Cioburi dintr-un vis

Subject: Cioburi dintr-un vis Fri Feb 21, 2020 8:25 am

First topic message reminder :

Cum "Kiss & Die" l-am terminat de postat aici, m-am hotarat sa mai pun unul.
Acesta e un pic mai ...lungut si mai slabut ca si continut
Are un aer foarte telenovelistic pentru ca oricum a fost inspirat din Patito Feo... nu ca ar fi personajele sau povestea de acolo, doar numele personajelor si povestea am inventat-o eu pe ce idei mi-au venit dupa "figurile lor"
E un pic si boring la un moment dat chiar rolling on the floor

) Dar eh..a fost munca mea, mi-o asum, asa buna rea cum mi-o fi iesit atunci pe la 12-13 ani

Cioburi dintr-un vis

1.
Ne aflăm într-un oraş mic, prăfuit şi plin de autovehicule care produc fum toxic. Undeva la periferia acestuia se află doi tineri care abia s-au întors de la facultate. Unul dintre ei e abătut şi priveşte atent prin sticla mată în care se află un lichid incolor.
„La ce te gândeşti?” îl întrerupse celălalt din visare, readucându-l cu picioarele pe pământ.
„La ce mi-a spus mama…” îi răspunse acesta sec şi lua o gura din energizant, simţind cum gâtul îi arde. Privirea lui cândva plină de speranţă devenise melancolică, rătăcitoare şi absentă.
„Facu, nu-mi vine să cred că în sfârşit vrei să-ţi refaci viaţa. Ştiu un club nou, unde am putea merge! Astfel îţi distragi atenţia şi te distrezi şi tu puţin, după atâta suferinţă…”
Băiatul îl privii surprins şi se încruntă.
„Nici chiar aşa. Nu vreau să merg să mă distrez…nu vreau să întâlnesc femei uşoare dintr-un club şi să-mi petrec toate serile cu ele şi cu băutura. Nu mersi.”
„Uneori mă faci să cred ca eşti pe invers.” spuse Bruno dându-şi ochii peste cap.
„Uneori mă faci să cred că o înşeli pe Pia!” încercă Facundo să-l imite, dar nu-i ieşi decât o maimuţăreală ce îl amuză pe amicul său.
„O iei în proporţii prea hiperbolice… ştii bine că eu sunt topit după Pia şi nu m-aş uita la altcineva în afară de ea. Ideea cu clubul era ca să te înveselesc puţin, dar dacă tu o iei aşa…” scoase limba şi se prefăcu indignat.
„Cum zici tu, cum zici tu! Oricum ar fi nu o pot uita pe Ema aşa de uşor…” spuse şi oftă.
„Au trecut 2 ani, viaţa merge înainte! Eşti tânăr, vei avea copii, o familie. Sunt sigur că ei aşa i-ar fi plăcut.”
„Cu siguranţă… voia să avem mulţi copii, cât pentru o echipă de fotbal. Nu o pot uita, nici după trecerea anilor! Îmi amintesc de parcă a fost ieri…”răspunse şi privirea i se pierdu în neant.
* Flashback *
„ Iubitule, aşteaptă-mă aici! Mă duc să-mi iau caietul, l-am uitat în clasă.”
Facu o prinse pe Ema de mijlocul subţirel, se jucă cu buzele ei, apoi o sărută delicat, fără să ştie că avea să fie ultimul lor sărut. O lăsă să plece spre clasa privind-o din depărtare cu un aer de adolescent îndrăgostit.
Ţopăia spre scările liceului, dar nenorocul ei a fost să treacă o maşină. Şoferul vorbea la telefon şi i-a fost imposibil să frâneze. Îngrozit Facu a fugit spre ea şi a luat-o în braţe. Sângera fără oprire şi inima îi bătea greu.
„Iubito, rezistă! Am să chem salvarea şi…” ea îi puse degetul pe buzele rozalii şi cărnoase condamnându-l la tăcere.
„Shhh… să fi fericit!”
Fata a simţit cum o lasă puterile, ultimele ei gânduri au fost pentru el şi a murit fericită ştiind că a iubit, că a fost iubită, că a avut nişte părinţi minunaţi care i-au satisfăcut toate dorinţele, fie capricii sau necesităţi. Un firicel i se prelinsese din colţul buzei până ce ajunsese pe bărbia ei ascuţită. Ochii i-au rămas deschişi, devenind sticloşi; întregul corp i se răcise şi rămăsese greoaie în braţele fiinţei pe care o iubea cel mai mult pe lume.
El nu numai că a plâns, dar s-a închis în sine şi a murit o dată cu ea, refuzând să se mai îndrăgostească vreodată. În fiecare zii mergea la mormântul ei şi îi lăsa florile ei preferate, garoafele albe. Băiatul plin de vise şi iluzii devenise bărbatul fără inimă, cu resentimente, un om cu un suflet îngheţat. Într-o secundă s-au frânt toate dorinţele, pofta de viaţa, fericire, împlinirea…tot ce mai exista în sufletul lui Facundo era amărăciunea.
*End of flashback *
„Nu mai răsuci cuţitul în rana amintindu-ţi! Nu a fost vina ta, nu ai putut face nimic… a murit pe loc. Tot ce ţi-a cerut a fost să fi fericit, iar tu îi tulburi liniştea şi nu-i îndeplineşti ultima dorinţă!” i se adresă, deşi putea ghici că el nu-l bagă în seamă.
Discuţia celor doi fu întreruptă de apariţia Piei, care se întorsese de la baie cu machiajul refăcut şi gata de plecare.
„Bru, sunt gata. Haide să mergem!”
Îl prinsese de mână şi acesta o urmase, ne maiputând să spună nimic, nici măcar să-şi ia rămas bun de la Facundo care zâmbise văzându-i pe cei doi îndrăgostiţi. Părea că au o lume a lor, o lume în care el se rătăcea adesea cu amintirea Emei, un refugiu de iluzii în care se pierdea, unde voia să creadă că e realitate, că o are din nou aproape de el… dar era doar o imaginaţie, doar o speranţă agăţată de un fir prea subţire de aţă.
După ce îşi terminase energizantul, plătise consumaţia inclusiv sucurile Piei şi a lui Bruno, apoi pornise agale pe străzi, nu voia să ajungă acasă, să fie iar singur. Norocul i-a surâs şi telefonul a început să vibreze. După ce a căutat în toate buzunarele blugilor l-a găsit şi a răspuns.
„Alo, fiule?” se auzise o voce blândă de la capătul firului.
„Mamă? Da, eu sunt. Cu ce ocazie mă suni? Lasă-mă să ghicesc să-mi aminteşti să plătesc chiria apartamentului, nu-ţi face griji am făcut asta deja.” spusese el cu sictir.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:37 am

Cioburi dintr-un vis

26.
„Ouă, făină, zahăr, am uitat ceva? Nu cred, mă voi apuca de clătite.” Îşi spuse Ema şi începu să le pregătească falsificându-şi fericirea. Nici ea nu îşi dădea seama de ce are o stare atât de proastă, obţinu-se tot ce voia, îl avea pe Facundo, impropriu spus, îl călcase pe coadă pe marele magnat Antonio, pe Tami avusese grijă să îi reamintească iar de viaţa ei de căcat şi să o facă să sufere… dar nu se simţea bine. Poate că până la urmă se pripise şi Tami nu era amanta tatălui el. Răsuflă greoi, îşi luă geanta şi plecă după ce lăsă clătitele umplute cu nutella pe masă.
„Ce a apucat-o de data asta?” îşi puse Facu mâinile în cap disperat.
„Parcă nu o cunoşti, niciodată nu ştii la ce să te aştepţi de la ea. Măcar ţi-a explicat aşa zisa sa moarte?”
Facundo păstră tăcerea şi îşi dădu capul pe spate, întâlnind albul imaculat al tavanului. Ema îi spusese să nu spună la nimeni adevărul, dar el cu Bruno împărţeau totul, ca şi cum ar fi fost fraţi de sânge. Nu, nu putea să o trădeze. O iubea, sau cel puţin se încăpăţâna să creadă asta.
Bruno schimbă subiectul, şi îşi explică cât de greu e să schimbi scutece, să speli podele, să faci de mâncare, să speli vasele şi multe altele care intraseră în rutina lui de zi cu zi. Facundo începu să râdă copios pe seama lui, semăna cu o babă care se plângea de romatism şi şale.

Praful gălbui îi mângâia tălpile. Mergea uşor pe plaja pustie, dea-lungul apei care o întâmpina stropind-o din când în când pe gambă. Se îmbrăţişă singură, se lăsase răcoare. Auzi o voce care o striga, părea că e vocea lui Facundo. Începu să râdă singură, tristeţea o copleşea şi înnebunea.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:38 am

27.
„Nu auzi când te strig?” o voce stridentă îi sparse timpanele, o înnebuni. Se întoarse şi o privi cu ură pe cea care o strigase.
„Ce vrei?” o întrebă pe o voce seacă şi se aruncă în nisip.
„Am venit să văd ce faci…”
„Asta chiar a fost o glumă bună.” pufni ea ironic şi îşi răsuci brăţările pe mână, privind din când în când formele nedefinite ale norilor stingheri de pe cer. Iar fi plăcut să fie un nor, să călătorească peste tot şi să îmbogăţească cerul în culoarea paradisului –alb- şi să călătorească peste tot…şirul gândurilor îi fu spulbera de Ema, care se apropiase şi stătea în genunchi în faţa ei, suspinând uşor.
„Îmi pare rău…n-am vrut să fiu o brută ca şi tata. Am avut motive întemeiate…îmi porţi pică?”
„Ema…într-un fel sau altul suntem surori, nu aş putea să te urăsc.” îi răspunse ea şi îşi uni genele, savurând întunericul de care avea parte.
Ema rămase perplexă. Nu ştia ce să mai creadă…îşi ciupi braţele de mai multe ori ca să-şi dea seama că nu visase. Asta era visul ei cel mai mare, să-şi găsească sora. Şi ce făcuse când o găsise? O umilise, o jignise cum ştiuse mai bine şi îi făcuse viaţa un calvar. Visul ei se sparse în mi de cioburi într-o singură clipă. Îşi prinse umeri şi începu să sughită printre lacrimi mărunte.
„N-a fost vina ta…şi tu eşti o victimă ca şi mine. Tu ai trecut peste, eu nu am cum…”
„D-de ce? Stai! Cum de te-a găsit tata? Şi de ce nu mi-ai spus? De ce nu poţi să treci peste? Povesteşte-mi…”
„Nu e momentul potrivit. Plus că încă nu pot avea încredere în tine.”
„Înţeleg…am să aştept atunci momentul potrivit. Şi când timp tata ne scuteşte de rahaturile lui, haide să ne bucurăm de viaţă! Am o carte de credit şiiiiii…” dădu din gene şi îi prinse mâna.
Tami se lăsă convinsă şi merseră la cumpărături. Se prostiră, cumpărară o groază de lucruri, probară de toate, chiar şi peruci şi lenjerie intimă. Ieşiră râzând , cu mâinile încărcate de plase şi fiecare cu câte un suc de piersici. Facundo voia să intre şi el în mall, să facă cumpărături pentru Bruno, care era prea ocupat să afle cum se foloseşte maşina de spălat ca să mai meargă şi în mall. Când le văzu încremeni şi îşi scăpă cheile pe jos.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:38 am

28.
„Iubitule!” exclamă Ema înainte ca Facundo să dea bir cu fugiţi. Încremeni şi se întoarse sacadat, cu un rânjet tembel pe faţă. Tami scăpă sucul pe jos, iar lichidul colorat îi intră prin balerinii albaştri.
Ema nu sesiză privirile celor doi, reacţiile lor, era prea fericită. Pentru prima dată îl învinsese oarecum pe tatăl ei, se împăcase cu Tami şi cu Bruno nu mai avea nimic. Sări în braţele lui Facu şi îl sărută nebunesc, haotic, înainte ca acesta să se poată împotrivi.

***
„Butonul roşu sau cel verde ? Ah, la naiba! Maşinăriile astea sunt aşa de complicate!” se dădu bătut. Înghesui rufele într-un lighean cu apă şi începu să le spele cu mâna, în timp ce podeaua bucătăriei se umplea de apă murdară şi clăbuci.
Pia se decise să-l verifice pe Bruno. Îşi lăsă fetiţa în pătuţ, dormind, şi porni spre bucătărie după ce se schimbă într-o rochie de casă comodă. Operaţia nu o mai durea, aşa că merse până la bucătărie fără să aibă dureri de spate. Când văzu în ce hal arăta bucătărie simţea cum i se urcă sângele la cap.
„BRUNO FERNANDO GUTTIERES! Ce ai făcut aiciiiiiii???” urlă cu toată puterea plămânilor şi începu să bată cu piciorul în podea.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:39 am

29.

Bruno privii încurcat dezastrul din bucătărie. Pe masă zăceau frimituri de pâine peste care mişunau nişte furnici. În chiuvetă erau aruncate vase şi oale, coşul era aruncat, maşina de spălat pornise şi făcea un zgomot infernal, iar mâncarea era arsă de mult timp. Rânji şi îşi duse mâinile la ceafă.
„M-am străduit, dar nu am putut ţine pasul.”
„Ar fi trebuit să învăţ să nu am încredere în bărbaţi.”
Îi zâmbi inocent şi plecă la ordinul ei să facă el însuşi cumpărăturile, timp în care ea remedia dezastrul din bucătărie. Era greu să fi familist, trebuia să îşi găsească o slujbă care să ţină ca să se întreţină pe el, pe copil şi pe soţia lui. Merse la mall, cumpără de toate chiar şi un ziar. Căută un job potrivit facultăţii de medicină pe care o urmase şi hotărî să-şi încerce norocul la o circă din centrul oraşului. Ar fi putut fi un bun asistent, nu strica încă un individ care să se ocupe de sănătatea oamenilor. Aduse cumpărăturile şi îi împărtăşi Piei ideea lui.
„Iubitule, dacă te angajează e minunat!”
„Mă bucur că îmi eşti alături.” îşi sprijini capul pe umărul ei, iar ea începu să se joace cu părul lui zgribulit, dar mult mai slinos decât de obicei. Îşi retrase mâinile catifelate, se sprijini de spatele canapelei şi se îndepărtă puţin, începând să se strâmbe şi să îl mustre cu privirea.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:39 am

30.
„De când nu te-ai mai spălat?” întrebă ea ironic şi îşi încrucişă braţele.
„Nu am avut timp! De când ai născut sunt pe fugă mereu… nu credeam că e aşa greu să fi tată.”
„Ha! Nu ai fost tu cel care a îndurat o anestezie puternică şi cel care a fost tăiat pe burtă, ok? Nu te mai plânge, că nici pentru mine nu e uşor!” se răţoi ea şi îi întoarse spatele.
„Hai să nu ne mai certăm, sunt extenuat şi nu mai asta îmi lipsea…”
„Şi eu sunt obosită.”
Îi prinse şoldurile curbate şi o trase spre el. Îi sărută uşor ceafa, apoi gâtul. Ea tremură uşor când simţi cum mâna lui îi atinge abdomenul. Momentul fu întrerupt de plânsetul fetiţei. Pia sări ca arsă de pe canapea şi se duse să o liniştească, iar Bruno pufni supărat şi se consolă vorbind cu o sticlă de cola.

***
Tami se enervă la aceea imagine cutremurătoare şi îşi încleştă pumnii. Nu exista nimic mai dureros decât să i se confirme iar şi iar că nu mai poate fi cu Facundo. Simţi cum obrajii o ustură, plângea fără să vrea. Se întoarse şi inspiră aer adânc.
„Iubitule, ce e cauţi aici?”
Facundo fu năucit, rămas fără grai, începu să gesticuleze şi să debiteze interjecţii puerile. Ema îl scuti şi îl târî afară din magazin, la intrare unde Tami privea în gol abătută.
„Tami, el e iubitul meu, Facundo!”
‚Iubitul meu, iubitul meu, iubitul meu…’ vocea îi răsună în cap, o durea. Tare, mai tare ca oricare altă durere fizică. Era o actriţă în cruda scenă numită viaţă, dar trebuia să-şi continue umilul scenariu până când piesa va lua sfârşit.
„Buna, sunt încântată. Mă numesc Tamara Guttieres.”
Facu încremeni. Ce joc mişel îi mai pregătea Tami? De ce se prefăcea că nu-l cunoaşte? Cel mai dubios era numele de familie… care coincidea cu al lui Bruno şi cu a lui… Ema? Simţi cum îi cade un pian în cap, coincidenţa era prea mare.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:40 am

31.
Dacă ar fi întrebat i s-ar fi răspuns simplu „e doar o coincidenţă” ,aşa că ştia că singura soluţie e să afle prin alte metode. Îi strânse mâna care rămăsese cu bucată de vreme în aer, apoi Ema se agăţă de gâtul lui şi începu să-i povestească poveşti nemuritoare. Era prea plictisit, enervat de situaţie, şi se mulţumea să o asculte, şi să o sărute scurt pe buze din când în când, apoi urmărea reacţia lui Tami, care zâmbea senină şi îl enerva şi mai tare.
„Eu mă duc să duc cumpărăturile la maşină. Pe urmă mergem în parc, aşteptaţi-mă aici, vin imediat.” Aşa era stilul Emei, programa totul ca şi cum vieţile altora ar fi fost ale ei. Nici măcar nu îi întreba dacă sunt de acord, sau ceva de genul. Se considera buricul Pământului, asta datorita influenţei tatălui ei.
„Tami, ce legătura ai tu cu Ema?” o întrebă el privind-o urât.
„Nu e treaba ta.” i-o tăie ea scurt. Îşi aprinse o ţigară, lăsând fumul să o înconjoare. Iluzii. Minciuni. Relaţia lor fusese doar o făcătură. Ea era doar un miraj. Ema se întoarse veselă.
„Mergem?”
„Da…” răspunseră ei la unison, sec. Ema se ghemui în braţele lui Facundo, iar Tami merse la o oarecare distanţă de ei, participând rar la discuţiile lor. Plimbarea în parc dură parcă o veşnicie. Când ajunse acasă, Tami intră în camera ei fără să scoată nici un cuvânt…
‚Ce ciudat…’ îşi spuse Ema în gând. Nu s-ar fi aşteptat să fie atât de distanţi… doar urmau să fie la un moment dat cumnaţi. Ştia asta, Facundo avea să fie al ei! Un zâmbet drăcesc îi invadă chipul… era rea?! Da şi nu. Dar egoismul îl moştenise de la maică-sa, care când era tânără făcea orice nu mai să fie cum vrea ea. Aşa îl cucerise pe marele magnat Antonio, cu farmece, minciuni… totul pentru bani. De-aia rămăsese şi gravidă, ca să primească la divorţ jumătate din averea lui. Aşa îi distrusese viaţa Emei, de aia ea devenise o păpuşa e defectelor părinţilor. O persoană… ciudată, complexă şi de neînţeles.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:41 am

32.
"Aproape am ajuns..." apasa mai tare pe pedala. Cauciucul solid al rotilor apasa soseaua si cu fiecare kilometru erau mai aproape de Buenos Aires. Ea isi dadu parul pe spate, trecusera deja 3 zile de cand erau pe drum... fara oprire.
"Abia astept... mai intai vreau sa-i facem o vizita Emei." ranji ea cu subinteles.
"Desigur..."
Si asa se termina singura conversatie pe care o purtasera pe tot parcursul drumului.
***
Dimineata la ora 5, Bruno se chinuia sa incalzeasca laptele bebelusei, insa acesta daduse in foc.
"Dumnezeule, cine stie cu ce imi mai da in cap Pia!" se smiorcai el stergand podeaua plina de lapte.
"Te-am auzit." mormai ea din praj, leganand fetita. "Ia-o de la inceput!" porunci inainte de a se intoarce in camera.
"Mda..."
Soneria incepu sa sune zgomotos. Bolborosind ceva Bruno deschise usa. In fata lui, statea postata `mama-soacra`. Inghiti in sec, dar fu nevoit sa o pofteasca in casa.
"De ce ati venit?"
"Sa-mi vad nepoata, pentru ce altceva?"
Bruno isi roti ochii in aer cand o vazu cum calca incaltata pe parchetul pe care il lustruise toata ziua. Ofta si isi rezema capul pe masa. In fiecare zi trebuia sa o ia de la capat. Telefonul suna...
"Alo?"
"Bru, n-o sa-ti vina sa crezi ce s-a intamplat!"
"O nu! Ce s-a intamplat?" se sperie el de vocea grava a lui Facundo.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:42 am

33.

"Defapt , vreau sa-ti spun o intrebare. Tu ai cumva o sora? 2 mai precis."
"Facundo, ce te-a lovit in cap? Stii preabine ca sunt singur la parinti... nu ma mai bate la cap, am destule probleme acasa !" ii tranti morocanos telefonul in nas si se intoarse la aspirator... da, cu siguranta ii dusese dorul.
`Trebuia sa ghicesc ca nu o sa-mi spuna daca il intreb. Dar las' ca am alta idee.` se indrepta spre sifonier si lua cele mai bune haine ale lui, apoi se indrepta spre conacul Emei. Ea nu era acasa, pe la cumparaturi, deci norocul era de partea lui. Nu si timpul, trebuia sa se grabeasca.
"Buna ziua, tinere. Ce e cu tine pe aici? Ema nu e acasa..." il intampina Antonio cand ajunse in birou.
"Defapt am venit sa vorbesc cu dumneavoastra. Ma intrebam... aveti o singura fiica?"
Antonio se incrunta si isi aprinse ganditor un trabuc.
"Am doua, de ce?"
`Stiam eu ! Tami e sora Emei... sunt un geniu!`
"Aaaa, nimic, prostii de ale mele... ma gandeam ca atunci cand ma voi casatori cu Ema si vom avea un copil... stiti, daca va avea unchi matusi." ranji el tamp. "Eu sunt singur la parinti si de aceea..."
"Tu si Ema va casatoriti?" se ineca el uimit.
"Intr-un viitor apropiat..."
Inainte sa mai poata zice ceva, Antonio il imbratisa strans, mai sa-l sufoce.
"S-o lasam mai usor cu entuziasmul, nu pot sa respir !"
"Scuza-ma, tinere... vreau sa spun, viitor ginere." ii facu cu ochiu.

"Facundo, ce cauti aici?" il intreba Ema din prag, incarcata cu plase.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:42 am

34.
"Am venit să... ă, î."
"Facundo mi-a spus că vă căsătoriţi!" îl întrerupse Antonio entuziasmat. Ema scăpă plasele şi şocată se lipi de perete privind în gol.
'Vaaaaai, eu şi scuzele mele tâmpite.'
În secunda următoare a sărit în braţele lui şi a început să-i aplice săruturi pe toată faţă, umplându-l de gloss. Se aruncase în cuşca leului ; pentru Antonio asta nu mai o glumă nu putea sa fie.
** După 6 luni ***
"Ţi-am spus că eşti topit ! Ţi-am spus!"
"Da, Bruno, de circa... secundar în fiecare oră?" îi răspunse în timp ce îşi făcea nodul la cămaşă.
"Nu-mi vine să cred că te căsătoreşti cu ea. Eşti nebun!" înainte să mai zică ceva uşa fu împinsă, iar o mogâldeaţă îşi făcu apariţia. Avea părul des, ochii mari şi gângurea mergând în 4 labe.
"Omule, fetiţa ta e o dulceaţă!" spuse Facundo şi o luă în braţe. Înainte să mai apuce să facă ceva un lichid vâscos îi ateriză pe cămaşa albă, iar micuţa râgâi după încântată.
"Facuuuuuundo ! Doar ce i-am dat să mănânce!" intră Pia în cameră isterizată. El se mulţumi prin a mormăi ceva, apoi îşi puse cămaşa la spălat şi se schimbă.
Totul se întâmplase atât de repede. Parcă ieri era un tip obişnuit, cu o iubită superbă, plimbându-se prin parcuri sau mergând la fast fooduri. Acum avea o nuntă "ca-n poveşti", una nu prea plăcută. Antonio făcuse un mare tămbălău cu nunta fiicei sale, ziarişte, poze peste poze, aranjamente, rezervări în localul cel mai scump din lume. Facundo ar fi vrut o nunta mai restrânsă, cu puţini invitaţi... şi cu o altă mireasă.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:43 am

35.
“Încă mai poţi să te răzgândeşti…”
“Ţi se pare…” mormăi el. Deschise uşa şi în faţa lui apăru o domnişoară cocheta, îmbrăcată specific evenimentului, dar nu la fel de drăguţă la comportament ca şi la chip. “Luciana, ce doreşti?” se strădui el să fie amabil la vederea “scorpiei” , asa cum o intitulau el şi Ema.
“Eu să vreau ceva de la tine? Ai păreri!” îl privi atent pe Bruno, umezindu-şi buzele, apoi continua. “M-a trimis tata să vă zic să vă grăbiţi. Limuzina vă aşteaptă.”
Cei doi părăsiră camera. Bruno şi Pia era naşi şi erau duşi cu limuzina împreună cu mirele. În spate o maşină de ultimul răgnet, decorată cu baloane şi alte bazaconii, în care erau Antonio, Luciana şi Gonzalo claxona de zor. Pe bancheta din spate cei din urmă se certau ca deobicei.
“Nu-mi spune că idiotul de Bruno îţi place. Nu fii stupidă ! Eşti soţia mea…”
“Din păcate şi din obligaţie.” îi spuse ea tăios şi privii în altă direcţie.
“O să-ţi pară rău dacă mă înşeli.” îi spuse printre dinţi, pe acelaşi ton.
“Probleme-n paradis?” îi întrebă Antonio pe cei doi în glumă, habar n-având cât de porniţi sunt unul împotriva ceiluilalt.
“Nuuuuu!” răspunseră ei la unison panicaţi.
“Aşa vă vreau ! Când o să-mi faceţi un nepoţel?”

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:44 am

36.
Luciana începu să tuşească zgomotos.
“Uşurel, uşurel. Ştiu că te emoţionează ideea… eu aş fi foarte încântat să se întâmple cât mai repede. Vreau să văd că vă înţelegeţi bine, măcat un sărut de împăcare!” mormăi el ferm.
Gonzalo o prinse pe Luciana de ceafă şi îşi lipi buzele pârlite de fruntea ei. Antonio bombăni, semn că nu îi convine ce vede. După ce îşi roti ochi îi aer, îi presă buzele fetei care stătea inertă, fără să facă vreo mişcare, apoi o luă strâns în braţe.
“Ai să mi-o plăteşti, bastardule!” îi şopti la ureche.
“Sunt sigură că eşti o adevărată fiară în pat!” râse el, tachinând-o ca deobicei.
Ea se enervă şi îşi apăsă genunchiul între picioarele lui, rânjind triumfantă. Ca să se descarce o muşcă de gât şi ea îi trase din reflex o palmă.
“Sărutul ca sărut, muşcatul ca muşcat, dar ce a fost cu palma?” întrebă Antonio suspicios.
“Aşa ne alintăm nooooooi.” gesticulă el şi îşi lăsă greutatea asupra ei.
“Tâmpitule!”
“Retardato!”
“Umflatule!”
“Gaina beata!”
“Impotentule!”
“Las’ ca vezi tu!”
Antonio conducea liniştit, fără să audă insultele care şi le adresau. Ajunseră curând la biserică şi cu toţi coborâră din maşini.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:45 am

37.
Din prima limuzină, braţ la braţ, naşii, respectiv Pia şi Bruno, îşi făcură
apariţia şi începură să salute mulţimea aflată în faţa bisericii. Antonio fusese atât de entuziasmat încât invitase o grămadă de lume, peste 300 de invitaţi numai la biserică. Cât despre rochia Emei făcea mai mult ca toate cheltuielile de la o nuntă obişnuită.
Din a doua maşină, mireasa îşi făcu şi ea apariţia, sclipitoare, lăsându-i pe ceilalţi în umbră. Cerceii mari, albi, în formă de romb îi atârnau prinşi de lobul urechii, valul îi acoperea chipul, rochia pompoasă atrăgea atenţia tuturor, şi nu în ultimul rând mânuşile de mătase. Antonio îi oferi mândru braţul.
- Eşti superbă, dra… nu putu să continue când o zări pe Lucreţia împreună cu fiica Piei. Gâtul îl ardea şi începuse să vorbească fără noimă.
- Te simţi bine?
- Minunat…. Trebuie să rezolv ceva.
O lăsă singură, nedumerită şi se îndreptă cu paşi repezi spre Lucreţia. O apucă de braţ violent şi o trase în fundul curţii.
- Ce cauţi aici? Eşti conştientă că Ema sau Luciana ar putea să te vadă?
- Sunt aici?
- Ema e mireasă, îşi roti ochii în aer iritat.
- Nu se poate… Pia nu trebuie să le vadă cu orice preţ.
- Inventează şi tu ceva, întotdeauna te-ai priceput la minciuni… bombăni el.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:45 am

38.

Îşi aprinse o ţigară mentolată, privind cum Lucreţia încearcă să o convingă pe Pia să meargă în altă parte, chipurile să salute invitaţii.
- Mamă, ce-i cu tine? Te bâlbăi şi tremuri... e ceva ce nu ştiu eu?
- Sunt emoţionată , doar e ziua când eşti naşă...
- Sigur că da, îşi roti ea ochii în aer şi o lăsă să vorbească singură.
Îşi duse mâna la piept, în speranţa că va reuşi să respire iar normal, dar vocea gravă ce i se adresă o tulbura iar şi iar, cuvintele repetându-se în mintea ei. Inventează şi tu ceva, întotdeauna te-ai priceput la minciuni… Trecutul, nu bănuia că îi va intersecta vreodată prezentul. Îşi scoase rujul purpuriu şi îşi mască buzele pârlite, apoi se pierdu în mulţime.
- Nu s-a schimbat... o am la degetul mic, o pot da în judecată pentru bigamie, gândea Antonio în timp ce pufăia.
- Tată, hai o dată ! Începe...
Îi prinse braţul şi intră alături de ea în biserică, unde fiecare ocupase câte un loc. Aranjamentele erau sofisticate, pe fundal se auzea o muzică bisericească, iar părintele începuse ceremonia. Facundo era absent, Ema radia; era o stare de tensiune. Pia şi Bruno ţineau lumânările în ton cu rochia miresei. Tami era şi ea , undeva în state, privind cu un nod în gât.
- Dacă cineva se împotriveşte acestei nunţi să spună acum sau să tacă pe vecie !
- EU! răsuna o voce în toată sala şi toate perechile de ochi se îndreptară spre persoana respectivă.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:47 am

39.

Facundo rămase perplex să-şi zărească mama cu ochii în lacrimi. Ema îşi încleştă furioasă degetele în rochie şi izbucni :
- Şi de ce , mă rog?
- Pentru că sunteţi fraţi.
Un moment de linişte, apoi mulţimea izbucneşte în şuşoteli. Tami vru să plece, dar femeia solidă o prinse ferm de braţ.
- Iar tu ştiai asta şi nu ai făcut nimic.
- Îmi pare rău... şovăi ea pe o voce stinsă , şi îşi plecă capul.
- Ce ţi-a făcut fiul meu ca să-l urăşti?
- Nu-l urăsc !
- O ba da ! Altfel ce e cu tot acest circ?
- Nu îndrăzniţi să îmi stricaţi mie nunta !
- Taci! se întorseră la unison, apoi îşi reluară discuţia.
- Lucreţia e prima soţie a lui Antonio , cu care a avut-o pe Ema, Luciana, Bruno şi Facundo. Iar Pia e adoptată...
Ştia... ştiuse tot timpul ! Nu avea cum o mamă să-şi urască aşa de mult fiica. Pia tot timpul ştiuse ca Lucreţia nu e mama ei.
- Şi astfel, sunteţi acuzată şi de bigamie ... doamnă, încheie sarcastic şi triumfător.
Facundo simţi cum o durere de cap îl încolţeşte. Totul se întâmplase repede, aşa de repede. Toţi plecasera, Lucreţia fusese arestată... stătea în fundul grădini, masându-şi tâmpla. Tami se aşeză în faţa lui, răsuflând greoi şi rece.
- Uhm... cred ca meriţi nişte explicaţii.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:48 am

40.
"Ascult..." spuse încercând să-şi ascundă curiozitatea.
Tami îşi împreună degetele, simţind cum fiorii îi strabat tot corpul. Nu era datorita vântului răcoros care le răvăşea părul , nici datorită priviri ochilor lui albaştri, atât de ireali, care tot timpul o făceau să tremure, ci datorită fricii... teama că o va respinge după ce va afla adevărul.
"Mama ta a spus un adevăr... sărind peste mici detali. Antonio... un om care şi-a dorit mereu puterea, dar în acelaşi timp munca lui voia să o cedeze unui urmaş. A căzut în mrejele Lucreţie, ca orice om care are defecte. Primele născute au fost Ema şi Luciana, care erau fete, iar el considera că nu mai bărbaţii au puterea de a conduce. Asta le-a ambiţionat pe amândouă. Luciana a devenit puternică, a făcut şi karate, şi box, tot feluri de sporturi periculoase, practicate majoritar de bărbaţi. Ema a schimb a devenit studioasă, ca să-i de-a peste nas. L-au urât amândouă, a fost singurul lucru care îl aveau în comun. Lucreţia oricât s-a străduit nu a mai rămas însărcinată, aşa că a întâlnit-o pe mama lui Bruno... o sărăntoacă care i-a vândut copilul. Antonio i-a aflat mişcare, şi a vrut să-l facă pe Bruno puternic, să-şi construiască singur imperiu. Dar metodele sale erau dure... sau mai pe scurt i-a făcut copilăria un infern. Apoi te-a avut pe tine cu Lucreţia, însă ea te urât din primul moment, pentru că avea să moşteneşti atâta avere... şi te-a lăsat prietenei ei, mama care te-a crescut."
"Începe să mă doară capul şi mai rău... deci şi Luciana e sora mea?"
"Da."
"Iar tu de unde ştii toate astea?"
"Antonio a avut o aventură cu mama mea... sunt fiica lui nelegitimă, poate singura persoană care l-a respectat şi iubit. Antonio nu e un om rău, dar are multe vicii. Vei putea să mă ierţi vreodată că nu ţi-am fost sinceră?"
Tăcere... unul din răspunsurile cele mai dureroase. Tami îşi plecă capul, stăpânindu-şi lacrimile din colţul ochilor.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:48 am

41.
"E o întreagă nebunie ! Nici dacă asta ar fi ultima familie de pe Pământ nu m-aş putea conforma... Tami, te-am iubit. Dar acum îţi por doar un amarnic sentiment de dispreţ."
Mâinile ei fragede începură să tremure...
În aceea zi se terminase totul, visul ei se sfârşise. Nu-şi dorise niciodată nimic... mereu fusese la dreapta tatălui ei, studiind şi muncind din greu, vrând să se afirme prin propiile puteri. Totuşi mereu a sperat că va avea o viaţă normală, de toate acelea lucruri care o înnebuneau. A dus o povară atâta vreme pe umeri din cauza tatălui ei... o întreagă panaramă , ea , sora vitregă cu cel pe care îl iubea.
Suspină fără sunet şi căzu, julindu-se în pietre ascuţite. Nimic nu mai conta, nici praful care putea infecta rănile. Lacrimi i se rostogoleau lent pe obraji, parcă o ardeau. Auzi paşi, se întorsese?
În schimb avu parte de o Ema furioasă, cu o privire demonică. În clipa următoare scoase de Dumnezeu ştie unde un pistol, ţinând ameninţător arătătorul pe trăgaci.
"Ema, nu vrei să faci o nebunie..."
"Ai stricat totul , proasto! Ştiam că Facundo e fratele meu, dar Antonio nu. Era şansa perfectă să mă răzbun pe el... te-aş fi acceptat ca fiind sora mea, dar tu ai vrut să devi un obstacol."
Pia, Bruno, alături de Gonzalo şi Luaciana, aşteptau să reapară mirele, respectiv mireasă. Din fundul grădinii se auzi o împuşcătură. Cu toţi porniră în fugă spre sursa zgomotului.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:49 am

42.

O baltă mare de sânge impregnată în iarbă, doi ochi bulbucaţi, fierbere. Nerăbdare. Paramedicii din toate părţile…
“Grăbiţi-vă, starea ei se agravează! A pierdut mult sânge!”
“Înceta-ţi, e în zadar…” se auzi vocea ei stinsă.
“Termină, Ema ! Nu vorbi aşa.”o prinse Luciana de mână, fiind un izvor de lacrimi. “Cum s-a întâmplat?”
“Am vrut… am vrut să o speri pe Tami, să o fac să plece… eram furioasă. Arma nu a tras, şi am îndreptat-o spre mine… iar atunci s-a descărcat…” chinuindu-se să vorbească începu să tuşească sânge.
“Nu te chinui să vorbeşti… totul o să fie bine!” încercă şi Tami să o facă să înceteze din acele gânduri negativiste.
“După cum m-am purtat cu tine , încă îţi faci griji?”
“Normal… orice s-ar întâmpla rămâi sora mea vitregă.”
Ambulanţa circulă cu viteză mare, dar în zadar… starea ei era mult prea gravă ca să se mai poată face ceva. Glonţul îi străpunsese artera şi pierduse prea mult sânge… murise singură, aşa cum îi zisese cândva Antonio.
Flashback
“Nenorocito, ai să mi-o plăteşti. Eşti identică cu mama ta, o viperă…” mârâi el.
“ Ce e ‘tati’ ? Nu-ţi convine că nu mai ai lumea sub picioare? Eu voi fi cea care te termină…”
“Ar trebui să înveţi să mă respecţi. Într-o bună zi îţi vei aminti cuvintele mele, răutatea ta şi dorinţa exagerată de a mă distruge te va face să devii o fiinţă incapabilă să aibă sentimente… vei muri singură, dizolvându-te în propria amărăciune!”
“Asta vom mai vedea…”
End of flashback
Ajunşi la spital, Luciana, Bruno, Pia, Gonzalo şi Tami aflară de moartea ei… cum îi vor spune lui Antonio? Deşi nu ştia să o arăte, Ema fusese fiica lui preferată, nu semăna nici decum cu Lucreţia, era ambiţioasă… uneori îl enerva şi îi spunea ce îi pica la gura, dar mereu o iubise. Luciana se lăsă pe perete, alunecând pe gresia rece. Îşi strânse genunchi la piept şi începu să plângă fără sunet.
Nimeni nu o să uite
Dar toţi o să vrea să asculte.
Antonio se întunecă când află vestea…

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:49 am

43.
“Ea era lumina ochilor ei… şi nu am apucat să-i spun.”abia articulă Antonio, mângâin bând pământul cald.
“Tată, nu eşti singură… mă ai pe mine, pe…”
“Doar pe tine.”o întrerupse el.
“Dar Facundo, Luciana?”
“Ei mă urăsc, ei mă judecă… nu mai tu mă înţelegi, fata mea.”
“Eu…”
“Tamara… iartă-mă. Ţi-am greşit. Nu trebuia să te oblig să-l părăseşti pe Facundo.”
“A fost mai bine aşa… relaţia noastră era imposibilă, suntem fraţi… vitregi.”
“Ba nu. Am cercetat amănunţit acum o lună şi am aflat că nu e copilul meu. Alt şiretlic al Lucreţiei bine conturat.”
“Nu pot să cred!”
“Ai tot dreptul să mă urăşti… nu ţi-am spus pentru că ştiam că am să te pierd. Dar acum că am pierdut-o pe Ema m-am simţit dator să-ţi mărturisesc.”
“Mai bine mai târziu decât niciodată.”
Când Antonio îşi întorsese capul, silueta lui Tami abia se mai zărea. Alerga disperată, se descălţase ca să poată fugi mai repede… deşi tălpile o dureau îngrozitor, nu se oprea, ci mărea viteza. Ploaia îi făcea drumul şi mai greoi, dar când în sfârşit ajunse se simţi triumfătoare. Gâfâi, apoi bătu la uşă. Imediat ce Facundo deschise, sări în braţele lui în hohote de plâns, agăţându-se de el ca şi cum ar fi fost ultima ei speranţă.

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:50 am

45.
O îndepărtă grijuliu, privind-o printre gene cum începe să turui:
“Tata mi-a mărturisit că nu suntem fraţi… sună egoist dar acum că Ema nu mai e, că tata nu mai are nevoie de mine, putem fi în sfârşit împreună… asta dacă mă vei putea ierta.”
Îi înflori un zâmbet, şi o îmbrăţişă iar, îmbătându-se cu parfumul ei dulceag.
***
Nisipul îi gâdila tăpile, acelaşi nisip din trecut… soarele roşiatic, oarecum palid se pitula timid în apă, şi curând reflexia lui dispărea o dată cu el. Îşi trecu mâna prin marea caldă şi zâmbi.
“Iubito, ne-am întooors!” o cuprinse în braţe şi o pupă părinteşte pe frunte. În dreapta lui o fetiţă blondă, cu părul prins în cozi, cu gropiţe în obrăjori, îmbrăcată în roz din cap până în picioare. Iar în stânga doi gemeni, înalţi, pistruiaţi, cu ochii jucăşi. Toţi 3 îi săriră în braţe, iar ea căzu pe spate râzând.
“Sper că nu le-ai luat iar îngheţată. Îi răsfeţi prea mult, Facu…”
“Sunt şi ei mici… dar de data asta nu le-am luat decât ciocolată.”răspunse pe un ton angelic. O sărută scurt şi o îmbrăţisă, cuprinzându-I şi pe copii năzdrăvani.

“Îţi vine să crezi că au rămas împreună?”
“Da şi nu…”
“Bruno!”
“Ceeee? Am fost atent şi ţi-am răspuns. Am îmbătrânit şi eu, ce vrei?” îşi lăsă capul pe umărul ei, aşa cum obişnuia.
“Ce să zic, domnul ‘vai ce mă dor şalele’ .”
“Nu mai râde de mine, scumpo.”mormăi el, accentuând ultimul cuvânt ironic.
“Crezi că Eva va intra la liceul care vrea?”
“Normal, doar seamănă cu mine…”
Pia îl plezni uşor pe spate, şi îi sărută buzele noi.

Sfârşit

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Tue May 05, 2020 10:51 am

din nou, ca o nota personala, si acest fic este extreem de vechi, necorectat, multe greseli..
am incercat ceva pe genul thriller / mister, dar mi-a iesit semi telenovela rolling on the floor

probabil si inspiratia patito feo e de vina
hope u like it , celor care au pierdut timp citindu-l <3 kisses

Subject: Re: Cioburi dintr-un vis Wed Jul 08, 2020 9:57 am

Cioburi dintr-un vis - Page 2 Divider__11_by_your_blue_aesthetic_dc81b5o-fullview.png?token=eyJ0eXAiOiJKV1QiLCJhbGciOiJIUzI1NiJ9.eyJzdWIiOiJ1cm46YXBwOiIsImlzcyI6InVybjphcHA6Iiwib2JqIjpbW3siaGVpZ2h0IjoiPD0xMTAiLCJwYXRoIjoiXC9mXC85NTA4MWZmNi05MDEzLTQwYWItYjE1OC0wMWRjYmE0ZWI3OWZcL2RjODFiNW8tZTgwNTllZjUtNDRiMy00OWYzLTk1YzEtOWJiMjI3OWJhOTIzLnBuZyIsIndpZHRoIjoiPD0zMDAifV1dLCJhdWQiOlsidXJuOnNlcnZpY2U6aW1hZ2Uub3BlcmF0aW9ucyJdfQ

eunabea asteptbsa citesc continuarea

Sponsored content it's my name, my identity * Fiche RPG