunt în măsură să vă contrazic, domnule, dar s-ar putea ca avionul să aibă întârziere… doar ştiţi ce distanţă mare e de la Paris la Buenos Aires.” încerca subalternul lui să-l liniştească, dar glasul îi era răguşit şi plin de teamă. Luă o tăviţă pe care erau câteva ţigări preferate şi îl lăsă să aleagă. „Bună alegere, domnule.”
„Mulţumesc, Fracois. Acum poţi să te retragi.”
Acesta execută imediat şi se făcu nevăzut. Simţea cum arde în fotoliul său. O ţigară nu era de ajuns… îşi scoase telefonul agitat.
„Ştii de ce am nevoie… cât mai repede.” turui şi închise. Ordonă şi toţi executau… erau sclavi ce îi pupau tălpile, numai Ema îi făcea zile fripte şi îi dădea planurile peste cap. O fiica în urma unei aventuri, una deşteaptă care i s-a băgat pe sub piele, trebuia să recunoască asta…
Ema întârzie cu o oră. Lăsă şoferul să parcheze maşina luxoasă, „de fiţe”, apoi urcă scările spiralate în grabă. Năvăli în birou, iar în spatele ei un servitor împinse căruţul unde se afla un îngeraş micuţ ce-şi savura somnul. Magnatului îi pică ţigara în coniac şi făcu ochii mari cât cepele.

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:35 am

Cioburi dintr-un vis

21.
„Nu credeam că Bruno va naşte atât de repede…” spuse şocat, încurcându-se în cuvinte.
„Eşti prost de puţi. Cum dracu’ să nască? Şi-a făcut operaţia şi a donat cineva vagin şi uter? Hai că asta’i bună.” i-o tăie repede şi ordonă servitorului să-i pregătească o cameră primitoare şi s-o aranjeze cum trebuie.
„Cine te crezi? Eu te-am scos din mizerie, poţi deveni împreună cu minunatul tău frăţior o coate-goale!”
„Ştii bine că dacă faci asta următorul ziar de scandal te va avea pe tine ca subiect!”
„E cuvântul tău contra al meu, imbecilo!”
”N-aş fi atât de sigură… în plus, nu ţi-ar face bine la campanie să ai probleme cu justiţia… astfel de proceduri ar dura şi ar fura ochii celor care te susţin… şah mat!”
Strânse din pumni şi doborî biroul. O lipi de perete, strângându-i în mana puternică bărbia ascuţită.
„Eşti la fel ca mă-ta, o curvă ordinară!” o plesni peste obraz, iar ea căzu pe podea, ne reuşind să-i reziste.
„Taci dracului din gură, boşorog senil! Zilele-ţi sunt numărate, iar eu voi pune mâna pe averea ta.”
Îşi aranja hainele şi ieşi ca o rafală din birou. În urma ei se auzi un bum, nebunul începuse să distrugă biroul. Nu era aşa cum voia el, fata care să-i mănânce din palmă, ghidată ca o marionetă. Îl aşteptau vremurile grele…trebuia să o aducă înapoi pe Tami.

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:36 am

Cioburi dintr-un vis

22.
Undeva în spitalul din Buenos Aires, o proaspătă mămică nu îşi găsea somnul. Oricât ar fi încercat, genele ei refuzau să se contopească. Se ridică şi merse la fetiţa ei. Dormea aşa de liniştită, cu mânuţa lângă capul micuţ. Atinse uşor geamul care le despărţea şi o lacrimă i se prelinse pe obrazul stâng. Era încă slăbită. Auzi paşii… când se întoarse rămase perplexă.

Facundo ajunsese acasă. Făcu un duş pe grabă şi intenţiona să se întoarcă, dar somnul îl furase pe canapea, îmbrăcat în hainele cu care mergea pe stradă. Uşor cădea într-un vis… undeva pe o câmpie întinsă de floarea soarelui… numai el şi în depărtare EA! Purta o rochie vaporoasă şi părul îl avea desprins. Alergă spre ea şi o cuprinse de talie. O învârti în aer şi o sărută… erau numai ei. Îşi împreunară mâinile şi începură să alerge răzând asemenea unor copii. Ea se opri, ajunseseră la capătul drumului, la un râu. Îşi desfăcu fermoarul rochiei de la spate, lăsându-şi trupul proporţionat gol. O visa… era perfectă, formele curbate îl înnebuneau. Intra în apă îndemnându-l să o urmeze. Aşa făcu. Apa era mai mare decât se aştepta. Începu să cadă în gol… întuneric… unde e raza lui de soare? Unde e acel zâmbet? Simţea cum totul se năruie până când…

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:36 am

Cioburi dintr-un vis
23.
Până când un tiuit în trezi la realitate. Era telefonul mobil.
„Alo…”
„Nu mă părăsii! Rămâi!”
„Facundo, te simţi bine?”
Se simţi dezamăgit să descopere că la capătul celălalt era Ema, nu Tami.
„Sunt bine… am avut un coşmar. Unde eşti?”
„Tata a avut nişte probleme şi a trebuit să plec…”
„Înţeleg. Totuşi îmi datorezi nişte explicaţii…”
„Nu acum, iubitule… abia am ajuns în Paris. Te-am sunat să-ţi spun că mă întorc poimâine…te iubesc!”
Se auzi un tiiiit, apoi ton de ocupat. Se simţea oarecum eliberat că plecase… visul… încă simţea cum îi vibrează fiecare por.
„La dracul… o iubesc pe Tami!„
Îşi luă faţa în mâini. Se îngrozi când văzu cât e ceasul şi îşi mişcă dosul către cea mai apropia staţie de taxi, direcţia: spital.

„Ce cauţi aici?” întrebă Pia după ce se încruntă.
„Am venit să-mi văd nepoata. Am auzit de la Bruno că e fetiţă.” mormăi ea şi o dădu la o parte, ca să poată privii.
„Bruno s-a făcut bine?”
Răspunsul nu fu tocmai un cuvânt. Bruno era îmbrăcat şi îi zâmbea, fals, dar totuşi îi zâmbea şi era acolo. El era întotdeauna era acolo. Trebuia să creadă în el de la început. Alergă deşi papucii largi erau un obstacol, apoi îi sări în braţe. El îi sărută uşor fruntea.

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:37 am

Cioburi dintr-un vis
24.

„Eşti bine? De ce te-ai ridicat din pat? Cum rămâne cu perfuziile?” Pia începu să înşire tot feluri de întrebări fără măcar să respire. Bruno începu să râdă şi o sărută scurt pe buze, apoi o ajută să se ridice.
Pia roşi când îşi dădu seama că vorbise fără oprire. Merseră amândoi să-şi privească fetiţa. Bruno o îmbrăţişă de la spate, iar Piei îi scăpă un zâmbet larg. Mama ei, cu numele de Lucreţia, îşi scoase ţigările, gata să fumeze una. Bruno îi prinse repede pachetul şi îl aruncă pe jos.
„Cum îndrăzneşti?”
„Aţi venit să veniţi să vă vedeţi nepoata, e ok, nu vă pot împiedica. În schimb vă interzic să fumaţi într-un spital.”
Strâmbă din nas şi plecă, fără să se obosească să se aplece după ţigări. Bruno mai avea puţin şi se lua la palme, dar se abţină şi nu făcu decât să-şi plece privirea.
„E aşa frumoasă, nu?” întrebă Pia visătoare. Bruno aprobă din cap şi se duse la automat. Luă doua ceaiuri de mentă şi se întoarse.
„Să mergem. Eşti obosită după naştere, trebuie să te odihneşti. Bea, lichidele o să-ţi facă bine.”
Nu-i venea să creadă cât de grijuliu era. Poate până la urmă băieţii se maturizează la o anumită vârstă. Luă ceaiul şi îl bău pe tot, apoi se întoarse împreună cu el în salon unde adormiră îmbrăţişaţi.

***
„Vai micuţule, eşti atât de drăgălaşi. Păcat că nu voi putea să fiu aici să te văd cum creşti, dar nu-ţi face griji, te voi vizita.”
Servitoare o întrerupse din convorbirea cu micuţul bebeluş care dormea ca un îngeraş şi o anunţă că e gata masa. Ema ştia că iar vor veni diverşi oameni din senat, aşa că îşi luă o rochie argintie, lungă până în genunchi, la care asortă câteva accesori. Toată lumea fu încântată să o vadă pe fiica magnatului, păreau o familie atât de perfectă. Ema fusese educată încă de mică cu bunele maniere, învâţase în jur de 7 limbi şi călătorise prin toată Europa şi America de Sud. Avea atâţia bani şi o agenţie de modele de care nu prea se ocupase în ultimul timp. Cu toate astea nu era deloc fericită, dar se prefăcea în continuare. Răspunse politicos la toate întrebările. Minciunile ei erau atât de credibile, iar gesturile ei o făcea să pară atât de rafinată în ochii politicienilor plicticoşi care fumau trabucuri.
Bău puţin vin şi se retrase, cu scuza că îi e puţin rău şi vrea să doarmă. Se descălţă repede de pantofii incomozi şi se aruncă în pat.
„Poimâine mă întorc. Să fii gata de război, dragă frate! Dar nici mironosiţa aia nu-mi scapă...”

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:37 am

Cioburi dintr-un vis
25.

Trecuseră 5 zile, Pia fusese externată şi Ema se întorsese din Paris. Acasă la Bruno şi Pia, sufrageria era plină de pampersuri şi biberoane răsturnate.
„Iubitule, ai dus gunoiul?” se auzi vocea Piei care o alăpta pe micuţă.
„Daaa!” minţi Bruno şi sparse o altă farfurie care încerca să o spele. „La dracu’” mormăi printre dinţi şi adună cioburile. Se înţepă şi un firicel de sânge îi urmă linia degetului. Privind lichidul roşu simţi cum inima i se zbate în piept, simţi ceva de rău. Se îngrijoră, cine ştie ce făcea mafiotul cu copilul lui. Se ridică şi se dădu câţiva paşi înapoi. Soneria îi întrerupse şirul gândurilor. Erau Facundo şi Ema, amândoi plouaţi, cu o cutie gigantică de cadou.
„Bro! Intră!” o ignoră pe Ema şi ea făcu la fel, vorbii puţin cu Pia şi apoi rămase tăcută. Părea foarte abătută. Gândul că tatăl ei avea să vândă copilul o înspăimânta. ‚Câtă răutate…’
„Ema, s-a întâmplat ceva?”
Se prefăcu veselă şă zâmbi, apoi inventă că era obosită după drum. Bruno părea şi el îngrijorată, iar Facundo nu mai ştia cum să se împartă între cei doi.

În altă parte a oraşului, la margine mai exact, Tami stătea cazată la un hotel şi privea marea. Valurile se spărgeau la mal şi mângâiau picioarele copiilor care se jucau.
„Mare…îmbrăţişează-mă şi ia-mi toate amintirile care dor, torturează-mi trupul mintea, sărează-mi gândurile în doze mare, fă-mă să uit…” câteva lacrimi i se rostogoleau pe obraji în timp ce soneria telefonului se auzea pe fundal melancolic. Nu voia să răspundă, probabil era iar Ema, sau şi mai rău, nenorocitul de tasu.

fear her when she is starring smiling at fire
because she have been through hell.