Solo en mi corazon

First topic message reminder :

E un fic tot vechi, dupa cum spuneam, mai nou daca ma apuc vreunul are o parte si atat ) ca nu am rabdare.
E de pe vremea cand shippuiam eu foarte mult Dramione (si in continuare o fac). Practic personajele sunt din Harry Potter, dar il pun la Original pentru ca nu e cu vrajitori si nici cu povestea din filme/carti. Doar numele sunt luate de acolo, la fel ca si la Cioburi dintr-un vis
Pentru cine nu stie personajele din HP si are curiozitate le puteti cauta pe google dupa nume.

Episodul 1

„ Nu e usor sa recunosti adevaratele sentimentele ce le poti in suflet, de asemenea nu e usor sa te inchizi in tine si sa fii o persoana de portelan pe dinafara. Ma numesc Hermione Granger si pot sa spun ca si eu, la fel ca fiecare om am avut parte de rele, foarte multe, dar si de putine bune. E greu sa port in inima mea toate acele amintiri, tot ce s-a intamplat de atunci pana acum, cum am actionat dupa instinct si nu dupa ratiune… incepusem sa numai inteleg modul meu de a ma comporta. Sora mea era intotdeuna dura cu mine, nu am invidiat-o si urat-o vreodata pentru temperamentul si comportamentul sau. De cand parintii au plecat in strainatate tot greul a cazut pe umerii mei, ea neincetand sa se duca la diferite petreceri si evenimente, lasandu-ma sa ma descurc singura in gospodarie. Pot sa ma spun ca ma indentific cu Cenusereasa, deseori gasindu-ma langa semineu pe un scaun tricotand, si deseori murdarindu-ma de cenusa. Din pacate, viata nu e ca in basme, si la mine nu va sosii vreodata Printul cel bun.
Ca orice alt om, mi-a venit si mie randul sa ma indragostesc la un moment dat, insa de cel mai nepotrivit baiat din lume, iubitul surorii mele gemene. M-am resemnat cu gandul ca pot purta acel sentiment pe care nu voiam sa-l am in interiorul meu, dar mi-era imposibil sa-l scot, doar in inima mea, acolo unde am adunat an de-a randu dorintele si sentimentele mele, care cu timpul au devenit pulberi de fum. ‚El’ cu fiecare ocazie cand ma intalnea imi radea in fata ca sunt o bleaga pe langa sora mea, si isi batea joc de mine fara sentimente, dar cu cat el ma batjocura in fata tuturor mai mult, cu atat imi dadeam seama ca nu pot sa-l urasc, si m-am resemnat, pastrand acea dezamagire in mine.
Totul era atat de oribil, am fost cu el si la liceu, si am picat si la facultate. Nu suportam sa vad saruturile dintre el si fata ce semana cu mine ca o picatura de apa, era prea dureros, si durerea s-a pastra prea adanc in inima mea. Credeam ca totul e un infern ce nu mi se putea intampla mine, mai erau pe deasupra la facultate si un grup de fete de majorete care de asemenea ma tratau ca pe o servitoare buna de nimic. Poate era si vina mea, eram foarte stearsa si retrasa, infundata cu nasul in cartile mele. Eram totodata prea stresanta pentru cei din jur si prea tocilara. In fiecare zi dupa orele din liceu ma duceam la ‚el’ acasa si il tocam la cap sa invete, sa recupereze, sa numai chiuleasca, si deseori primeam o usa trantita in fata. In fata lui nu ma puteam lasa chiar intr-atat de jos, si cand vedeam ca nu are pofta sa vorbeasca cu mine nu insistam, niciodata nu ii faceam aproapuri, doar il priveam ca si cum ar fii ultima data si o amintire din el ar ramane vie pentru totdeuna in mintea mea.
Lasand la o parte greul si relele, si necauzurile si toate astea, un singur lucru bun am viata, Ron, cel mai bun prieten al meu. El e singurul care imi mai aduce un zambet adevarat pe fata, care ma inveseleste cand sunt trista, care e alaturi de mine intotdeuna, care este un prieten adevarat. Si observand comportamentul lui e super indragostit de sora mea, Ella, insa aceasta, face precum si ‚el’ si imganfarea ii e prea mare pentru a raspunde la un tremurat de „buna” din partea lui Ron. Dar sa numai vorbim de EL, ca deja m-am saturat, o spun pentru prima data fara sa imi mint propria persoana, sunt indragostita ca o proasta de Draco Malfoy, unicul si singurul de care nu trebuie sa ma aproaprii, cel mai rau baiat din oras. Dar numai vreau sa vorbesc nici despre asta…
Toate erau normale, si credeam ca cu trecerea timpului am sa-l uit pe el si pe dragostea aceea imposibila, dar imediat ce l-am vazut mii de fluturasi mi-au trecut prin stomac. Era prima zii de facultate atunci cand l-am vazut, inconjurat de prietenii lui, cu care facea glume. Am ramas cateva momente cu mapa stransa la piept si cu ochii intredeschisi privindu-l. Pentru o fractiune de secunda privirile ni s-au intalnit, a lui era atat de rece ca simteam cum sangele imi pulsa foarte accelerat din cauza fricii ce mi-o provoca acea privire glaciara. Tocmai de acea am intors capul si m-am dus in ultima mea banca din spate. Credeam ca va fii acelasi an de torturi pana cand, pe usa salii de clasa a intrat un baiat brunet, cu ochii albastri, era chiar superb. S-a uitat dezorientat spre clasa si s-a asezat… LANGA MINE?!?! Da … era acolo , acceptasem ca pentru prima data eram nevoita sa stau cu un baiat in banca. De mica, nu stateam in aproapierea un baiat inafara de Ron, iar atunci stateam, insa aveam privirea in pamant. Brusc, am auzit un glas cunoscut, si am intors privirea, erau Draco si baietii din gasca lui, care deja se luasera de baiatul acela pentru ai face „ritualul de bun venit”.
„Da’i drumul!” am strigat eu spre Draco care il lipise pe baiat de perete tinandu-l de gat
„Da’i drumul [imitandu’ma] Ca altfel ce ai sa faci? Ai sa ma dobori cu puterile tale de power puf?”
Turbam de furie mai ales la auzul rasetelor celor din clasa. Fara sa constientizez, i-am lipit o palma peste fatza, intorcandu-i capul. Nu stiam de ce, dar simteam o mare satisfactie dupa ce facusem asta.
Draco si-a mangaiat usor obrazul ranit si m-a privit mirat. Eu rasuflam cu rapiditate si de data aceea nu ii mai evitam privirea. Dupa ce m-a amenintat ca ii voi plati, i-au dat drumul baiatului si au plecat in alta parte.
„ Esti bine?” am intrebat ajutandu-l sa se ridice de pe jos
„ Ma doare putin spatele, dar da sunt bine. Ma simt jenat sa fiu aparat de o fata…” a spus el rosind, simultan cu mine, eu fiind foarte aproape de el… „Harry… Harry Poter, ma numesc!”
Acel nume imi rasuna in minte cu ecou, ceva ce nu stiam ce imi dadea senzati ca stiu acel nume. Cand mi-am revenit din transa am stransa mana cu a lui prezentandu-ma la randul meu. Dupa ce am luat loc in banca impreuna cu Harry, care se dovedea a fii un tip foarte timid ca si mine, am inceput sa studiez toti noii colegi cu atentie. Privirea mi-a ramas atintita spre o fata misterioasa.”

Ca o nota personala.. imi pare rau ca n-am avut rabdarea sa il corectez. E scris cu probabil mai mult de 10 ani in urma. Pe vremea aceea nu utilizam tastatura pe romana si de aici ~tz~ care apare foarte des. Mi-a placut insa ce am gandit atunci, povestea. Aveam mult mai multa inspiratie atunci cand venea vorba sa scriu singura, deci practic sa gandesc un fic. Acum m-am reprofilat pe RPG si nu mai am rabdare sa scriu ficuri, altfel as fi pus ceva actual. Multumesc celor care s-au deranjat si au citit, in cazul in care a facut-o cineva ^^ Bye bye