First topic message reminder :


Inuyasha mereu fusese un bărbat prost de gură și ajunsese într-o situație limită actual. Avusese o poveste de dragoste foarte tumultoasă cu o preoteasă, în ciuda faptului că el prin definiție era rău, datorită naturii sale de semi-demon. Din păcate pentru el, prima și momentan singura lui iubire murise, oarecum din cauza lui...avea mulți dușmani care voiau să îi facă felul și găsiseră răzbunarea perfectă : să omoare ce iubea el mai mult.
Kaeede, sora iubirii sale pierdute, l-a considerat pe el vinovat de cele întâmplate și ca să se răzbune, l-a blestemat...să ajungă în prezent, de parte de era feudală din care făcea parte și să fie în grija unei tinere adolescente.
Totul se întâmplase foarte repede, iar Inuyasha căzuse într-o fântână care-l adusese în prezent.
În primă fază își acoperii urechile înspăimântat de zgomotul făcut de mașini , care nici nu știau ce sunt. Escaladă într-un final fântâna, și fără să știe era în curtea unei familii care locuia în partea rezidențială a orașului.

- Well, nu e neapărat vorba de speriat ciudații. Crede-mă te-aș folosi cu mare plăcere să sperii anumiți oameni dacă aș putea, dar nu aș vrea ca să te vadă cineva din poliție și să te ducă la închisoare și pe mine de asemenea, că ne-au văzut împreună. Sau și mai rău, să te fi văzut cineva din guvern și să te ia să facă cercetări pe tine, să ajungi vreun fel de șoarece de laborator, făcu o față dramatică. Dar oh, probabil tu nu ai idee ce zic eu aici. Deci da, pentru început nu ieșim din casă și stăm aici până când elucidăm formula magică pentru a te face om.
Începu să se plimbe prin cameră, gânditoare și apoi se lumină la față.
- Hmmm, abracadabra! îndreptă degetul spre el, imaginându-și că e o baghetă magică, dar nu se întâmplă nimic. Ah, ce păcat. Deci nu e atât de simplu. Ar fi trebuit să scapi deja de urechile alea, deci nu e asta comanda magică. Tu ai vreo idee?

Niște rotițe din capul lui deja începeau să se strice. De tot... și spera el că totuși nu iremediabil. Nu avea nici cea mai mică idee ce e aia poliție sau guvern și de ce era fata atât de speriată de așa ceva.
”Nu îți face griji, dacă Poliție ăla și Guvern și cum îi mai cheamă se iau de tine, îi nenorocesc eu imediat, nu avea teamă” o asigură fără să realizeze că ceea ce spune e aberant, căci în mintea lui erau niște persoane care aveau ceva cu Kagome și pe care el putea să le bată foarte ușor, cum să se bată era activitatea lui preferată.
”Normaș că n-am nicio idee și chiar dacă aș știi nu ți-aș spune.”

- Oh, tu chiar nu ai idee, începu să râdă amuzată de faptul că el nu știa ce zice.
Ar fi putut să zică de fbi sau orice altceva că totul suna pentru el sf și desprins din altă lume . Stai...el era el de pe alte hotare.
Se uită la el surprinsă, nevenindu-i să creadă ce aude. De ce era împotriva ei. Parcă trebuia să fie la cheremul ei și să facă tot ceea ce ea îi poruncea?
- De ce, de ce nu? Nu ziceai tu că eu sunt stăpâna ta și faci tot ceea ce îți spun? Acum te-ai răzgândit?

”Nu m-am răzgândit pentru că nu e ca și cum aș avea de ales... dar să știi că nu-s prost să îți zic de cuvântul care m-ar înlănțuii și mai mult. Oricum sunt la cheremul tău, ce vrei mai mult ? Așa mult te deranjează cum arăt?” se încruntă și își lăsă privirea jos , începând chiar să se întrebe în sinea lui cum va reușii să se adapteze în lumea asta din care nu înțelege nimic.

- Hei, nu reacționa așa, nu am zis că ești urât! se apără ea cu vehemență. Nu are nimic aspectul tău, nu te îngrijora. Singura problemă e că nu putem spune la nesfârșit că urechile tale fac parte dintr-un costum, oamenii pot fi ei proști, dar la un moment dat se vor prinde că e ceva dubios la mijloc și vor începe să se panicheze. Vom avea amândoi probleme dacă se va întâmpla acest lucru. Să nu uităm și că ai colți și gheare, cum le poți ascunde pe astea? Să zicem că mâinile ți le poți ascunde în buzunare. Ah, da buzunarele sunt găurile alea din hainele tale, dar care au un fund cusut, în caz că nu erau inventate pe timpul tău. Dar, ce facem cu dinții tăi? Când vorbești, se vede că sunt mai ascuțiți decât în mod normal. Și nu poți tăcea și da din cap la tot ce spun. La un moment dat, vei simți nevoia să vorbești! își ținu monologul pentru câteva minute, încercând să îi justifice de ce trebuiau să colaboreze în descoperirea formulei secrete. Deci vrei să ne faci viața mai ușoară la amândoi sau va trebui să găsesc singură cuvântul cheie?

Inuyasha o ascultă și părea destul de receptiv și atent la tot ce spunea ea. Trecu prin filtru minții informația și deși erau totalmente, per total, o grămadă de chestiuni pe care nu le înțelegea pe deplin cu această lume noua.. într-un fel ȘTIA că e impedios necesar să se adapteze. Iar dacă nu era cooperant cu fată ajungea într-un sadiu și mai nasol decât cel actual. Până la urmă dorea să îl ajute, altfel ar fi putut să îi trântească ușa în nas și să termine povestea asta din care nu era obligată să facă parte.
”Ok , ai dreptate, îmi pare rău că par încăpățânat... îmi doresc să poți să îmi dai forma umană ori de câte ori ieșim de aici, chiar și la o simplă plimbare, doar crede-mă și pe mine că nu am idee exact ce cuvânt e. Știu doar că trebuie să fie o comandă care să aibă legătură cu forma mea de demon, care s-o potolească...trebuie să luăm în considerare faptul că partea mea demonică e cumva legată cu natura de câine.”