Subject: Solo en mi corazon Sun Mar 01, 2020 11:02 pm
E un fic tot vechi, dupa cum spuneam, mai nou daca ma apuc vreunul are o parte si atat ) ca nu am rabdare. E de pe vremea cand shippuiam eu foarte mult Dramione (si in continuare o fac). Practic personajele sunt din Harry Potter, dar il pun la Original pentru ca nu e cu vrajitori si nici cu povestea din filme/carti. Doar numele sunt luate de acolo, la fel ca si la Cioburi dintr-un vis Pentru cine nu stie personajele din HP si are curiozitate le puteti cauta pe google dupa nume.
Episodul 1
„ Nu e usor sa recunosti adevaratele sentimentele ce le poti in suflet, de asemenea nu e usor sa te inchizi in tine si sa fii o persoana de portelan pe dinafara. Ma numesc Hermione Granger si pot sa spun ca si eu, la fel ca fiecare om am avut parte de rele, foarte multe, dar si de putine bune. E greu sa port in inima mea toate acele amintiri, tot ce s-a intamplat de atunci pana acum, cum am actionat dupa instinct si nu dupa ratiune… incepusem sa numai inteleg modul meu de a ma comporta. Sora mea era intotdeuna dura cu mine, nu am invidiat-o si urat-o vreodata pentru temperamentul si comportamentul sau. De cand parintii au plecat in strainatate tot greul a cazut pe umerii mei, ea neincetand sa se duca la diferite petreceri si evenimente, lasandu-ma sa ma descurc singura in gospodarie. Pot sa ma spun ca ma indentific cu Cenusereasa, deseori gasindu-ma langa semineu pe un scaun tricotand, si deseori murdarindu-ma de cenusa. Din pacate, viata nu e ca in basme, si la mine nu va sosii vreodata Printul cel bun. Ca orice alt om, mi-a venit si mie randul sa ma indragostesc la un moment dat, insa de cel mai nepotrivit baiat din lume, iubitul surorii mele gemene. M-am resemnat cu gandul ca pot purta acel sentiment pe care nu voiam sa-l am in interiorul meu, dar mi-era imposibil sa-l scot, doar in inima mea, acolo unde am adunat an de-a randu dorintele si sentimentele mele, care cu timpul au devenit pulberi de fum. ‚El’ cu fiecare ocazie cand ma intalnea imi radea in fata ca sunt o bleaga pe langa sora mea, si isi batea joc de mine fara sentimente, dar cu cat el ma batjocura in fata tuturor mai mult, cu atat imi dadeam seama ca nu pot sa-l urasc, si m-am resemnat, pastrand acea dezamagire in mine. Totul era atat de oribil, am fost cu el si la liceu, si am picat si la facultate. Nu suportam sa vad saruturile dintre el si fata ce semana cu mine ca o picatura de apa, era prea dureros, si durerea s-a pastra prea adanc in inima mea. Credeam ca totul e un infern ce nu mi se putea intampla mine, mai erau pe deasupra la facultate si un grup de fete de majorete care de asemenea ma tratau ca pe o servitoare buna de nimic. Poate era si vina mea, eram foarte stearsa si retrasa, infundata cu nasul in cartile mele. Eram totodata prea stresanta pentru cei din jur si prea tocilara. In fiecare zi dupa orele din liceu ma duceam la ‚el’ acasa si il tocam la cap sa invete, sa recupereze, sa numai chiuleasca, si deseori primeam o usa trantita in fata. In fata lui nu ma puteam lasa chiar intr-atat de jos, si cand vedeam ca nu are pofta sa vorbeasca cu mine nu insistam, niciodata nu ii faceam aproapuri, doar il priveam ca si cum ar fii ultima data si o amintire din el ar ramane vie pentru totdeuna in mintea mea. Lasand la o parte greul si relele, si necauzurile si toate astea, un singur lucru bun am viata, Ron, cel mai bun prieten al meu. El e singurul care imi mai aduce un zambet adevarat pe fata, care ma inveseleste cand sunt trista, care e alaturi de mine intotdeuna, care este un prieten adevarat. Si observand comportamentul lui e super indragostit de sora mea, Ella, insa aceasta, face precum si ‚el’ si imganfarea ii e prea mare pentru a raspunde la un tremurat de „buna” din partea lui Ron. Dar sa numai vorbim de EL, ca deja m-am saturat, o spun pentru prima data fara sa imi mint propria persoana, sunt indragostita ca o proasta de Draco Malfoy, unicul si singurul de care nu trebuie sa ma aproaprii, cel mai rau baiat din oras. Dar numai vreau sa vorbesc nici despre asta… Toate erau normale, si credeam ca cu trecerea timpului am sa-l uit pe el si pe dragostea aceea imposibila, dar imediat ce l-am vazut mii de fluturasi mi-au trecut prin stomac. Era prima zii de facultate atunci cand l-am vazut, inconjurat de prietenii lui, cu care facea glume. Am ramas cateva momente cu mapa stransa la piept si cu ochii intredeschisi privindu-l. Pentru o fractiune de secunda privirile ni s-au intalnit, a lui era atat de rece ca simteam cum sangele imi pulsa foarte accelerat din cauza fricii ce mi-o provoca acea privire glaciara. Tocmai de acea am intors capul si m-am dus in ultima mea banca din spate. Credeam ca va fii acelasi an de torturi pana cand, pe usa salii de clasa a intrat un baiat brunet, cu ochii albastri, era chiar superb. S-a uitat dezorientat spre clasa si s-a asezat… LANGA MINE?!?! Da … era acolo , acceptasem ca pentru prima data eram nevoita sa stau cu un baiat in banca. De mica, nu stateam in aproapierea un baiat inafara de Ron, iar atunci stateam, insa aveam privirea in pamant. Brusc, am auzit un glas cunoscut, si am intors privirea, erau Draco si baietii din gasca lui, care deja se luasera de baiatul acela pentru ai face „ritualul de bun venit”. „Da’i drumul!” am strigat eu spre Draco care il lipise pe baiat de perete tinandu-l de gat „Da’i drumul [imitandu’ma] Ca altfel ce ai sa faci? Ai sa ma dobori cu puterile tale de power puf?” Turbam de furie mai ales la auzul rasetelor celor din clasa. Fara sa constientizez, i-am lipit o palma peste fatza, intorcandu-i capul. Nu stiam de ce, dar simteam o mare satisfactie dupa ce facusem asta. Draco si-a mangaiat usor obrazul ranit si m-a privit mirat. Eu rasuflam cu rapiditate si de data aceea nu ii mai evitam privirea. Dupa ce m-a amenintat ca ii voi plati, i-au dat drumul baiatului si au plecat in alta parte. „ Esti bine?” am intrebat ajutandu-l sa se ridice de pe jos „ Ma doare putin spatele, dar da sunt bine. Ma simt jenat sa fiu aparat de o fata…” a spus el rosind, simultan cu mine, eu fiind foarte aproape de el… „Harry… Harry Poter, ma numesc!” Acel nume imi rasuna in minte cu ecou, ceva ce nu stiam ce imi dadea senzati ca stiu acel nume. Cand mi-am revenit din transa am stransa mana cu a lui prezentandu-ma la randul meu. Dupa ce am luat loc in banca impreuna cu Harry, care se dovedea a fii un tip foarte timid ca si mine, am inceput sa studiez toti noii colegi cu atentie. Privirea mi-a ramas atintita spre o fata misterioasa.”
Subject: Re: Solo en mi corazon Fri Mar 06, 2020 10:18 pm
Episodul 2 „ Parul ei era blond, cu o tenta de ondulare, ochii albastri ce aveau o stralucire nemaipomenit de ciudata pentru un om... si era imbracata in negru. Iesea in evidenta fata de celalte fete atat de comune. Privirea-i era constanta in pamant. Nu stiam de ce imi atragea foarte mult atentia. Sirul gandurile au fost intrerupte de auzirea unor batai de palme. Mi-am intors privirea catre catedra, unde era Draco urcat si banuiam ca dorea sa… spuna ceva? „ Petrecere maine la mine la ora 22.20, cine are tupeu sa vina. Sunteti cu toti invitati!” spuse si batu palma cu unii din baieti lui, apoi se dadu jos Eu il priveam fara sa mai stiu ce mai e prin sufletul meu pentru el… cum puteam sa-l plac cand era atat de rau, egoist, inganfat? Am scutarat usor capul si l-am sprijinit de perete adancindu-ma iar in gandurile mele. Insa iar am fost intrerupta de un glas, de aceasta data mai timid… „Hermione… ?” „ Da!” am spus eu de parca ma trezisem la viata. „ Fata aceea… seamana identic cu tine… „ mi’au spus el pe un ton alarmat „ Nu’ti face griji, e doar sora mea geamana… nu te’as sfatui sa stai in preasma ei, se crede mult mai superioara.” „ La fel ca Draco!” „Ce-ai spus?” am murmurat eu putin balbaita. „ La fel ca si Draco… se vede ca amandoi se cred mai presus de orice, si au impresia ca pot controla vietile oamenilor… cred ca esti un adevarat inger din moment ce ii suporti pe amandoi la un loc… „ a spus el zambind. Eu efectiv nu stiam ce sa-i raspund. Pe sora mea nu aveam cum sa nu o suport, totusi port acelas sange ca si al ei, si o iubesc indiferent de comportamentul ei… iar de el numai zic nimic…. „ Ei nici chiar asa…” am spus rosind. Discutia noastra a fost intrerupta de intrarea in clasa a unei profesoare pitica, cu parul pana in pamant, cosuri mari pe fata, degete butucanate, ochelari mari si patrati de vedere, care avea o voce pitigaiata. A inceput deja sa ne predea… materia ei avea un nume atat de complicat, incat l-am uitat pana si eu, cea mai desteapta fata din clasa. Orele de curs au trecut repede, si impreuna cu Ron si Harry, care facusera cunostiinta si intrasera in vorba, am parasit usa salonului si ne-am indreptat spre camin, unde trebuia sa ne repartizeze in camere. Exact cand directoarea urma sa vorbeasca, o fata scunda si roscata a ajuns in dreptul nostru abia respirand. „ Ti’am adus pachetul, Ron! Iar l’ai uitat acasa!” „ Mersi, Jeanny!” spuse baiatul razand si o ciufuli in cap. „ Am plecat, maine am test initial la chimie, papa!” a spus si s-a facut nevazuta in liniile orizonutului. „ Iubita ta?” a intrebat Harry curios. Eu si Ron aveam niste fete tare serioase, ne-am intors unul spre celalt si…am inceput sa radem in hohote! „ Am spus ceva gresit?” a mai intrebat el nedumerit. „ Nu, doar ca Jeanny e sora lui Ron, chiar nu ai observat asemanarea?” „ Sa zicem ca nu prea am analizat-o bine!” Am inceput sa radem toti 3. Pe langa noi a trecut Draco, si l-a impins pe Harry care se lovise destul de tare de un perete. „ Hey, Potter! Iti urez noroc… vei avea nevoie!” spuse el razand badjocoritor… apoi si-a mutat privirea spre mine „ Iar, tu… sa nu crezi ca am uitat prostia ta de a ma lovi! Vei plati pentru aia, Granger!” L-am privit pentru prima data cu o ura nemarginata, realizam ca era o persoana fara scrupule sau principii, un nimic…! Chiar atunci a venit si soramea intr-o tinuta foarte sumara, zambindu-i lui. „ Buna, draga” a spus ea pe un ton care ma scotea din minti. Era sora mea, dar cu adevarat ma enerva! Si-a dat ochelarii de pe cap pe ochii si l-a sarutat in fata mea pe Draco. Era intr-un moment de crize, imi venea sa ma infig in parul ei, dar m-am abtinut, altcineva facand cea ce doream cu fac sa fac eu… sau mai bine zis, profesoara i-a despartit sanctionandu-i pentru ca nu au respectat-o. Intr-un sfarsit am fost si repartizati in camere. Ce fericire pe capul meu, erau in camera cu Rose, fata misterioasa despre care am vorbit, Draco si Harry. Pot sa spun ca atunci nu a fost ziua mea norocoasa. Am intrat in baie pentru a ma schimba in pijamalele de noapte. Cand incepusem sa ma inchei la nasturi am auzit niste pasi…”
Subject: Re: Solo en mi corazon Wed Mar 11, 2020 7:42 pm
Episodul 3
„ Am intors capul speriata si am dat doi pasi inapoi. Usa s-a deschis si pe ea a intrat… Draco! „Ce cauti tu aici?” Speriata pe moment, am luat fiecare lucru care mi-a picat in mana si am inceput sa arunc in el. Prosoape, sapunuri, periute, si cam tot ce se afla in baie, insa el se respinge cu usurinta doar cu o mana. „ Inceteaza, Granger!” a spus pe un ton glaciar ce ar fii speriat si diavolul in persoana. M’am oprit si am ramas nemiscata in fata lui. Ma priveau cu o ura nemarginita, si stramba din nas la vederea mea in fata lui. „ Dar daca tot sunt aici, a venit momentul razbunarii!” M’am speriat cand am auzit asta. Imi venea sa fug ca o lasa pe usa, sa fug.. tot timpul sa fug de cea ce simt si cred. Intr-un moment de neatentie, m’a tras spre el incat eram amandoi lipiti uul de altul, el tinandu-ma strans de ante-brate. „ Granger… ai gresit cand ai indraznit sa te pui cu Draco Malfoy!” In clipa urmatoarea aveam buzele unite cu ale lui. Desi era putin credibil, era primul meu sarut.. Ma saruta atat de apasat incat credeam ca voia ca buzele mele sa fie rupte. Am simtit o caldura interiora ce s-a terminat rapid… m-a indepartat de el si mi-am atins buza inferioara plina de sange si incepand sa plang. Am cazut in genunchi in timp ce el ma priveau cu sila. S’a aplecat si el si m-a lipit brutal de perete. „ Spune ca iti pare rau, idioato! Si numai plange! SPUNE!” Dar eu nu puteam sa ma opresc din plans. El m’a pleznit dur peste fata, mult mai tare decat il pleznisem eu pe el.”
____.
Harry mergea pe holurile caminului, urcand scarile. Neatent, se lovi de o fata identica cu colega sa de banca, imbracata mult mai extravagant si machiata destul de strident. „ Potter… am auzit ca esti nou pe aici” spuse aceasta zambind si jucandu-se cu o suvita din parul ei castaniu ca o coaja de nuca. „ Da, asa e… „ raspunse el destul de abatut. „ Ce-ar fii sa mergem la un suc?” „ EU?? Adica eu si cu tine? La un suc? Vorbesti serios?” „ Da, desigur… nu ar fi nimic rau in asta… am merge ca amici ‚deocamdata’ „ a spus ea zambind seducator. „ Ok, atunci ramane pe maine la 3.„ „ Dap! Te pup, draga” spusea ea si cobora scarile grabita. „ Waaw! O fata s’a bagat in seama cu mine! E ziua ta norocoasa, Harry!” spuse el si incepu sa topaie de fericire.
____.
In partea opusa a caminului, pe scarile intrari din spate, statea un baiat suparat cu chipul plecat. Langa el se aseza o fata plapanda si slabuta. „ Hey, nu trebuie sa fii suparat…” „ Huh?” „ Daca o iubesti cu adevarat, marturisestei sentimentele tale… „ „ Dar ma va considera un pampalau!” „ Atunci nu te merita!” spusea ea zambind. „ Cred ca tu le stii pe toate! Dar ce nepoliticos sunt!! Eu sunt Ron Weasley! Tu?” spuse el aparandu’i intr-un final un zambet lung pe fata. „ Rose…” „ Rose?! Si atat… „ „ Nu... numai ca nu imi place sa mi se spuna pe numele meu adevarat… dar numele meu intreg este Luna Lovegood „ „ Ce nume frumos…” Cei doi din vorba in vorba au urcat scarile caminului si au ajuns la etaj, Ron a condus’o pe Rose pana la usa si i’a dat un pupic pe obraz apoi a plecat spre camera lui. Ea a intrat zambind in camera si s-a pus in patul ei invelindu-se cu o plapuma. Nu dura mult si un alt tanar foarte vesel intra cu mapa in mana, o arunca in patul alaturat si duse fericit spre baie.
____.
„ Harry deschisa usa si ma gasi pe mine insangerata si rosie in obraji, iar pe Draco stand in picioare si tragandu-ma de par. Ochii lui pareau ca se fac rosii de furie, il lua pe Draco in camera si incepu sa dea cu pumni in el izbugnind o bataie serioasa. Eu inca eram imuna la tot ce se intampla si zaceam pe jos, cu picioarele stranse la genunchi si plangand, in timp ce ei se bateau. Luna fugise la directoare pentru a o anunta de bataia ce avea loc in odaia in care dormea ea. Durerea fizica prin care trecusem, era nimic pe langa cea sufleteasca, insa acea intamplare ma facuse sa rationez altfel… ma facuse sa ajung la un alt stadiu al personalitatii mele.”
dupa cum se observa in acest episod sunt unele perioade in care actiunea se petrece inafara povestirii lui Hermione... tot ce e intre ”___” povesteste ea, in restul e un povestitor neutru *O.o*
Subject: Re: Solo en mi corazon Fri Mar 13, 2020 6:50 pm
Episodul 4 „ Mi-am revenit dupa ceva timp.. m’am ridicat in picioare si am mers in incinta camerei, unde directoarea le facea o morala de zile mari lui Harry si lui Draco. De atunci m’am schimbat, daca Draco credea ca sunt bataia lui de joc, se insela amarnic. Atunci eu aveam sa fiu cea care il facea sa se indragosteasca lulea de mine… si apoi sa-l paraseasc! M’am trezit a doua zi mai vioaie ca niciodata. M’am intins, si l-am observat pe Harry care arunca cu haine in stanga si in dreapta. „ Nu, asta nu e buna! Asta nici atat!!!” „ Harry!” „ Vai, Doamne, ma voi face de cacao! Asta e prea impopotonata!” „ Haryyyy!” „ O nu, nici asta!” „ HARRY!” „ A, Hermione… credeam ca frumoasa din padurea adormita nu se mai scoala o data!” „ Ce vrei sa zici cu asta?” am intrebat ridicand o spranceana. „ E ora 2:40! Aoleu si intalnirea e la 3! Si eu nu mi’am gasit in ce sa ma imbrac!” Am sarit ca arsa din pat tipand ca nu voi avea timp. Am iesit din camera si am trantit usa dupa mine lasandu-l pe Harry masca. „ Si eu care ziceam de mine ca sunt mereu in crize de timp!” Am fugit in sala de mese, unde unii luau dejunul si am luat’o pe Luna de langa Ron si dus-o in camera mea, de unde Harry probabil plecase la intalnirea acea despre care tot zicea. „ S-a intamplat ceva?” „ Da… te’am luat ca sa ne aranjam pentru petrecerea de diseara, in casa Malfoy!” „ Glumesti nu?” „ Ba deloc! Vom fii reginele petrecerii, ai incredere in mine!” „ Tu esti cu capul, eu nu merg la chestia aia nici sa ma…” dar nu apuca sa’si termine replica ca o trasese de mana in baie, unde urma o lunga pregatire pentru petrecere.”
Ora 21:00, toata lumea era adunata, unii dansau, alti stateau jos, alti consumau bauturi alcoolice. Usa era deschisa. Draco statea intr-un colt si isi savura wiskiul privindu’i pe cei din jur. „ Ella, numai vine o data? Imi strica imaaginea! La naiba!” gandii el, apoi dadu tare cu pumnul de perete. „ O, Draco, esti singurel?” „ Era, da’ acum numai e, asa ca catapulteaza’te in alta parte!” Fata jumatate ametita, simultan cu Draco, intorse privirea pentru a zarii o tanara superba: parul ei foarte ondulat era coafat elegant, avea o bluzita alba, semitransparenta si niste blugi stramti, iar pe gat avea mult sclipici, machiat foarte finut avea un aer elgmatic si totodata fermector. Draco ramase masca, cu ochii pironiti pe ea fara a scoate un cuvant. Zambind, tanara din fata lui, o arunca cat acolo pe fata beata si ciufulita si isi puse mainile dupa gatul lui, apoi incepu sa isi treaca mainile prin parul lui. „ Iubitule, am venit sa’ti tin companie!” a spus ea cu suras provocator pe buze. „ Ella… esti foarte ciudata azi! Nu e nimeni langa noi ca sa ne prefacem!! „ „ Ce vrei sa spui? Ma confunzi… eu sunt… Hermione” spuse ea soptit la urechea lui apoi se pierdu in multime, lasandu’l singur.
„Dupa ce am facut asta, mai aveam putin si pufneam in ras, dar m’am asezat calma si am inceput sa beau din suc si sa o privesc pe Luna, care dansa cu unul dintre baietii de la petrecere. Fata asta trezea un sentiment de admiratie tuturor, era atat de ciudata, si in acelasi timp speciala. Dansa cum nimeni alti nu o faceau si avea in ochi privirea unei feline viclene. Ar fi putut inebuni orice baiat din acea incapare, asa aranjata si machiata finut. Am zambit, am pus paharul pe masa si mi’am frecat mainile… planul abia incepuse! Si dupa cum observam, avea sa dea roade!”
Dupa aproximativ o ora pe usa sosira Ella si Harry. Draco era langa usa si o privea zambind pe Ella. Harry se pierdu printre invitati si ii lasa singuri. „ Unde ai fost?” „ A… la o plimbare in parc cu o amica…” „ Aha…” spuse el studiendu’si paharul cu wiski „ si cumva pe acea prietena o chema, Potter?” a spus el oprind’o pe aceasta care voia sa mearga in incinta camerei. „ Nu inteleg ce vrei sa insinuezi?” „ Profiti de mine ca sunt calm” dadu tare cu paharul pe jos si o cuprinse strans de barbie „ sa nu te mai vad in preajma lui Potter, altfel te ucid cu mainile mele „ Ii da’te drumul si o privi furios. „ Sa mergem sa dansam, nu vreau sa par un stupid inselat de catre o fraiera, asa ca prefa’te in continuare” O lua la dans, pe o melodie R&B.
„Cand am vazut ca dansa cu Ella, l’am luat si eu pe Harry, care era destul de ratacit si am inceput sa dansam langa ei. Urma o melodie lenta, si la o pirueta eu ajunsesem in bratele lui Draco, iar Ella in cele ale lui Harry. Eram asa de aproape de el incat ii simteam respiratia. Mi-a cuprins talia si am inceput sa dansam. Pana la urma era doar un dans, dar dupa cum ma privea toul incepuse sa mearga din ce in ce mai bine,sau cel putin asa credeam... „
Subject: Re: Solo en mi corazon Sun Mar 15, 2020 3:07 pm
Episodul 5
„ Ma luase o durere de cap groaznica dimineata. Dansasem toata noaptea, ba chiar inspre dimineata dansam si pe masa. De la doar cateva pahare de sampanie ma imbatasem de-abinelea. Cand m’am trezit eram pe o canapea asezata, iar Draco statea si ma privea fara sa clipeasca. „ Autch, ce ma doare capul!” am spus punandu-mi mana pe frunte. „ E si normal… cred ca ai baut prea mult !” a spus el si a verificat daca am febra „ Arzi! Ma duc sa aduc o punga cu gheata!” S’a ridicat si a pornit spre bucatarie… nu imi venea sa cred, se purta atat de frumos si vorbea pe un ton atat de calm… oare chiar era Draco? S’a intors si mi’a pus gheata pe frunte. Eram intinsa si vedeam cum imi tinea punga cu gheata. Nu aveam destula putere sa zic ceva sau sa ma ridic. Am miscat usor degetele si m’am simtit de parca eram din mamaliga. Curand am adormit. M’am trezit mult mai bine decat eram inainte. M’am ridicat vioaie si am inceput sa topai. Brusc am observat ceva… eram in casa lui Draco, imbracata intr-un maiou mulat pe corp de culuare bleu si in niste pantaloni extrem de scurti, roz, cu snur. M’am gandit ca numai avea rost sa ma schimb deorece singurul care putea sa ma puna pe canapea era Draco, si probabil ma vazuse deja in acea costumatie. Asa ca m’am dus in bucatarie, unde el era si lua pranzul. „ A… buna dimineata!” „ Ziua…” a spus el sec si a luat o gura de bere. „ Eh…” „ Gresie e foarte rece, ai putea raci mai rau… ia papucei aia in picioare! „ a spus si mi-a aratat locul unde erau o pereche de papuci pufosi si mari, albi. „ Waw, cat de taaari pot sa fie !” am spus si i’am incaltat bucuroasa, apoi m’am asezat si eu la masa Era o liniste profunda, pana cand am hotarat sa rup tacerea… „ Am facut ceva inoportun aseara?” „ Hm… nu!”
’” Flashback „’* „ Hermione, inceteaza!” Fata se departa de el, si incepu sa danseze foarte provocator pe langa el in mijlocul sufrageriei. Parea ca numai ei existau, restul cufandandu’se intr’un lung intuneric. „ Hermione…” spuse el si inghiti in sec. „ Uau! Ce distractiv!! Uhuu!” si se urca pe masa incepand sa bea dintr-un pahar de wiski. „ Da’te jos de acolo!” Insa ea nu o asculta si isi dadu bluza jos aruncand-o. Vazand ca nu il baga in seama, o lua pe sus si o duse in dormitor, unde nu era asa galagie. Fata fiind mai ametita, adormi imediat. *End of flashback *
„ Stii, eu nici o data nu am fost la asemenea evenimente si nu am consumat ceva mai tare ca un coctail… nu imi aduc aminte de ce am facut, si daca am facut ceva rau, regret nespus…” am spus si am plecat capul vizibil intristata. „ Nu’ti face griji… si eu m’am mirat sa te vad la petrecere…” „ Lasand acest incident la o parte… Ella ce a facut?” „ A nimic interesant… am mai stat putin si a plecat, spunand ca e obosita” „ Draco?” „ Da…?” „ Iti multumesc ca ai avut grija de mine… probabil am facut numai prostii” cuvintele acelea mi’au iesit fara sa’mi dau seama si aveam o privirea ciudata. El s’a amuzat, si nu mi’a raspuns. „ Ar trebui sa mergem la camin…” „ Haide!” Am luat masina lui si am ajuns in scurt timp. Harry era nervos la intrarea in universitatea. Imediat ce-l vazu pe Draco, porni o bataie cu acesta, eu nestiind motivul, neaducandu-mi aminte de ce se intamplase in seara precendenta. De abia i’am despartit. „ Ce s-a intamplat??? De ce va bateti?” am intrebat si i’am privit pe rand.”
Subject: Re: Solo en mi corazon Thu Apr 16, 2020 3:45 pm
Episodul 6
„ Raspundeti’mi imediat!” Draco nu schita nici un gest, doar il privea urat, iar Harry incepuse sa tremure. S’a intamplat exact ce nu ma asteptam sa se intample, Harry a fugit, lasandu’i pe toti care se stransesera in jurul nostru masca. „Harry!” am strigat eu, dar deja era prea departe. M’am intors spre Draco si am privit cum ii picurau cateva picaturi de sange din coltul guri. „ Aoleu, cred ca te’a lovit destul de tare!” am spus eu terifiata. „ E o nimic toata! Hai sa mergem la clasa!” „ Ba nu!” am spus si m’am grabit sa gasesc un servetel. M’am ridicat pe varfuri, el fiind mult mai inalt ca mine si l’am sters usurel in locul unde era ranit. „ Gata!” As fii vrut sa stau asa pentru totdeuna. Eram cuprinsa in bratele lui puternice, si ne priveam in ochii. Desi il privisem de atata ori, puteam spune ca atunci avea ceva schimbat, in privire si in comportament. M’am lasat normal pe picioare, el mi’a dat drumul si am pornit spre clasa. Mi’am lasat mapa pe banca, si am fugit in camin, unde speram sa-l gasesc pe Harry. Si chiar era acolo. M’am asezat pe pat langa el… „ Hermione, eu…” tresarii el… „ Harry… nu sunt persoana potrivita sa te judec. Dar vreau sa stiu de ce l’ai lovit pe Draco?” „ Iti pasa de el, nuh?” a spus el si si-a mutat privirea morocanos spre podea. „ Nu despre asta vorbeam! Raspunde!!!” „ Nu… stiu.” „ Harry, tu nu esti asa!” „ Nu eram!” a spus furios si a iesit pe usa.. zgomotos! Imediat dupa usa se deschise din nou si intra Rose cu MP3’ul in urechi fredonand vesela. „ Buna, Hermione! Da stiu ca ai dat’o in betii aseara!” „ Poftim… ce vrei sa spui cu asta?” am spus repede rosind. „ Pai ai baut extrem se mult si…” „ Si ce??????????” am intrebat panicata. „ Si ai stat foarte aproape de Draco! Hai ca te-am vazut eu!!” „ Nu stiu ce vrei sa spui!” am spus intorcand privirea rusinata. „ Haide, spune ca iti placeee!” „ Nu, nu nu e adevaraaaat” „ Biiine… daca nu vrei cu frumosul!” A sarit peste mine si a inceput sa ma gandile. Am inceput sa rad in hohote, iar apoi a intrat alta fata plouata, Ron. „ Cu tine ce s-a mai intamplat?” a intrebat Rose inaintea mea, in timp ce isi aranja parul ciufulit. „ Off… am luat 5 la Herriete…” „ Nici nu e de mirare, profu’ ala e chiar ticnit de-a dreptul!” a spus ea. „ Si eu care credeam ca esti dintre cei care invata!” spuse Ron amuzat. Si ca sa vina si cireasa de pe tort, pe usa intra Ella cu niste ochelari fooooarte mari de o culoare inchisa. „ Va rog frumos sa ma lasa’ti singura cu Hermione” a spus pe o voce ragusita. Ron si Rose au iesit susotind. Imediat dupa aceea si-a dat jos ochelari. Avea o ditamai vanataia la ochi, si era bandajata la mana dreapta. „ Ce ai patit?” „ Numai din vina ta tampito!” a spus si a inceput sa se caute prin geanta „ Dar acum vei plati” spuse si puse la vedere ceea ce scosese din aceasta, adica un cutit. M’am indepartat de ea. Ma priveau cu furie. Credeam ca acela imi e sfarsitul, dar pe usa intra Draco si ii captiva mana luptandu-se sa-i ia cutitul si ranindu’se. Intr-un final a resit sa il ia si sa o arunce usor in pat. Eu eram socata si stateam tremurata pe patul lui, rece si palida. Am simtit cum m-a imbratisat si mangaiat pe spate, iar ritmul batailor inimii mi s-au acelerat. Mi’am revenit. Ella se ridicase si incepuse sa dea cu pumni in el, el aceptand foarte calm acei pumni destul de durerosi in piept. Chiar numai intelegeam nimic, Harry foarte ciudat, iar Ella inebunita total, iar Draco de-a dreptul schimbat. Era oare ceva ce eu nu stiam?
Subject: Re: Solo en mi corazon Thu Apr 16, 2020 3:45 pm
Episodul 7
„ Ai sa mi’o platesti, Hermione!” a spus ea plina de ura. Eu inca nu imi revenisem din soc. Cand am deschis ochii eram singura in camera. M’am ridicat si m’am dus spre oglinda. Eram intreaga, apoi mi’am amintit ca Draco m’a aparat. Am fugit sa-l caut. Intrebam pe culuare de el si m’am ciocnit cu Harry. „ Unde te grabesti asa?” l’am intrebat eu. „ As putea sa intreb acelasi lucru… oricum ce’ti pasa tie!” a spus si a plecat mai departe. In momentul ala chiar nu aveam chef sa ma duc dupa el si sa ne certam. Devenise chiar insuportabil cu acel comportament. Nici nu am mai mers putin ca am dat de Ron. „ Ron, l’ai vazut pe Draco? Il caut de ceva vreme?” ” Nu l’am vazut. Am stat toata ziua la cantina cu Rose.” „ Vad ca va intelegeti din ce in ce mai bine!” am chicotit eu „ Hai ca te’am lasat, byee!” am spus si am inceput din nou sa fug. Am ajuns in fata unui loc interzis, unde chiar nu indraznisem sa intru vreodata… toaleta barbatilor. Am rasuflat adanc si am apasat clanta. Inauntru erau o gramada de baieti si chiar si fete care.. hm faceau lucruri destul de indecente. M’am ciocnit, ca ametita, de un barbat maaare plin de tatuaje care avea privirea diavolului. „ Ce cauta o printesita ca tine aici?!” a ras el demonic si m’a strans de brat. „ Da’i drumul!” se auzi o voce din spate. „ A… Draco… nu nu stiam ca e prietena ta… a.. imi cer scuze!” si a luat-o la fuga. L’am privit pe cel care m’a salvat pentru a doua oare. Era lipit cu spatele de gresie si statea rezemat cu un picioar de perete… si fuma. M’am repezit sa’i iau tigara. „ Ce faci, ai inebunit?” ” Nu! Tu ai inebunit sa consumi porcaria asta!” Si cand in sfarsit am reusit sa i’o iau m’am ars la deget . „ Ars!” „ Of… imi faci numai probleme!” spuse dandu-si ochii peste cap, apoi scoase un servetel pe care il puse pe degetul meu ranit. „ Mersi… pentru ca m’ai salvat de Ella, pentru ca m’ai aparat in fata barbatului aluia… pentru tot…” „ Cu placere… acum ai face mai bine sa pleci de aici…” „ Dar…” „ Aici nu e lumea ta… du’te!” a spus si s’a afundat mai mult in acel fum de tigara, s’a indepartat de mine Atunci mi’am dat seama… iubirea mea pentru el era imposibila. O lacrima mi’a torturat obrazul. Trebuia sa fiu puternica si sa ma resemnez…sa o infrunt singura pe Ella. Am iesit din scoala, am luat autobuzul si am pornit spre casa. Am deschis usa cu dublura cheilor pe care o detineam. Am intrat. M’am dus spre sufragerie unde mare mi’a fost mirarea. Erau acolo parinti nostri si un domn necunoscut. Ella plangeau. Am inaintat nedumerita… „ Hermione, ce bine ca ai venit…!” a spus Ella si a sarit in bratele mele plangand. „ Draga mea… am aflat ca sora ta consuma droguri, de acea vom merge cu toti in Madrid. Acolo Ella se va interna la o clinica de dezintoxicare si dupa ce isi va reveni vom fii iar o familie fericita!”Am simtit cum inima mi se rupea in mii si mii de bucatele. „ Dar eu nu vreau sa plec!” Am iesit plangand in hohote si m’am dus spre locul unde stateam cand eram trista, parcul parasit de distracti. M’am pus pe un calut si am inceput sa vorbesc singura…. „ Lumea mea cu zane numai e la fel… caluti albi nu vor mai gazdui vreodata printul mult asteptat… de ce a trebuit sa ma indragostest?” Incepuse sa ploua cu galeata. Stateam si cu fiecare picatura care ma uda cu atat simtea acea durere mistuitoare in tot corpul… imi propusesem sa’l uit, dar era imposibil… constatam ca nu doream sa plec, nu suportam ideea ca nu aveam sa’l mai vad in fiecare zii… zambetul celui care sufera e mai dureros ca lacrimile celui care plange… am cazut pe jos, in namol si incepusem sa plang mai rau… ce devenisem? Simteam un gol adanc in inima mea, simteam durerea mistuitoare, mai mare ca atunci cand Ella ma batea cand eram mai mici, mai mare ca durerea suportata de injectile administrate cand fusesem internata la sanatoriu, tot datorita Ellei… am inceput sa merg, ghidata parca de un semn si am ajuns din nou la facultate… acea cladire blestemata unde in vazusem prima data… m’am pus pe scari … lacrimile mi se secasera si cand credeam ca sunt pierduta totalmente am auzit o voce…
Subject: Re: Solo en mi corazon Thu Apr 16, 2020 3:46 pm
Episodul 8
„ Hermione… te’am cautat peste tot…” „ Luna…” Am sarit in bratele ei si am inceput sa planga. Ea calma m’a indepartat usor si mi’a sters lacrimile din coltul ochiilor si a zambit. „ Daca il iubesti, spune’i acum sau niciodata… si daca el te iubeste, atunci te va astepta pana cand te vei intoarce…” „ Dar eu… sunt prea slaba sa fac asta… daca ma va respinge voi simtea cum fiecare parte din mine se va rupe, si voi pleca… si voi intra intr-o depresie, pentru ca sunt slaba…” ” Bineinteles ca esti slaba daca gandesti asa! Daca nu te va respinge bine, daca te va respinge atunci el are de pierdut, si te vei resemna cu frunte sus!” a spus facandu’mi cu ochiul. As fii vrut sa fiu ca ea, mereu calma, calculata si gata pregatita in orice situatie. O simteam superioara mie, ceva in ea o facea diferita de ceilalti, in primul si in primul rand pielea ei atat de alba, ce lucea ca marmura, care ii dadea un aer de contesa. Si eram fericita ca ea era acolo, ma animase doar cu cateva cuvinte din suflet… M’am ridicat decisa si am mers spre camera unde fusese si camera mea. Mi’am luat geamantanul si am inceput sa impaachetez hainele din dulap in acesta. Am auzit scartaitul usii si m’am oprit. Cineva intrase in camera… am intors capul… era Draco. „ Ce faci?” m’a intrebat pe tonul lui ca deobicei nepasator si rece. „ Plec… pentru totdeauna…” am spus cu lacrimi in ochii. „ Ti s-a intamplat ceva? S’a luat cineva de tine? Am vreo legatura cu plecarea ta ?? „ a spus pe o voce agera „ Nu din vina ta plec… asa vor parinti… „ am spus plecand capul „ Ei, lasa o sa te intorci intr- o buna zi…” „ Te bucuri ca plec?” „ Nu…” „ Atunci nu iti pasa ca plec, nu?” ” Ba da…” spuse intorcand capul si rosindu’se in varful obrajilor Nu imi venea sa cred ca spusese asta.. imi venea sa sar de bucurie si chiar asta am facut, chiar peste el. „ O sa’mi fie dor de tine!” am spus cu o sclipire ciudata in privire. „ Serios?!” „ Da..” am spus si mi’am lasat capul pe umarul lui. Am stat asa cateva minute bune, dupa care eu l’am privit in ochii si intrebat: ” Tie o sa’ti fie?” „ D-Da…” spuse el balbaindu’se „ Adica vreau sa spun ca daca nu o sa mai fii tu nu o sa mai am de la cine sa copiez la examene…” isi adauga el pretextu mutandu-si privirea spre fereastra. Simteam cum acela era felul lui de a spune „ tin la tine” si eram fericita. M’am aranjat, am luat bagajul si am plecat. Peste 2 ore eram in avion, care mai avea putin si urma sa decoleze. Mi’am desfacut bagajul sa iau o sticla cu apa, si am dat peste un pliculet, pe care l’am deschis entuziasmata. Inauntru lui era un bilet pe care scria: ‚ Tu mi’a oferit primul zambet Si sincer nu regret … Sunt sigur ca esti singura care imi poate imuia inima mea din portelan Te voi astepta oricat va fii nevoie ‚ Iar la sfarsit era o semnatura intortocheata „ Draco”. Probabil mi-l strecurase cat ma aranjeze. Am privit pe geam si l’am vazut … era acolo.. ma adancisem in privirea lui… credeam ca e un vis… motorul avionului pornise… imi trimisese un pupic in aer, iar eu rosisem si-mi atinsesem buzele ca si cum l-as fi primit… nu credeam ca va fii o despartire atat de placuta… si in mintea mea rasuna tot timpul pe parcusul drumului, citatul de pe spatele biletului „ Pana la urmatoarea intalnire…”.
End…?
la puta ama it's my name, my identity
*×Rubin : 1326 ×Smarald : 1378 ×Reputatie : 4 ×Localizare : In my Kingdom ×Stare de spirit : Queen
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Sat May 02, 2020 12:04 pm
* Sezon II *
Partea I
Mi-amintesc si acum de parca s-a intamplat ieri. Mergeam ca deobicei pe la 7.00 pe strazi cu Francesca care nu inceta sa-mi povesteasca despre n baiat si m fata. De data aceea nu mai ma oboseam sa o ascult, gandurile imi zburau in alte parte, si abia asteptam sa ajung acasa. Curand eram deja in fata usii si imi cautam cheile prin buzunare fara incetare. In cele din urma le-am gasit. Se pusese si ploaia… o ploaie calda de vara… am intors capul si acolo in toiul ploii parca vedeam chipul lui… am strans din ochi si mi-am atins buzele… apoi am intrat vesela in casa, nu am mai ascultat replicile usturatoare ale mamei cum ca intarziasem si alte chestii, de altfel nici intrebarile sacaitoare ale tatei.. „ A-ha! Cum ziceti voi… si a venit posta?” am intrebat zambitoare. „ Da, draga mea. „ a spus mama si mi-a imanat un ditamai teancu, cu care m’am chinuit pe scari pana la etaj, in camera mea. „ Chitante… iar chitante… plata telefonului … o comanda tatei la nu stiu ce revista… unde naiba e???” incepusem sa ma panichez, nu o gaseam! Dar apoi, dupa ce am mai rascolit o data mizeria pe care o facusem , am dat de un plic roz inchis cu inimioara. Am mirosit de la distanta plicul, mirosul de liliac imi inunda narile, era plicul cautat… l-am desfacut fericita si am scos o foaie alba, putin sifonata si desigur indoita, si am inceput sa citesc acel scris de mana incalcit. „ Draga, Hermione Nici nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare… am inceput sa numar zilele pana la ziua cand te vei intoarce. Deja a trecut un an, probabil esti schimbata, si mult mai frumuasa… nici acum nu am reusit sa-l fac pe Draco sa-ti scrie, desi nu o arata chiar tine la tine… in fiecare zii sta la mansarda si asculta melodia voastra ore in sir. Sunt sigura ca asteapta sa te intorci… cat despre relatia mea cu Ron. Nici acum nu e nimic oficial, dar ieri… m’am sarutat pentru prima data pentru el… e un dulce, nici nu stii ce s-a schimbat. Iar Harry… ei bine nu si-a schimbat comportamentul ciudat… si umbla cu fete dubioase… fara tine aici totul e un haos… tot ieri am cunoscut-o mai pe indelete pe sora lui Ron, Jeanny. E tare ciudata. Pot sa zic ca mai ciudata ca mine si totusi asta o face speciala… si altceva nimic nou … materia pentru mine devine din ce in ce mai grea… bine ca mai e o luna… o luna, si te intorci draga prietena… cand ma gandesc ca nici nu ne-am luat ramas bun, regasirea va fi atunci dubla… Astept sa’mi scrii si tu, Cu drag, Rose „ Am lasat plicul jos si am privit tavanul… inca o luna si plecam din acel infern … am pornit incet casetofonul… si a inceput melodia… parca pe parcursul ei mi se derulau atatea amintiri in minte… cu Draco… si nu stiu de ce si cu Harry. Ma mira comportamentul sau, el era un baiat bun… inca nu aflasem ce se intamplase in seara aia, si eram decisa sa-l intreb pe el de in data ce ma intorc in oras. Dupa ce s-a terminat melodia, am scos din raft o poza. Poza clasei din liceu si am mangaiat usor o persoana din acea poza. Una care pentru mine era unica. Apoi m’am dus la dus. Mai era o luna, si toate aveau sa se schimbe, numai exista vechea Hermione, cea fricoasa care dorea sa se razbune pentru a-si ascunde slabiciunile, exista o Hermione puternica si decisa, gata sa puna ordine in lucruri, si sa-i faca pe toti sa actioneze rational… cu sau fara modestie o spun, ma maturizasem foarte mult intr-un an. Obisnuiam sa-mi tin parul ondulat intr-o coada, si sa ma machiez apasat cu negru, spre deosebire de ani trecuti… spre deosebire de mine, Ella se schimbase in rau… desi renuntase la droguri dupa ce fusesese internata 9 luni, pierdute de facultate, era o betivanca si jumatate si umbla numai cu baieti… hm... no coment… incepuse sa nu-mi mai pese de existenta ei, si sa-mi traiesc viata, fusesem terorizata in deajuns, si aveam sa pun picioarul in prag!
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:09 am
O luna a trecut repede, examene, stres, invatat, toate ca apoi sa ma aflu intr-un avion cu destinatia: acasa! Eram emotionata si priveam norii, din cand in cand mai trageam cate-o privire si Ellei care statea cu castile in urechi. Nici nu aterizase avionul, ca ma ridicasem in picioare tinand strans de bagajul meu. Nu i-am asteptat pe parinti si am fost prima care a iesit din avion. Stiam ca Draco habar nu avea de intoarcere mea. Stia doar ca voi reveni… candva! Am luat bagajul si am inceput sa fug. Am luat primul taxi si am pornit spre universitate, unde probabil avea loc premiera. Am ajuns la timp si am rasuflat usurata. Se parea ca Rose luase primul loc, eram mandra de ea si am inceput sa o aplaud. Cand a ajuns in dreptul meu am masurat-o superior. „ Hmm… se pare ca te-ai mai inaltat, Rose!” am spus pe un ton „serios” „ Da… cu 1 centimetru! „ a replicat ea razand . „ Ei, si asta e ceva… „ „ Vorbind serios… tu chiar te-ai schimbat, esti o adevarata doamna…” „ Cu siguranta… d-na medic!” am spus zambind. „ Ce mai astepti?? Du-te!” „ Unde?” „ La Draco! Ii vei face o surpriza. E in mansarda… ca deobicei.” „ Dar eu… n-am venit pentru el! Am venit pentru tine, pentru…” ” Hermione.. nici acum nu ai invatat sa minti!” a spus si a pufnit in ras. Eu insa nu i-am raspuns, am lasat bagajul in mijlocul drumului si am fugit spre mansarda. Parca numai aveam rabdare, nisipurile timpului parca se opreau cu fiecare pas care devenea mai greu. Scarile erau darapanate, dar nu ma opreau din drum. Pasii au devenit marunti, si am ajuns in incaperea luminata slab de o mica fereastra, unde pe un scaun, cu spatele se zarea un tanar foarte inalt, blond care privea catre ceva. Am pasit nu foarte indraznet si am zarit acel ceva, era o poza cu mine… ochii lui erau scaldati in lacrimi si obraji rumeni… era regasirea, iar el inca nu aflase. Pe fundal se auzea armonic melodia noastra „ You know… you pray… this can’t be the way… you cry… you say… something gonna change… please mend this porcelain heart… of mine… of mine „ . In acea tacere profunda i’am auzit vocea trista. „Tu mi’a oferit primul zambet…Si sincer nu regret … „ a spus cu ochii pironiti catre poza. „ Esti sigur ca sunt singura care iti poate imuia inima din portelan, ma vei astepta oricat va fii nevoie…” am spus eu simtind umezirea obrajilor Draco ridica socat capul ramanand cu spatele. „ Pana la urmatoarea intalnire…” am rostit amandoi. Apoi s-a intors, era schimbat… ochii lui albastri ascundeau profunzimea unei mari involburate, rebele si agitate. Nu am stat pe ganduri si am sarit in bratele lui plangand. Ma inselasem din nou; ramasesem aceeasi persoana slaba, dar era acolo sa ma protejeze de tot ce era greu… ii simteam respiratia intretaiata… nu am cuvinte nici macar acum sa descriu cum ma simteam atunci… regasirea avea un gust atat de dulce… mi’a cuprins soldurile si am inceput sa dansam pe ritmul lent al melodiei. Imi sprijinisem capul umarul lui si aveam ochii deschisi… nu ii mai evitam privirea, care acum era alta, atat de calda, atat de schimbata… am inchis ochii si mi’am aproapiat buzele de ale lui incat erau la doi milimetri. Era un moment de tacere, unde cuvintele nu isi avea rostul, un moment in care timpul se oprea, si numai noi existam… ma topeam in bratele lui incat numai aveam puterea sa mai zic sau sa mai fac ceva, asa ca el a fost cel care m-a sarutat. Avea buzele reci ca gheata… erau aceleasi buze ca acum un an, aceleasi buze cu care ma intalnisem in primul sarut, aceleasi buze pe care nu le-as fi parasit pentru nimic in lume… am departat usor capul si l’am privit… nu stiam ce sa zic… era un moment atat de tandru, de profund, mai mult decat ceea ce insemna pentru mine romantic. Cand eram mica imi imaginasem cu totul altfel primul sarut, cu printul si printesa, cu zane, cu trandafiri, cu aplauze, cu confetii si urale… in schimb avusesem parte de un sarut furat, salbatic… dar daca as fi putut nu as fi dat timpul in apoi, mi’as fi trait la fel dragostea imposibila care poate fii posibila, in care o inima de portelan poate sa iubeasca si in care o inima angelica poate sa ierte multe. Exact cand eram hotarata sa-i vorbesc, pe usa a intrat Harry cu o fata care avea rujul intins la gura. Am ramas socata. „ A, pardon… mi’ati luat-o inainte… dar continuati, noi vom gasi un alt loc… haide, baby!” spuse si trase un fum de tigara, luand-o pe fata dupa el. „ Ce a patit, Harry?” l’am intrebat tremurand pe Draco Eram si mai slaba, mai ales in preajma lui. Ne-am asezat si m’am imbratisat protector, apoi mi’a raspuns calm. „ Nu stiu ce e cu el… are loc intre noi o dusmanie si nu pot evita asta chiar daca este prietenul tau…” apoi a coborat privirea …” defapt, sunt gelos pe el cand vad cate griji iti faci pentru el…” a spus trist evitandu-mi privirea. Eu inca eram ghemuita la pieptul lui si am raspuns pe un ton la fel de normal. „ Era prietenul meu… si din vina mea cred ca e asa acum. Draco, priveste-ma!” A intors privirea catre mine facand ochii mici si stundiindu-ma. „ Spune-mi ce s-a intamplat in seara cand m’am imbatat… spune sincer…” „ Pai… ar fii ceva, dar nu inteleg motivul schimbarii lui Harry. Eram la petrecere si…” Flashback „ Hermione, inceteaza, da’te jos!” „ Haha, e atat de distrativ… vino si tu, honey! Haha, ce bun e spreatul asta!” End of flashback „ O, Doamne… probabil m’ai considerat nebuna…” am spus rosind de inadata precum o patlagica. „ Defapt, erai asa angelica… cautai scaparea prin alcool, ca sa uiti de toate…” a spus si m’a privit profund. Nu i’am putut evita privirea desi as fi vrut sa o fac. M’a mangaiat usor pe spate si a continuat sa povesteasca. Flashback „ Hermione, vorbesc cu tine, da’te jos de pe canapea” Draco se urca dupa Hermione si cazura unul peste altul pe canapea. Fiind aproape de buzele ei nu a putut rezista tentatiei si le’a incaptusat intr-un sarut pasional. End of flashback „ Apoi a venit Potter. Era insotit de Ella… s-a pierdut in multime si a spus ca o voi plati.” ” Nu-l inteleg…” „ Poate ca era gelos pe succesul meu …” a spus ranjind. „ Ce vrei sa spui?” am intrebat ridicand o spranceana. „ Te aveam pe tine, fata a carei inima avea cheie…” ” Potfim???” ” Potter e indragostit de tine, sunt sigur…” „ Delirezi… nu stiu ce l’a facut sa se comporte atat de mitocan… dar nu conteaza.. sa schimbam subiectul…” In schimb nu mi-a raspuns, si si-a mutat privirea. I-am urmat exemplul si nu ne-am mai zis nimic, pana cand au venit Rose si Ron ingrijorati. „ Harry…” spuse Rose nerasuflate. „ A avut…” continua Ron cu respiratia intretaiata. „ A avut un ce?” a intrebat Draco dupa ce s-a ridicat…
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:10 am
Partea III „ Un accident!” au spus amandoi de-a dreptul panicati „ Cee??!” am exclamat uimita. „ Haide!” a spus Draco. Nu am avut timp sa asimilez ca ma trasese dupa el. Ajunsesem la o masina neagra, decapotabila. Am urcat in fata, si in spate Los Ro. Mi-am pus centura si l’am privit ingrojorata pe Draco. „ Nu’ti face griji… totul va fi bine!” a spus si mi’a pus mana pe piciorul golas. Nu a avut timp sa vada ca rosisem caci pusese cheile in contact si pornise. In scurt timp eram deja pe holurile spitalului si ne interesam de Harry, care parea ca suferise un groaznic accident. In sala de asteptare se aflau fata care era cu el. Am privit-o urat, era o roscata carlionatata, cu silicioane, imbracata cu o fusta care nu acoperea nimic… o femeie usoara… care fuma si avea buzele foarte groase. Langa ea se afla o persoana asemanatoare lui Harry, mult mai matura. Un baiat cu ochii indentici lui, mai inalt si foarte zvelt. Mi’am mutat privirea catre Draco. „ Deci… ai aflat ceva?” ” Da… se afla in operatie…” „ Asta ni se putea intampla si noua… l’a calcat o masina la portile universitati…” a spus Rose tremurand in bratele lui Ron. „ Sa-i multumim Domnului ca nu am fost noi cei loviti!” ” RON!” am exclamat eu, Rose si Draco deodata. „ Ziceam si eu…” si a coborat privirea. „ Sunteti prieteni de-ai lui Harry?” a spus roscata punand acentul pe „a”, era clar paralela cu engleza. „ Mdah…! „ au raspuns Ron si Draco sictiriti. Ea le-a zambit si am mai tras un fum de tigara. SE DADEA LA DRACO!!! Mai aveam putin si ma infingeam in parul ei! Dar fiind o DOAMNA spre deosebire de ea m’am multumit si am replicat: „ Da, noi facem parte din clasa sociala din care face parte si Harry… nu ca alte…” si am privit-o dispretuitor „ chesti!! Haide, mi amor, sa mergem la bufet, trebuie neaparat sa beau o cafea, sunt terminata!” am spus si am mers cu Draco la bufet, unde am luat doua cafele- „ Nu era nevoie sa folosesti acel limbaj … „ „ Adica o aperi p’aiaaa???” ” Mnu… „ ” Bine… ramai cu… chestia aia! huh!” si i’am intors spatele, iar el a chicotit. „ Hermione, termina! Tu chiar nu ai de ce sa te compari cu ea! Crezi ca eu m’as uitat la femei de tipul asta?” „ Orice barbat e innebunit dupa o tavaleala!” am spus si l’am privit dispretuitor. „ Eu nu... poate doar cu una cu tine!” am spus si mi’a sarutat mana. „ Nesimtitule!” am spus razand si l-am batut pe umar. Dupa ce ne-am terminat cafelele, ne-am intors in salonul de asteptare. A sosit un doctor. „ Este cineva ruda a victimei Harry Potter?” „ Eu…” a raspunsul misteriosul baiat si s-a ridicat. „ Il puteti vedea… insa foarte putin… este slabit, si s-ar putea sa aiba o pierdere de memorie temporara… salonul 402!” Baiatul a plecat cu mainile in buzunar. „ E cineva care a fost la locul acidentului?” „ Eu, d-le doctor!” a spus pe o voce mataita „chestia”. „ Dvoastra trebuie sa va duceti sa depuneti declaratie…” ” Sa stiti ca nu a fost vina mea!” a spus speriata „ Adica, daca pustiul nu a stiu sa…” Insa nu a apucat sa mai zica ceva ca au venit niste politisti care au arestat-o pentru corupere de minori. Eu eram pe jos de ras, iar Draco se amuza si el pe seama mea. Acel baiat s-a intors si a venit spre mine. „ Hermione, du’te… Harry vrea sa vorbeasca cu tine!” „ De unde stii cum ma cheama?” ” Nu are importanta asta acum. Te rog, du’te..!” Am pasit pe holurile spitalului pana in dreptul unei usi albe care avea o placuta pe care era inscriptionat „402”. Am intrat in salonul mare si luminos, unde Harry care era transpirat tot, conectat la aparate si ingana numele meu. „ Harry…” ” Hermione… ma bucur ca ai venit… vreau sa stii ca imi pare rau…” a spus lacrimand. „ Pentru ce??” ” Pentru comportamentul meu… ai avut dreptate… eu nu sunt asa… am incercat sa par ceea ce nu sunt…” „ Spune-mi… de ce?” ” Ca sa ies in evidenta… mai ales ca sa ma bagi in seama… ca sa fiu ca Draco, ca sa pot sa concurez cu el.” ” Pentru ce?” ” Pentru dragostea ta!” a spus si m’a privit in ochii. „ Dragostea nu e asa cum crezi tu… nu as putea iubi un om care s-a apucat de fumat si de mai stiu eu ce pentru a atrage atentie.” ” Nu, dar putea iubi un baiat care iti era alaturi, care era timid, care nu era bagat in seama de fete si care era topit dupa tine… dar NU! Tu l’ai ignorat si tratat ca pe un frate imbecil si necunoscator, l’ai iubit pe el… ce are el si nu am eu?” ” El are iubirea mea…” ” De ce Hermione? Ti’asi fi adus si luna de pe cer. Nu ai idee cat te doresc… cat de iubesc…” ” Nu sunt persoana potrivita pentru tine…” ” Asculta’ma… dupa ce ai plecat am fost numai in betii, l’am dezamagit pe fratele meu” plangea…” a’si fi fost in stare sa dau orice pentru o frantura din iubirea ta. Voiam sa ma razbun pe el ca mi te-a luat. Am vrut sa fiu ca el mai tare ca el, sa’l distrug…” cu cat continua cu atat ma facea sa ma simt mai prost „ De ce? De ce a trebuit sa fiu eu cel care nu poate fii iubit?” „ Harry… tu esti o persoana minunata! Vei gasi o fata pe care sa o iubesti si care sa te iubeasca…” ” Il iubesti?” am plecat capul „ Spune-mi !” nu am raspunsul si mi’am muscat buza inferioara „ Il iubesti?” a intrebat din nou cu un ton mai apasat „ SPUNE- MI, PROASTO!” Nu aveam de gand sa mai fiu calcata in picioare inca o data, si l’am pleznit. „ DA, IL IUBESC! Multumit?” „ Da.. acum pleaca, lasa-ma singur… lasati’ma toti singur, asa cum voi fii mereu…” ” Invata sa’ti pretuiesti propria persoana… apoi gandeste’te la alti!”Am spus si am plecat. Ceilalti ma priveau si asteptau probabil sa le povestesc ce imi spusese…
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:11 am
Partea IV „ Draco, a fost groaznic!” am exclamat si am sarit in bratele lui . „ Hermione, linisteste’te… ce s’a intamplat?” „ M’a facut proasta… a spus ca ma iubeste… asa iubesti un om, jignindu-l?” Ochii lui fierbeau de furie, si cred ca o facusem lata. „ Il omor!” a spus si s’a ridicat sa se duca sa-l bata, dar fratele lui Harry si Ron l’au oprit. „ Draco Malfoy! Te porti ca un copil!” „ Hermione Granger! Nu am sa permit nimanui sa zica asa ceva!” ” Ho, ca i’a fost de ajuns o singura palma!” ” Adica l’ai pleznit??” a intrebat luminandu’se la fata. „ Da…” ” Asta e iubita mea!” a spus el mandru. „ Sa o iau ca pe o oficializare a relatiei?” am spus sarcastica „ Cum vrei…” a spus iritat. „ Eu ma duc acasa… mai ramai, sau te duc…” ” Deja vrei sa scapi de mine…” „ Mrrr… retractez… Hermione, vrei sa mergem la mine acasa?” spuse printre dinti. „ Cum poti sa fi atat de indecent????” „ Hai, zi’mi ce vrei …” spuse plagandu’se. „ Evident ca vreau o formala invitatie la cina, unde sa’ti cunosc familia!” „ Ce????” a spus si gura i s’a dus pana’n pamant. „ Glumeam… du’ma acasa! Rose in caz ca sunt vesti noi, sa ma suni, te rog…” ” Da, amiga!” am pupat-o pe obraz, mi’am luat geaca de piele si am mers in masina unde il asteptam pe Draco. „ Gata, sa pornim!” „ Nu staaaai! Trebuie sa ma aranjez!” am spus si am scos un pieptane incepand sa ma pieptan la oglinda Statea, ma privea, se mai uita la ceas, se mai scarpina nerabdator in cap, mai deschidea geamul. „ Gata…” ” In sfarsiit!” „ Nici gand… doar parul, acum pot incepe cu rimelul, creionul, tusul, fardul, fondul de ten…” parca nu ma mai opream cu insiruirea. „ Glumesti nuu? Ce ti’au facut aia cat ai fost plecata??” ” Glumeam… sa mergem …” am spus si am privit supara pe geam, iar el a pornit. „ Deci te duc acasa?” „ Da…” „ Sigura? Nu vrei sa mergem la un suc, ceva…” „ As vrea, dar trebui sa fac un dus, sa mananc ceva, apoi sa ma intorc la spital.” ” Am ajuns. Vin dupa tine dupa o ora!” „ Ai face bine sa nu intarzi!” ” Cred ca asta iti spui tie singura!”
O ora trecut in zbor. Draco se duse la casa lui Hermione, si intra vazand ca nu raspunde la beepuri si la bataile la usa. Urca scarile ghidat dupa mirosul ei. Intra intr-o camera frumos aranjata si se aseza pe pat. „ Hermioneeee!”
„ Sunt aici!” am spus si am aparut intr-un halat „lung” de baie alb si cu paru ud lasat liber „ Mai trebuie sa ma usuc, sa ma imbrac si gata…” „ B…bine…” spuse si inghiti in sec.
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:12 am
Partea V
M’am imbracat repede, foarte entuaziasmata, fara vreun motiv. Draco statea in pragul usii si privea rafala de vant de-afara. Eu coboram mecanic scarile privindu-l cu respiratia intretaiata. Mai coboram o treapta, mai rasuflam incet, si inca o treapta… curand am ajuns jos si vesela l’am luat de mana si am inceput sa alerg prin gradinita cu trandafiri pe o carare alba. „ Hermione, parca trebuia sa mergem undevaaaa!” striga Draco in urma mea incurcat printre buruieni. „ Ah, lasa’ma sunt fericita!” am spus si m’am trantit in iarba moale, ca de puf . „ Of, cine te-ntelege pe tine!” a spus si s-a asezat resemnat langa mine. Incepusem sa privim nori si sa’i asemanam cu diferite lucruri. Eu faceam unele asemanari mai ciudate, fapt cel amuza copios pe ‚strainul’ de langa mine. „ Vai, dar e foarte tarziu! Trebuia sa fi ajuns deja la spital la Harry !” am spus intristandu’ma. „ Ei, acum nu poti da vina pe mine, sunt completamente nevinovat!” a spus el punand o mutrita de catelusi nevinovat. „ Da, bine… dar pot da vina pe tine pentru ca ai mers incet pe drum!” si incepusem sa alerg fericita inaintea lui pe strazi, el urmandu’ma si strigand dupa mine. Eram asa fericita, o simpla dupa-amiaza in care in loc sa invat imi petreceam timpul cu el, parea o particica rupta din paradis. Din neatentie si topaituri am ajuns pe sosea, ultimele cuvinte pe care le-am auzit au fost ‚ Hermioneee!’ si-apoi doar alb… un alb de un abis pur, necurat si nemilos… apoi ma aflam intr-o incapere movalie-albastra intr-o rochie de mireasa. Priveam buimaca, clipacind din ochi foarte des. Apoi am privit rochia intr-o oglinda… era rosie, patata de sange… incercam din rasputeri sa o dau jos de pe mine si nu puteam … era strans puternic pe corpul meu si ma simteam din ce in ce mai grea.. ma simteam mult mai slabita si incet pasi mei ma ducea stramb, gata, gata sa cad intr-un nimic. „ Hermione, Hermione… te rog trezeste’te” „ Draco…?!” am spus dand ochii cu realitate „ Ce s-a intamplat?” ” O masina… un idiot…te simti bine?” ” Am avut un fel de…. Viziune! Oh, nu, Harry! „ ‚ Mereu, Harry!’ mormai el astfel incat nu ajunsese la urechile mele. Am luat un taxi si mai cu chiu mai cu vai am ajuns la spital. Harry era ok, iar orele de vizita se incheiasera. Parca mi se luase o piatra de pe inima sa’l stiu in siguranta, simteam pentru el un sentiment de amicitie, nimic mai mult, si doream sa elimin obsesia lui pentru mine, in fond erau multe alte fete frumoase. M’am dus la salonul de asistente pentru ca doream sa’i vad fisa medicala a lui Harry. Singura asistenta era una bruneta, cu parul lucios, lung pana peste umeri prins intr-o coada. Am ridicat privirea si m-am intalnit cu ochii ei negri ca smoala. Statea stalp cand m-a vazut. „ Her… hermione?”
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:12 am
Partea VI
„ Cho!” am exclamat si am sarit in bratele ei. „ Hermione, ce bucurie sa te revad !” Asa, stop… pauza! Cho era una din fetele cu care ma ratacisem in padure in tabara de cercetasi cand eram in gimnaziu, si ne intelsesem foarte bine, din pacate de atunci viata ne-a adus drumuri diferite, dar iata ca ne intalnisem din nou. „ Nu pot sa cred, deja ai un serviciu!” „ Nu ma mandresc cu el… de mica as fi vrut sa ma fac doctor veterinar… asa cum a fost si mama „ a spus si o lacrima fina se rostogolea pe obrazul ei rumen „ stii ultima data cand am vazut-o mi-a spus ca raspunsul e in sufletul meu… la ce, nu am reusit sa aflu… mi’a dat un hamster de care sa am grija si…” nu putu continua ca izbugni in plans. Am luat’o in brate in semn de consolare. Momentul fu intrerupt de usa care fusese deschisa decatre cineva. „ Jeanny! Ce bine ca ai venit!” „ Va cunoasteti?” le-am intrebat nedumerita. „ Da… Jeanny dupa ce isi termina cursurile vine sa ma ajute cu bolnavii!” M’am asezat cu pat si am inceput sa povestesc in continuare cu Cho. Ma simteam destul de aiurea deoarece Jeanny aranja prin cabinet toate cele, dosare si alte nebunii pe care trebuia sa le stiu, din domeniul medicinei. As fi vrut sa o bagam si pe ea in vorba dar eram atat de prinse. Totul normal pana cand ZDROG! Am simtit ca imi sare inima din piept. „ Ops…” spuse Jeanny speriata „ Nu e nici o problema!” Cho se apleca si o ajuta pe Jeanny sa stranga cioburile. Am strans ochii si mi-am amintit de rochia de mireasa si de sange. Simteam cum ameteam din nou. „ Hermione! „ Cele 2 se indreptasera si ma pusesera sa ma intind. Mi’am revenit si le’am povestit viziunea mea. „ Stiu ca pare o prostie… dar imi arata ca ceva rau se apropie…” am spus eu ingandurata. „ Nu vreau sa te supar, Hermione… dar viziunile nu exista… mintea iti joaca feste, a fost probabil si din cauza impactului cu masina… mai bine intinde-te, eu ma duc dupa o punga de gheata. Jeanny, sa ai grija ca domnisoara aici de fata sa nu se ridice din pat!” Jeanny dadu aprobator din cap si ma privea straniu. NU eram nebuna, judecam perfect, si stiam de mica ca visurile mele aveau intotdeuna o reflectie ciudata in viata reala. Era o conexie intre lumea din vis si lumea din realitate. Mama spunea ca numai mediumii au aceasta putere si e putin probabil sa fiu eu una dinte acele persoane ‚dotate’ si alese de catre Dumnezeu pentru a prevesti raul. Eu una le vedeam ca prezicerea lumii mele, fantastica si oarba. Trebuia sa aflu semnificatia visului.
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:13 am
Partea VII
Cho s`a intors cu punga de gheata si cu un termometru. Eu m`am ridicat de pe pat si nervoasa am dat cu punga de gheata de perete si am plecat scotand foc pe nari. Pe drum l`am vazut pe Draco sprijinindu`se de perete; apropiindu`ma imi dadeam seama ca defapt dadea cu pumni de perete. Cum putusem fii atat de proasta? M`am gandit la orice semnificatie, numai la el nu m`am gandit. Asta era, relatia noastra se racise, se patase cu sange… m`am aproapiat sfiosa catre el si cand m`a observat m`a privit cu tristete. ”Hermione…” a suierat el cu un glas trist. ”S`a intamplat ceva?” ”Harry… a fugit din spital… poate oricand lesina pe strazi… el e… depedent de droguri.” Am simtit o nod in gad, apoi o ameteala si apoi negru. Dupa negru alb, apoi chipul lui Draco care ma tinea de mana. ”Au…” ”Esti bine ? Ai lesinat… in ultimul timp esti foarte palida si slabita.” ”E din cauza oboseli !” am spus si am dus mana la ceafa, unde aveam o durere ingrozitoare. ”E din cauza incapatanari! Chiar acum te duc acasa, ai nevoie de un somn bun !” ”Si Harry ??” ”Harry in sus, Ron la dreapta si Rose la stanga. Si eu unde sunt ? Lasa`ma sa ghicesc in jos ?!” a raspunsul el morocanos, apropiindu`se de mine. ”Da, asa e, ei sunt acolo… tu esti aici… ” am spus si am pus mana pe inima. Apoi usor l`am sarutat suav pe buze. Dupa care m`am ridicat. ”Trebuie sa`l gasim pe Harry!” ”Esti imposibila!!” spuse si isi dadu ochii peste cap. Stiam ca Harry nu era visul, unde era albul, unde era oglinda… era ca un puzzle, un puzzle al misterului. M`am lasat convinsa de Draco si m`am dus acasa, unde am dormit bustean. Insa a doua zi la prima ora am coborat in beci, la biblioteca subterana. De acolo am luat o carte mov, a saptea de pe primul rand, de unde am scos o hartie colorata, unde erau heroglifate niste cifre. Am urcat si am luat telefonul Ellei de fite. La Ella… asta era, cu ea trebuia sa aiba legatura visul. Dar nu eram sigura, asa ca am luat telefonul si am format numarul de pe hartie. ”Madame Tzasotz ?” ”Hermiione.. se auzi de la capatul celalt o voce pitigaita si ragusita. Draga mea, cu ce ocazie ti te`oi decis sa o suni pe bunica Tzasotz!” ”Trebuie neaparat sa va fac o vizita !” ”Oricand, oriunde…” Se auze ton de ocupat. Batrana aceia senila mereu imi tragea clapa. In afara de o ghicitoare foarte grea, trebuia sa o mai deslusesc si pe a ei… oricand, oriunde ! Da imi amintisem. Am luat repede ceva pe mine si am fugit la podul din parc. Am privit in lac reflexia mea. Am asteptat ce am asteptat, dar pana la urma batrana si`a facut aparitia. Parul ei alb era luung aproape pana la pamant, prins intr`o coada impletita, ochii ei imbatrani si psihotici ma priveau de sus pana jos, iar pe buzele subtiri si aprinse ca veninul se schita un mic zambet. ”Madame, Tzasotz !!” Se indrepta strict spre mine. Eu imi tineam umbrela in mana si tremuram, fara cauza. Picioarele nu ma mai tineau, imaginile se dereglau tot mai mult. Iar acel amestec dintre negru si alb si apoi ma aflam intr`un fel de sanctoar. Am deschis ochii. Pe frunte aveam un prosop ud cu apa rece ca gheata. Ea facea un fel de ritual si in aer se risipea un fel de perdea de fum. ”Draco… ”deliram eu pe patul improvizat, in timp ce pe frunte`mi se`asterneau picaturi de sudoare .
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:14 am
Partea VIII
” Se pare ca tu ai fost cea blestemata” se intoarse cu rapiditate batrana cu o stralucire demonica in privirea. Eu nu prea eram lucida si nu asimilam vorbele spuse cu raceala de catre ea. Mi-a pus doua degete pe frunte si am simtit o intepatura in inima... si apoi inca una... ma treceau fiorii... apoi iar nimic, iar negru! Urma sa pic iar intr-o viziune? Daca da stiam ca trebuia sa fiu tare... m-am trezit la spital la Harry... Madame Tzasotz era imbracata in asistenta si mergea pe holuril. ” Nu,stai!!!” ” Cu cine vorbeai, Hermi?” intereba Rose care aparuse ca din senin. ” Cu nimeni... ce cautam aici?” ” Ah cred ca te-ai lovit rau la cap... stii bine ca am venit de dimineata impreuna cu Ron sa mergem la spital sa mai aflam de starea lui Harry...” ” - A da, asa e... * cand s-o fi intamplat asta? * Si ce ati aflat? Am aflat!!” ” Doctorul a spus ca daca Harry se drogheaza din nou e in pericol de moarte deoarece trupul lui numai suporta toxine... ” ” O nu! Acum inteleg tot ce a vrut sa spuna visul, rochia, sangele, eu... Draco si Harry... o nu, trebuie sa-i gasesc repede! Rose nu ma intelegi, nu incerca sa ma intelegi, tot ce trebuie sa faci este sa te duci la facultate si sa inchizi beciul, sa-l inchizi!!” ” Stai putin! Ce e in beci? Ce vis...” ” Nimic, nu conteaza.. fa doar ce ti-am spus! * Slava domnului ca madame Tzasotz stie intotdeuna sa ma faca sa inteleg *” Am lasat-o pe Rose si am fugit cat am putut de repede la fabrica parasita. Era praf. ” E cineva aici? Harry!! Dracoo!!! ” Am simtit iar intepaturi in inima. Parca stiam ca urma sa se intample ceva rau... am urcat scarile darapanate si am ajuns la ultimul etaj, pe bloc. Era frig si era ceata. ” De unde stiai ca voi fi aici?” ” Harry, slava Domnului ca te-am gasit!” ” Eu nu m-as bucura atat de tare in locul tau” spuse el si zambi malefic. ” Ce... ce vrei sa spui cu asta?” ” Urmeaza timpul razbunarii, papusa!” Harry nu era lucid de loc, ba mai mult mirosea de km distanta a tutun si alcol. M-a prins de incheieturi si m-a trantit brutal pe jos. ” Harry, ai inebunit, da-mi drumul!” Incepuse sa ma sarute flamand pe gat iar eu ii dadeam cu pumni in spatele lui in slaba incercare de a scapa de sub el. Mi-era atat de scarba. Incepuse sa-si bage mana pe sub bluza mea iar eu tipam dupa ajutor cu toate puterile. As fi dat orice ca in acel moment sa fie Draco cel care ma atinge, care ma sarute... el ma iubea cu adevarat, iar eu nu-l bagasem in seama si riscasem pentru un... drogat. Simteam urmele de saliva pe piele si istantaneu o senzatie de greata. Oricat incercam sa-l dau jos de pe mine eram mai puternic.
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:14 am
Partea IX
”Da`mi drumul bruta!” Spuneam incercand cu toate puterile sa`l dau jos de pe mine... cum ajunsese un baiat asa bun ca Harry in halul ala? Nu ma asteptam la asa ceva dar stiu cert ca... imi era frica. ”Taci tampito!” a spus si m`a lovit cu putere peste fata. Incepusem sa sangerez iar el imi rupea bluza dintr-un material subtire. Lacrimile`mi siroiau pe obrajii fara de oprire. Credeam ca numai e nimeni care sa ma salvez cand, abia printre lacrimi am vazut chipul cel mai drag(c:lol:) de pe lume care il impinsese pe Harry de pe mine. Eram ametita, probabil lesinasem caci nu prea imi amintesc multe chestii dupa isprava asta. Stiu ca atunci cand am deschis ochii eram in bratele lui Draco, tremuranda si semi-goala. ”Ce s-a intamplat?” am intrebat rosie in obraji. ”Harry a incercat sa abuzeze de tine. Dar nu iti face griji totul e bine acum, iubita mea!” a spus si mi-a mangaiat obrazul cu buricul degetelor. In apropierea lui ma simteam in siguranta, insa trebuia sa-l tin de parte de latura medium si de ”vise”. Voiam sa ma duc acasa, sa scap de tot ceea ce insemna necaz si nesiguranta. Harry a fost dus intr-o clinica de dezintoxicare dupa acel eveniment, urmand pentru mine, Draco, Los Ro in urmatoarele luni o viata de rutina. Ma mutasem cu Draco in casa lui, Ella devenind o adevarata pacoste ( ma facea sa cred ca perioada pubertatii ii venise cu intarziere ), cu oricare ocazia se dadea la un baiat si ajungea in patul lui. Oare chiar eram surori sau mama ne mintise? A da si imi cumparasem si o catelusa, o comoara pe nume Perra. Totul decurgea atat de bine pana cand a dat "raul" sa ma intalnesc cu o persoana ce avea sa-mi schimbe planurile de viata familista.
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:15 am
Partea X [1] Si ca sa va spun cu mai multe detalii... impreuna cu Perra, o catelusa alba de rasa daruita de matusa mea ma intorceam de la cumparaturii din piata. Ma obisnuisem sa locuiesc cu Draco, sa fac de mancare, sa aspir, sa spal vasele, dar sa nu credeti ca el ma lasa singura in toate astea, nu nicidecum, mi-a devenit un fel de " ucenic ". Desigur la inceput existau mici acidentari, cum ar fi arderea mancarii sau arsurile cu ulei dar s-au diminuat pe parcursul timpului. Dar revenind, cum mergeam eu pe drumul preabine stiu de catre mine m-am lovit de o persoana probabil grabita. Cand sa ridic privirea am vazut doi ochii ce m-au tintuit in loc... puteam sa jur ca sunt a lui Draco. Am strans puternic ochii si am vazut mai cu atentie barbatul din fata mea, cu o imbracaminte sumbra si cu parul allb aproape pana la genunghi. A trecut in contioarea fara sa ma prea observe, iar eu indignata am strigat in urma lui. ” Hey! Consider ca ar fi de bun simt sa va cereti macar "scuze!". ' Nu era exclus nici sa ma ajute sa strang cumparaturile imprastiate in toata strada. ' ” Nu m-am ales de cat cu un nimic in soare, tipu' mi-a intors spatele grosolan si si-a vazut mai departe de drum. Am mers spre casa mecanic. Ma obisnuisem ca oamenii sa fie dezgustatori si nesimtiti, dar acela... acela mi-a atras atentia. Si imi amintea intr-un oarecare sens de madame Tzatotz, care nu prea mai daduse semne de viata de cand cu Harry. Am deschis usa si ah... mi-au cazut ca deobicei cheile! Si haide lasa plasele de jos, cauta cheile printre frunzele cazute de pe jos, si caut-o pe cea cu semn care deschide usa. Si nah ca intr-un sfarsit intrasem. Draco era in living si butona canalele plictisit. Nu m-a observat, iar eu nici nu i-am atras atentia. I-am privit indelung ochii migdalati, atat de cafenii, uneori cu reflectii de verde olivi, uneori atat de duri si alteori atat de falsi. A fost indeajuns sa-mi scape un oftat ca sa ma remarce. ” Hermi, ce-i cu tine?!” a spus si s-a indreptat ingrijorat spre mine. Eram uda din cap pana in picioare, la fel ca plasele de cumparaturi si ca Pere pe care o neglisasem si latra. Draco lua plasele le spriji de perete, ii date drumul Perei din lese ca sa se plimbe prin casa ( casa - vila- viloaie- viloi, caci Draco era mega-ultra bogat, nu ca m-as da in vant dupa lux, nu mi-a placut niciodata sa traiesc in puf, de acea i-am si interzis sa-mi ia servitori, auzi la el cica si sofer personal! ) . Apoi se intoarse la mine si imi dadu parul ud de pe fata. ” Satelitul catre Hermione Granger... ma rog in curand Malfoy!” ” Ah, inceteaza cu ironiile! Nu ma simt prea bine... ” am spus si m-am lasat pe canapea ofuscata. ” Mdea, trebuia sa fiu un geniu sa-mi dau seama de asta... intrebarea e de ce? S-a luat cineva de tine, Micutza mea Calipto? ” Am pufnit slab. Ii placea ca in situatile de maxima adrenalina, fie stres, emotie sau frica, stia sa ma indulceasca atat de placut . Eram Calipto a lui, spunea ca sunt asemeni preotesei Calipto care vindeca boli, imi spunea ca-i vindecam sufletul, imi spunea vorbe atat de patrunzatoare care si acum le stiu ca pe Tatal Nostru. ” Draco, uita-te in ochii mei... ” ” Uhm, de ce?” ” Uita-te...” Cand m-a privit atat de inocent am ramas profund miscata; mereu cand era curios sau nedumerit avea o fata de bebel ce i se luase jucaria preferata. Am ras putin cam mult dupa aceea sub privirile lui jucause si l-am imbratisat. ” Cred ca a venit momentul sa aingem o tema nediscutata...” Draco se inecase cu sucul ce voia sa-l savureze, dar din pacate care ajunsese sub covor! ” Draco, nu la aia ma refer!!! Ci la... nu mi-ai vorbit niciodata de familia ta...” Am simtit ca mi se rupe inima cand am vazut ca a plecat capul si o lacrima s-a scurs pe obrazul lui palid. Trebuia sa fie ceva grav, el nu plangea din orisicare nimic, era o persoana destul de rezistenta din puct de vede psihic si fizic. ” Draco, iarta-ma...” ” Hermione, eu nu am, nu am avut si nici nu voi avea familie!” ” Nu spune asta! Nu ai incredere in mine...” ” Nu e vorba de asta...” spuse el scurt...” esti singura in care am incredere, micuto! Esti singura caruia m-am deschis!” ” Nu vrei sa te descarci?” Daduse negativ din cap. Sa-l vad asa insemna ca o mie de gheare sa mi se infinga in suflet. Oare chiar asa mult rau ii facusera parintii lui? ” Uf, Draco... sa zicem ca nu ai avut familie... dar vei avea! Ma vei avea pe mine si pe eventualii nostri copii...” am spus si am scos limba la el As fi vrut sa poate sa schiteze macar un mic zambet. Am privit podeaua si mi-am dat jos paltonul punandu-l in cuier. ” Martaaa!” si am plecat in bucatarie sa o ajut pe SINGURA servitoare se despacheteze pe acolo plasele Lui Draco ii trecuse supararea caci se dusese ina baie. Am luat camasa lui lasata pe marginea canapelei. Era imbibata intr-un miros atat de masculin ce imi pendula toate simturile. M-am gandit sa-l surprind putin pe Draco.
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:16 am
PARTEA X [II] [Draco's point of view]
Putea oare sa inteleaga ceva ce nici eu nu intelegeam? Pana la urma de ce imi bateam atata capul, ce a trecut a trecut... stateam nemiscat sub dus auzind picuri de apa irbindu-se de mine in drumul lor.
Daca privirile puteau ucide cu singuranta ale mele ar fi ucis pe vremea aceea. Am luat un prosop si mi l-am infasurat la brau. Toata baie era... plina de apa cat si mult abur.
"Blestematie!" si vrand sa ma misc in papucii lasati de Hermione care se lipesara cu totul de mine am facut spagatul intr-un mod destul de dureros.
M-am ridicat cu o durere ingrozitoare si m-am indreptat tinudu-ma de pereti. Nici nu am deschis usa si am gasit un biletel mic agatat de o ata argintie. Puteam recunoste acel miros imbatator dintre 1000 km. Am desprins biletul si l-am deschis. Era roz si pe el era scris cu un rosu spre visiniu. " Lasa trecutul, afixiaza-te cu prezentul ... " .
Nu prea m-am prins care era poanta... oare avea chef de glume? Dar dupa ce am ridicat privirea si am vazut petale albe de trandafirii de la baie, pe podeaua de marmura acoperita de un covor persan, urmand pe scarii petale rozalii de tot de trandafir, iar apoi cand ajunsesem la usa dormitorului am vazut un crin cu un biletel alaturi pe care scria cu majuscule : INOCENTA. Mi-a scapat biletul din mana.
Imprivizibila + Inteligenta& Isteata = Femeia Perfecta = Micutza mea Calipto! Parfumul ei se simtea si inafara camerei si imi inunda narile cu un miros atat de placut. Am intrat, dar camera era goala. Patul avea schimbate lenjeriile in unele rosii aprinse, pe margine cu panglici siclam, iar in toata camera roiau petale de trandafirii rosiatice ca sangele demonic proaspat varsat.
Dar cel mai mult imi placeau lumanarile rosii rasfirate prin mai multe locuri, noptiera, langa vaza, langa oglinda, si multe alte locuri, si cele micute inconjurau patul. Am suras... tipicul unei femei virgine, romantismul, friica si perfectionismul. Dar ea difera de toate celalte. Am privit in oglinda din fata mea si am ramas imarmurit, era imbracat intr-un babbydoll rosu in tenta de culoare a camerei si parul il avea liber si putin ondula. Era simpla, naturala, perfecta... as putea sa ma pierd in cuvinte de genul.
"Hermione, ce sunt toate astea?" am intrebat mai mult retoric.
"Au inceput sa-mi placa la nebunie si mie lucrurile interzise!" a spus si gustat senzual dintr-un cub de zahar.
Ii placea jocurile [ mai nou erotice... ] si din pacate in acel joc ea facea regulile [ momentan]. Prin miscari lascive imi atata toate simturile si nu puteam sa ma uit decat ca mutul si la propriu si la figurat... doar o clipa de neatintie si s-a napustit asupra mea impingandu-ma in pat...
"Mai usor, fiara mica! Putem sa ne ardem de la lumanari!"
"Tu esti cel care se poate arde cu focul caci se joaca cu el..."
In pozitia in care eram nici mainile nu puteam sa mi le misc. Statea deasupra mea si eram prizonierul ei.
"Nu iti mai face atat griji... lasa-ma sa te alint!" a spus si si-a frecat micul nasuc de umarul meu.
Am strans puternic din ochii si am lasat-o sa ma sarute. Dar imediat ce din propria ei greseala mi-a eliberat mainile am cuprins de coapse si am tras-o peste mine pe de-antregul. Era dulce ca intotdeuna la gust si neprofanata precum Calipto, cum imi placea mie sa-i zic.
"Ti-am zis ca eu fac regulile... "mi-a soptit la ureche jucandu-se cu lobul.
Buimac fata de atitudinea ei noua, nici nu observasem ca isi relaxa mainile pe soldurile mele, aproape de prosopul nu chiar foarte bine inodat. Dar nu mi-a luat prea mult timp sa observ si sa fiu pe punctul de a... exploda.
I-am parcurs linia aromata a gatului in timp ce ii deschideam jnurul de la corset, care cazuse usor, lasand loc mainilor mele. Se vedea ca numai fusese atinsa, tremura si tresarea si la cea mai blanda mangaie. Se arcuia agil si rapid si i-am sesizat teama asa ca m-am ridicat in picioare. A plecat capul vizibil intristata...
"Am gresit cu ceva?? Da stiu, nu sunt buna de nimic... eu sunt stearsa si... "
" Hermi, inceteaza! Cum poti abera asa ceva?! Nu e vorba de asta!" am spus si i-am capturat barbia ascutita.
"Dar de ce e vorba? Imi miroase gura?" a spus si a suflat in aer.
Am pufnit in ras. Uneori chiar parea ca o papusa scoasa proaspat din cutie.
"Hermione... nu esti gata de acest pas! Tremuri, ti-e teama... nu vreau sa-ti fac rau si nici sa te doara!" am spus si am privit prin draperilii inchise o lumina pala.
Am auzit cativa pasi in spatele meu.
" Bla bla bla... exagerezi, ti se pare, sunt gata. Altfel nu aranjam totul ca la carte. In plus am 21 de ani si in curand o sa fi sotul meu. Numai face pe sensibilul!" s-a apropia si m-a muscat de gat, simtindu-i respiratia in ceafa.
Cand am intos privirea numai avea nici macar acea scurta piesa de material. Imi picasera ochii in gura la propriu in gura... desi nu stia sa-si evidentieze formele, avea niste curbe perfecte, linii ale corpului proportionale, abdomenul plat si picioarele lungi si subtiri... era plina din toate punctele de vedere.
Eram noroc sa o am... parul ei usor cret de revarsa peste pieptul ei pana la jumatate, iar mijlocul ii era usor inclinat. Ramas statuie, tot ea a fost cea care s-a indreptat spre mine si a desprins usor nodul prosopului si s-a legat pe sine alaturi de mine... atunci am vazut, crinul neatins si necontemplat de nimeni. Am imbratisat-o strans si am lasat-o pe spate in asternurile moi.
M-am aplecat si am sarutat-o pe brate, in timp ce mana isi croia drum de la gampa, pe pe coapse si ajunsa pe solduri am ridicat-o peste mine, iar ea cand si-a vazut ocazia m-am muscat de barbia destul de tare.
Avea mai mult tupeu decat ma asteptam caci incepuse sa ma sarute pe piept si culmea miscarile ei nu erau tocmai stange. Vazand-o pregatita am tras-o de ceafa intr-un sarut la inceput delicat, iar apoi pasional, si am patruns-o usor.
Am putut sa simt cu ea o durere mistuitoare: si-a infipt unghiile in spatele meu si mi-a trasat linii " dragute " de am crezut ca ajunge la os. Si eu care credeam ca ea e gaina in familia. Acum sunt sigur ca suntem amandoi cocosi.
Apoi totul a decurs normal si am lasat-o pe pat, cuibarita la pieptul meu dupa ce am pupat-o pe frunte. I-am privit mainile, erau pline de sange cum probabil era si spatele meu.
" Scuze" ranji ea.
" Mbine, vezi tu data viitoare!" o ciufuli in cap si drept pedeapsa ea... ma ciupise de fund. " Hei! De cand ai devenit atat de perversa?"
A ras copios si apoi am adormit in asternuturile rosiatice imbratisati.
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:16 am
Partea XI
Parea ciudat ca atat de repede devenisem femeie sau mai degraba atat de tarziu. Stateam imbratisata cu el si il priveam. Dormea atat de dulce... oare ce imi ascundea? Trebuia sa aflu, mai ales daca putea sa ne afecteze relatia. La prima ora a diminetii spectrul cerului isi facea intrarea reflecandu-se pe patul gigantic, ajungand in parul lui blond ca spicul de grau, facandu-l sa straluceasca la acea lumina data de palidul soare. Il priveam de ceva timp si brusc, deschisese ochii mari facandu-ma sa tresar. - In sfarsit te-ai trezit, frumoasa adormita! il tachinai eu. - Ha-ha! Deja cu glume proaste de la prima ora!" Se ridicase avand doar boxeri pe el. Nu observasem niciodata dar arata asa de bine . - Amore, nu ai simtul umorului! Nu ti se pare o dimineata perfecta? - Toate diminetile alaturi de tine sunt perfecte! si se apleca sa ma sarute usor. Ma duc la serviciu, sunt in prima tura. - Hei si eu? - Tu ramai acasa! M-am bosumflat, dar apoi m-am ridicat din pat. Adoram primaverile roate si spumate ca din basm ce avea loc pe atunci, in oras. Dupa ce am facut un dus, m-am spalat pe dus si mancat m-am decis sa o sun pe Rose, care avea o voce destul de ragusita. - Neatza si tie, Hermione... ce e cu tine asa matinala? - Nu sunt matinala, tu esti adormita ori nu stii cat e ceasul! - Of, nu conteaza... ce mai faci? cum o mai duci? - Uf, la fel ca ieri! chicoti eu. Nu imi vine sa cred ca Ron si-a rupt piciorul cu mingea de bowling! - Ron e Ron... da, da iubitule stiu ca mai auzit! ( in soapta): Stresant! Am inceput sa rad zgomotos, Ron si Rose erau o figura, una foarte haioasa. - Hermione, inceteaza! imi spuse printre dinti. - Calmeaza-te! Nu ma pot abtine. In fine te-am sunat de data asta cu un motiv serios... m-am intalnit azi de dimineata cu un domn dubiooos! Pot sa jur ca are ochii lui Draco. - Ti s-o fi parut. Ai mai avut viziuni? - In ultimul timp au devenit tot mai rare si mai neclare. Am avut un vis de 4 ori si niciodata nu aduce nimic nou, doar se repeta. - Mai spune-mi o data despre ce era vorba... - Erau doi oamenii necunoscuti si vorbeau... nu sunt sigura, dar unul dintre ei avea un sarpe tatuat pe mana stanga. Nu imi inspira nimic... - Poate in realitate nu e chiar un tatuaj! - Rose, esti un geniu! Am sa ma mai gandesc, pana atunci see ya! Am inchis telefonul si m-am dus in gradina. Pe banca din fundul ei se afla chiar Madame... stiti voi care numai trebuie sa va spun. Parea trista. - Hermione, te asteapta vremuri grele... - Oooo ce mod frumos de a saluta pe cineva! - Nu e timpul de ironii, nici macar de glume sau de distractii. Nu Harry a fost adevarata problema... timpul s-a scurs! Pfff... i-ar ma lasase cu nimic, poate doar cu indoieli si plecase. Mai bine numai venea!! Batrana asta... dar in fine, am reflectat asupra vorbelor ei, asupra visului meu si ... nimic. Mda... ca intotdeuna. Cert era ca trebuia sa aiba o legatura cu Ella caci nu prea mai auzisem de ea si fetita aia zau daca nu sta fara sa cauzeze necazuri asa ca e ceva straniu in toate astea. M-am decis sa-mi vad de drum si sa las destinul sa decida tot. Poate nu a fost cea mai inteleapta decizie...
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:17 am
Partea XI
Exact dupa 13 zile s-a intamplat neasteptatul. Stateam la piscina si citeam o carte din biblioteca. Purtam o rochie diamantina vapoaroasa desi adia un vant tomnatic destul de racoros. Ma pierdusem printre randurile scrise cu atata perfectiune si suflet, imi placea sa citesc. Am fost intrerupta de zgomotul soneriei. Am fugit la usa, era Ron... - Buna, Hermione. Pot sa vorbesc cu Draco? - Cum adica? Nu a ajuns inca acasa... - Pai cum asa? Si-a luat liber de la serviciu ca sa... ups, nu trebuia sa spun asta! - CEEEEE? - Trebuia sa fie acasa de o ora... - Da... trebuia sa fi ajuns deja ... - Hermi, nu-ti mai face griji! - A trecut deja o ora! si o lacrima si-a croit cursul pe obrazul meu. - Stai calma, cine stie, poate a decis sa dea o raita pana la serviciu. Sau poate a avut o problema in ultimul moment... - M-ar fi sunat... spusei stergandu-mi lacrimile. Mi-am luat mobilul si am telefonat in zadar, era ton de ocupat.
Rose o ajuta pe Cho cu ce putea la birou, strangea niste dosare, caci Jeanny nu putuse sa vina de aceasta data. De la o vreme Cho fusese distanta, agitata si foarte abatuta... si cel mai ciudat, neatenta. Scartaitul usii se auzi. Rose zambi, dar i se sterse repede vazand ca o data cu deschiderea usi Cho cazuse lata pe gresia umeda. - Cho... Cho.... nu se poate! Revino-ti, te rog! In zadar incerca blonda sa o faca sa-si revina, asa ca incepu sa strige dupa ajutor. Tipetele ei fusera auzite si doctorul de la urgente sosi imediat, punand-o pe ranita in pat.
Jeanny iar se certase cu Ron. Era singura ei ruda si tinea mult la el, dar se certau permanent din fleacuri. Micute lacrimi izvorau plapand pe obraji ei palizi si din neatentie se lovi de cineva. - Harry, tu esti? - Jeanny, ma bucur sa te revad! J. simti teama si in acelasi timp bucurie, Harry cel de la inceput era un adevarat baiat. Parea schimbat, se maturizase si ochii lui isi capatasera sclipirea si inocenta unui baiat normal. Iar zambetul lui o convingea si mai mult ca a redevenit vechiul Harry. Deasemenea Harry nu putea sa creada schimbarea micutei Jeanny care devenise o adevata domnisoara, cu parul drept roscat, corpul bine proportionat, foarte armonios, iar acum il ademeneau acele buze subtiri si putin parlite de la aerul rece, tanjite dupa umezeala altora. Dadu putin incurcat din cap si reveni. - Ce mai face Ron? - Il stii doar, la fel de imatur. Incep sa cred ca nu se va maturiza vreodata... Harry isi duse mana la ceafa si chicoti. - In schimb tu, pare ca te-ai schimbat mult... - Da, si ma bucur sa o spuna... am lucrat cu o specialista, Scarlet Mafrenn, care m-a ajutat sa vad si partea buna a lucrurilor. Am inceput de la 0... Vorbind asa putin balbait si cu entuziasm combinat cu putina mandrie, Harry o vrajea pe J. fara sa-si dea seama.
- Domnule doctor, ce are Cho? - Nu i-am facut analizele dar cred ca... e insarcinata... Rose scapa paharul cu ciocolata calda pe podea. Duse mana la gura, fiind foarte socata. Intra si o vazu privind pe geam cum ploa. Se vedea ca ceva o mistuie. - Cho... - Intra... Parea grav bolnava, acolo zacuta in pat cu un bandaj la o mana, caci se lovise, cu chipul foarte palid si hainele de pacient. - Ce s-a intamplat? - As vrea... as vrea sa nu stiu! Dar stiu! Cho isi duse mana la ochii si lacrimile o napadira. Rose intelese mesajul si o imbratisa calduros.
Ranjetul omului in negru se auzea in toata incaperea. Il prinse pe blond de par tragandu-l; profita de faptul ca nu el era cel legat. - Ia spune-mi... ti-e frica ca nu o sa mai ajungi la blondina aceea la timp?
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:17 am
Partea XII
- Imbecilule... ti-e frica sa te lupti cu mine? Sa-ti arati fatza? - Vad ca ai tupeu, blondule! Uiti ca esti la mana mea si tu si fata aceea! Draco marai si turba in interior. Tocmai cand toate lucrurile mergeau bine se rasturnase situatia...
Rose ii dadu la o parte firele lipite de fata si ii zambi. - Cho, totul o sa fie bine! Spune-mi... cine e tatal? Lacrimile siroaie curgeau incontinoare pe obrajii fetei scurgandu-se pe barbia tzuguiata. - Cho... daca nu-mi raspunzi inseamna ca e grav! - E grav, Rose. E foarte grav... Harry e tatal copilului... Rose amuti. - Ce? Asa ceva e imposibil doar nu ai... - Ba da... si sunt intr-a sasea luna. Harry fugise din spital atunci cand a venit la mine. Afara plouase cu galeata si nu am avut incotro decat sa-l primesc... - Te-ai obligat... nenorocitul! - Nu... lasa-ma sa termin! Mi-a povestit cata dragoste ii purta lui Hermione si cum i se rupea sufletul stiind ca ea se logodise cu Draco. Rose... cand l-am vazut asa mi s-a imuiat inima. Parea atat de fragil... voia sa fuga de tot si toate. Mi-a povestit problemele lui din familie... Harry a dus o viata grea pana sa zlamiseasca sa ajunga aici, in oras. Nu e el cel rau, e doar o victima. Nu am putut sa-i ofer decat alinarea durerii, consolarea... pe care a primit-o. - Cho , esti nebuna! Din urma acestei nebunii va iesi o vietate... iar Harry era cu drogurile pana pe atunci! - Stiu, Rose! Dar eu imi iubesc copil, si-l iubesc pe Harry! si lua fatza in palma si planse si mai tare. - Nu vreau sa te descurajez! Poate ar fi mai bine sa-i spui... poate va recunoaste copilul! - Nu! Nu vreau sa ramana cu mine din obligatie. Tin prea mult la el ca sa-i rapesc libertatea. Curand eu si Ron am ajuns la spital afland de intamplarea lui Cho. - Multzumesc Ron pentru flori, foarte dragute. Hermi ce e cu tine? - Nu dau de Draco, nu stiu unde e. Si azi si-a luat liber! Din ochii mei rosi curgeau alte lacrimi. Il voiam inapoi si habar nu aveam cat de imposibila putea sa devina acesta necesitate. Dupa ce am mai stat putzin la spital m-am dus acasa, refuzand clar insotirea lui Ron sau a lui Rose. Am vrut sa fiu singura... mergeam pe strazile pline de frunze portocalii. Tot orasul se impanzea in melancolie, parca suferea o data cu mine. Cand am ajuns la casa noastra am observat in prag o cutie mare rosie, frumos impachetata. Nu scria numele persoanei ce-l adusese si nici pentru cine era. L-am deschis nesigura dupa ce am iesit din casa. Era o foaie sifonata pe care era scrisul lui Draco. " Hermione, fa-ti bagajele si muta-te cu Ron si cu Rose. Nu intreba de ce si nici unde sunt sau alte intrebari. Fi asta ca sa fii in singuranta. FUGI CAT MAI REPEDE!". - NUUUUUUU! Nu vreau sa fug, iubirea mea vreau sa fiu cu tine... am cazut in genunchi plangand cu amar. De la etaj s-a auzit un scartzait infernal. Si apoi pasi. Pupilele s-au dilatat si din reflex am fugit, am fugit cat mai departe, cat mau tzinut picioarele... dar nu am fost atenta cand a ajuns la periferie. Imi amintesc o masina fara nr. si apoi alb....
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:18 am
Partea XIII
- Repede, electrosocurile! - Da, dle doctor! - 1,2,3... impinge... 1,2,3, impinge! Am deschis ochii usor. Vedeam in ceata. Catziva doctori ma priveau atent. - E un miracol... a iesit din moarte clinica! Cum va simtiti domnisoara? - Ma doare capul ingrozitor... cum de a ajuns aici? - V-a adus un blondin, cu sigurantza v-a salvat viata. - Blondin? am intrebat eu surprins. Il pot vedea? - Desigur. Stiam ca nu putea fi Draco, cine stie unde era atunci. Ce stele ii priveau somnul? Ce vant ii flutura parul? Ce plapuma ii incalzea trupul? Trista am privit albul imaculat al tavanului si am auzit un scartzait de usa. Am ramas profund miscata... cel ce ma salvase era...
Cho acceptase dupa multe insistente sa se mute cu Rose si cu Ron. Avea sa doarma in camera lui Rose, una modesta cu nu foarte multe accesori. Dupa ce isi aranja lucrurile frumos intr-un sertar ce il aratase, Cho se indrepta trista cu mersul ei leganat pe tereasa de unde privii cerul instelat. Numai avea lacrimi, se terminasera.... .ult prea devreme sau mult prea tarziu? - Vai, Harry... noaptea aceea o sa-mi ramana mereu in minte. Dar nu vreau sa-ti iau libertatea, visurile, sperantele... bebelusul meu ( isi mangaie pantecul) vom razbate amandoi, impreuna! In aceeasi casa,Rose se fatzaia din stanga in dreapta, ba se duca sa ude florile din gradina, ba sa se mai uita la mancare, ba sa-i mai aduca nu stiu ce lui Ron. Saracutza, noroc ca era ca un fulg si se deplasa cu rapiditate. Ding dong. - Da viiiiin! Ron, du-te si tu deschide ca mi se arde mancarea! striga ea la Ron. - Bine, iubito! (deschide) Jeanny? La ora asta se vine acasa? - Haide, termina ca numai sunt un copil. Am cresut, ok? - Da, cu cateva luni! - Ani, Ron, ani! Am 16 ani deci ma pot descurca S-I-N-G-U-R-A! Jeanny trecu indignata pragul si se duse la Rose, o imbratisa si mersera amandoua spre bucatarie lasandu-l pe Ron bombanind. - Ce e cu zambetul acesta pe capul tau? - N-o sa-ti vina sa crezi cu cine m-am intalnit! Cu cine am fost in parcul de distractii si la un suc. - Cu Tony? - Nu, doamne, cu depasitul acela? Nu! M-am intalnit cu Harry! Insa reactia acelor cuvinte spuse de Jeanny nu erau tocmai cele asteptate: lui Rose ii cazuse tigaia cu cartofi prajiti pe jos, Ron cazuse cu tot cu canapea si Cho, care se decisese sa coboare sa o ajute pe Rose, lesina. - Ce am spus? intreba speriata fata. Rose aduna ce era pe jos iar Ron o lua pe Cho in brate si o puse pe canapea. Jeanny speriata varsa pe aceasta un pahar cu apa. - Ce vis ciudat a avut... ca s-a intors Harry! - Dar nu era un vis... si nu inteleg ce va agitati atata? Cei 3 isi aruncara priviri cu subinteles privind-o cu tristete pe Jeanny.
Harry, dupa un ani de tratament, se intoarse in sfarsit acasa. Totul era exact cum lasase... vraiste. Senin se apuca sa faca curat. Era acum alt om, o minune se intamplase cu el. Dupa ce totul arata luna, deschise un sertar de langa pat si arunca niste poze cu Hermione in focul din semineu. - Fie ca amintirile sa fie stersei... sper ca m-ai iertat, Hermione... ti-am facut mult prea rau ca sa ma mai apropii de tine. Se intinse pe pat si isi lua mobilul, sterse cateva numere. Apoi isi lua pijamalele si se indrepta catre mini barul lui. Lua mai multe sticle pe care le zvarli. - Gata cu alcoolul... cu tigarile si cu drogurile! ( zambi) Anul trecut nici in vise nu puteam spune asta. Ah ce bine e acum! M-am intors si vreau sa-mi refac viatza... oare Ron m-o fi iertat?
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Nana Oosaki it's my name, my identity
*×Rubin : 2447 ×Smarald : 2535 ×Reputatie : 0 ×Localizare : Tokyo ×Stare de spirit : extraordinary
Fiche RPG
Subject: Re: Solo en mi corazon Tue May 05, 2020 10:18 am
Partea XIV
Cel care ma salvase era ... Draco. Am ramas cu privirea atintita spre el si in suflet pulsam de bucurie. - Domnisoara... sunteti bine? M-am frecat la ochi. Prima data am crezut ca aveam inchipuiri, dar nu, era 100% Draco al meu. Dar atunci de ce imi vorbea atat de rece si de politicos? - Draco, de ce imi vorbesti de parca numai cunoaste? - Ma cunoasteti? Ma cheama Draco? Regret, dar nu imi amintesc nimic... S-a apropiat, a luat un scaun si s-a pus pe el langa patul meu. - Stiu ca atunci cand m-am trezit erau flacari in jurul meu si eram ranit la tampla. M-am ridicat si abia ascapat nevatamat. Doar ca nu imi amintesc nimic inainte de asta. Dupa ce am mers spre nicaieri, v-am vazut lesinata pe strada si v-am adus la spital. - Nu... asa ceva e imposibil! Oare ce tzi s-o fi intamplat de ai amnezie? am spus siroind in lacrimi. Cu un deget mi-a sters lacrimile si mi-a zambit. - Imi sunteti ruda? Daca da sa stiti ca sunteti foarte frumoasa! Am ras ironic si l-am privit cu dragoste. - Uite, pe mine ma cheama Hermione si pe tine, Draco. Insa tu imi spuneai mereu Calipto sau micutza mea. ( am spus abtzinandu-ma sa plang) Draco, as muri daca ti-as fi ruda... te iubesc prea mult! Ramasese fara cuvinte. - Pana azi totul mergea perfect intre noi, eram logoditi si locuiam impreuna. Insa nu ai venit acasa si am primit acest bilet ingrijorator. ( i l-am aratat) Si apoi am facut ce scria acolo, am fugit si m-a calcat o masina... Te rog spune-mi ca-ti aduci aminte de mine... macar putin... am spus trista. - Au ma doare capul! E cam greu sa afli o viata de 20 si ceva de ani intr-o singura zi. - Te inteleg... dar probabil ai o amnezie temporara. Draco eu nu stiu de ce fugim si acum numai stii si tu... ce ne facem? In casa noastra nu ne putem intoarce. Cineva ne vaneaza. - Atat timp cat sunt cu tine nu imi pasa unde stau. Cred ca ma indragostesc iar de tine... Calipto! S-a lasat usor deasupra mea sarutandu-ma. Pentru el era ca un prim sarut, pentru mine... pentru mine era al nenumaratelea, un alt unic sarut. Si totusi parca nu ma sarutam cu Draco, parca acesta era o alta persoana, in acelasi trup. Daca amnezia avea sa fie permanenta? Oare puteam sa ma obijnuiesc cu cineva care nu isi aminteste de mine asa cum imi doresc?
- Cho nu te ingrijora... - Rose, cuvintele sunt de prisos. Va trebui sa vorbesc cu el! Si tu Ron, doar era prietenul tau... . - Nu-ti face griji, totul o sa fie bine. Daca si-a revenit ve-ti putea darui o familie micutzului! Jeanny ii privi mirata si curioasa, si totodata nervoasa caci nu stia ce se petrece. - Stop! Despre ce naiba vorbiti aici? - Surioara, Cho si Harry vor avea un copil. Lumea se prabusi peste Jeanny. Se indragostise pentru prima data de cineva... si chiar acela era luat! Pleca plangand fara sa dea vreo explicatie. Rose o imbratisa pe Cho si Ron dadu din umeri nesigur.
Dupa ce s-a departat usor de mine a continuat sa ma priveasca. - O sa-mi fie dor de Draco cel dinainte, care era nepoliticos si uneori rautacios. - Presupun ca acela sunt tot eu? Sau cel putin e o parte din mine. Defapt eu sunt o parte din el... nu stiu daca intelegi. - Inteleg, eu te inteleg cel mai bine. M-am ridicat si am inceput sa ma deschid la nasturii bluzitei. - Ce... faci? a intrebat surprins. - Ma schimb. Vrei sa nu te mai uiti ca la felul 14? Nu sunt o stafie si nu cred ca arat chiar asa de rau! Mi-am dat hainele jos si m-am schimbat, timp in care el se intorsese cu spatele bombanind. Era amuzant asa... practic eram alte persoane si iubirea noastra se alterase, nu neaparat in rau, ci si in bine. Atunci am stiu ca aveam sa-l iubesc si asa, caci era tot el! - Gata! Ai mobilul la tine? - Nu stiu! - Uita-te in buzunar, Mr. Geniu! am spus sarcastica. El a ridicat o spranceana ironic si dupa ce s-a cautat in buzunare mi-a dat mobilul. Am trimis un mesaj la Los R. cum ca plecam pentru un timp si am plecat tragandu-l pe Draco dupa mine. In scurt timp am ajuns la statia de autobuz si... a inceput sa ploaua! - Ghinioane, ghinioane! am exclamat batand din picioar nervoasa. - Haide sa dansam! - Ai innebunit? Sa dansam in ploaie? Mi-a intins mana si nu am putut sa-l refuz si i-am prins-o. M-a tras aproape de el si am inceput sa dasam pe un ritm de blouse, in timp ce picaturi torentiale ne strapungeau. - Esti mai ciudat ca inainte stiai? - Si tu esti mai frumoasa! - Ha, ha! De unde stii? - Presupuneam... uite a venit autobuzul! A tulit-o inaintea mea si am intrat nervoasa dupa el. Soferul ne privea stupefiat, Draco ranjea cu gura pana la urechi si eu scoteam limba ofitcata la el. Si pe deasupra eram uzi leoarca. " Tinerii din ziua de azi" a gandit si a pornit autobuzul. Mai in spate, pe un scaun, sedea o tanti in varsta si ne privea urat. Curand chipul acesteia se schimba in unul prea bine cunoscut... . - Madame Tasotz? Iar atzi venit cu ghicitorile? - Nu... de data aceasta tu trebuie sa le aflii si pe ele. Se pare ca deja a aparut una la orizont, misterul lui Draco. - Mda.. si ce ar trebui sa fac? - In seara asta sa dormi intr-o camera separata de a lui Draco si ghicitoare isi va fi visul. De deslusire depinde de amandoi! Apoi chipul femei reveni si ma privi cu rautate.Imi intorsei capul spre Draco care avea o expresie curioasa. - Cine a fost? - Draculla... - Mereu simtzul umorului ca si acum? - Dah, pacat ca nu iti aduci aminte! Nu mi-am dat seama ca cea ce am spus l-a intristat, dar dupa ce si-a intors capul am sesizat. - Ah... am facut o gafa. Nu am vrut sa spun asta! M-am mutat pe scaun cu el si l-am imbratisat. Surprinzator a inceput sa se joace cu parul meu. Fericirea avea sa dureze putzin caci urma sa vina visul decisiv. Blesteme..
fear her when she is starring smiling at fire because she have been through hell.
Sun Apr 28, 2024 11:32 pm by 
Subject: Solo en mi corazon 
) ca nu am rabdare.
