Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit ]

Kaname:
Ajunsa cu picioarele pe pamant incep sa ma uit in jur si vad ca toti cei 6 gardieni se uitau incruntati la mine.
- Nu am facut eu asta, jur!
Spun ridicand mainile in aer in semn de predare. Stiu ca puterile imi erau instabile uneori si mai ma teleportam in diferite locuri fara sa vreau, dar niciodata nu teleportasem mai mult de 2 persoane odata cu mine, iar acum erau toti cei din grupul de prieteni de pe Terra, gardienii Sarei si toti prietenii Mariei. Erau prea multe persoane ca eu sa fi facut asta.
- Nu atingeti nici o planta si nici nu va apropiati de vreun animal, oricat de inofensiv si dragut pare.
Il aud pe Hyu vorbind tare de undeva din multimea ce se crease acum ca eram toti aici.
- Suntem pe Teriora!
Imi intorc spatele si o vad pe Sarah cum se uita incruntata in jur si, uitandu-ma si eu mai atent in jur, am observat cateva trasaturi specifice acelei planete cum ar fi copacii gigantici si solul ce era de o culoare albastruie deschisa, cyan as putea spune.
- Dar cum am ajuns tocmai aici?
Ma trezesc eu intreband, dar cand ma uit in sus observ mai multe camere de filmat portabile si un videoproiector cum coboara.
- O, nu! Maria ascundete sa nu fi vazuta! Tip eu si ma duc dupa un tip ce avea cap de lup, nu stiu cine era dar era cel mai apropiat de mine, si ma lipesc de acesta luandu-l in brate si ascunzandu-mi chipul in pieptul lui.
- Ia-ma in brate si ascundema!
Ii spun acestuia imediat ce arunc o privire si vad ca si Sarah alesese aceasi abordare ascunzandu-se in bratele unui saten, iar Jamie si Hyu isi acoperisera capul cum putusera mai bine. Sper ca si Maria sa ma fi auzit. Fiind pe una din planetele Gardania cu situatia care e acum in regat, nu era indicat ca niciunul din noi sa fie vazut. De asemenea si cei 6 gardieni se ascunsesera si renuntasera la armurile lor luand o infatisare mai de civil.
Cand camerele de filmat, care erau deacelea zburatoare sub forma unor bile, ajunsera in dreptul nostru, incepura sa se invarta printre noi filmandu-ne pe fiecare in parte. Iar videoproiectorul afise imaginea unui Albaraus, un tip de extraterestru cu pielea complet alba si fara pic de par avand si pielea zbarcita.
- Bun venit Pamanteni! Bine ati venit pe planeta Teriora din minunatul regat al Gardaniei! Speram ca mica teleportare nu va zdruncinat prea rau. Nu ne-ar placea daca ati muri prea repede. Oricum, ca sa va fac o mica introducere in joc, trebuie sa supravietuiti cat mai mult, iar la final, ultimul ramas in viata va fi trimis inapoi acasa. Distractie placuta! Adica distractie placuta pentru noi! Pentru voi sa fie tipete, sange si drama!
La final chestia aia, ca nu o pot numi altfel, a inceput sa rada copios, iar transmisiunea s-a intrerupt videoproiectorul inaltandu-se iarasi fiind urmat de o parte din camere.
Aveam nevoie de o deghizare caci eram in continuare filmati.

Sarah:
Ii aud vocea Mariei si chicotesc usor.
,, Maria, si noi avem radacini pe Pamant. Poate ca nu am crescit acolo ca tine, dar mama era de pe Pamant si ne petreceam destul de mult timp acolo."
Le fac semn cu mana gardienilor si ei se ocupa de camerele care ramasesera in jurul nostru.
- Bun. Avem cam 10 minute pana cand vor trimite altele. Pana atunci sa va explic ceva. Planeta asta este extrem de ostila asa ca fiti cu bagare de seama la tot ce e in jur si nu mancati sau atingeti nimic, multe plante sunt letale. De asemenea, cei care au gandit acest joc sunt foarte meschini si se ascund foarte bine. Sunt vreo 2 ani de cand incerc sa ii prind cu mainile murdare si nu am reusit sa gasesc prea multe probe. De asta e important ca ei sa nu afle ca familia regala a Gardaniei, sfatuitorul regal si gardienii sunt aici. Ar abandona tot si ar fugi. Sa incercam sa gasim o metoda prin care sa ii prindem si cu cat mai multe dovezi. De asemenea, nu cred ca suntem singurii adusi pe planeta asta pentru jocul lor idiot asa ca ar trebuii sa vedem daca mai este cineva aici. Maria a avut dreptate cu un lucru, sa incercam sa nu atragem atentia asupra faptului ca avem puteri. Ar putea sa ne aduca mai multe belele pe cap asa ca sa incercam sa facem totul cat mai subtil. Si imi cer scuze dinainte, sunteti in regatul condus de mine si totusi sunteti in pericol, dar sper ca ma veti ierta pe viitor. Promit sa ma revansez!

Sarah:
Ma uit in jur si cad pe ganduri. Aveam nevoie de o metoda de a strange dovezi impotriva acelor bogatani sadici. Cel mai bine ar fi sa ii prindem si sa le confiscam inregistrarile.
- Ar trebuii prima oara sa ne regrupam. Cine stie in cate parti ale planetei am fost imprastiati.
Spun uitandu-ma cu atentie in jur realizand ca nu eram toti in acelasi loc.
- Sti ce e ciudat? Planeta asta trebuia sa fie supravegheata si pazita non stop pentru a preveni ca unii calatori rataciti sa ajunga aici. Dar sistemele nu par sa mearga ca altfel as fi primif alerte.
Jamie fusese cel care vorbise fiind incruntat.
Nu imi placea deloc situatia.

Kaname:
Cand totul e ok ma departez de cel pe care il folosisem drept scut si, acum ca avea forma umana, observ ca era chiar tipul ce ma sarutase inainte. Mda... Ce mai alegere am facut si eu.
- Mersi! Spun cu jumatate de gura si ma intorc spre Sarah si Jamie care nu pareau deloc ok pentru ca eram pe aceasta planeta. Stiu ca ei se simt direct responsabili. Sarah pentru ca e vorba de o planeta din regatul al carei regina e, iar Jamie pentru ca e de datoria lui sa asigur siguranta in regat.

Sarah:
Incepusem deja sa cutreieram zona pentru a incerca sa ne regasim unii pe ceilalti cand, deodata, pamantul incepe sa se cutremure.
Uitandu-ma in jur observ ca suntem aproape de o planta carnivora ce isi foloseste radacinile pentru a vana.
- Fiti atenti! Nu va lasati prinsi de radacini!
Tip incat sa ma auda toti si incep sa fug. Singura noastra sansa era sa scapam din raza de actiune a plantei caci degeaba ii taiai radacinile ca altele ii cresteau imediat inapoi.

Kaname:
O aud pe soramea urland cat o tin plamani si realizez imediat ca avea dreptate. Nu trebuia sa fim prinsi de radacini.
- Fugiti cat mai departea de planta aia rosie!
Tip si eu reusind sa descopar deghizarea plantei carnivore caci deseori aceasta lua aspectul plantelor din jurul ei pentru a parea inofensiva.

Guy:
Nu era bine sa imi folosesc puterile ca as fi putut atrage prea multa atentie asupra mea, dar aveam un pumnal la mine asa ca m-am folosit de el si am taiat o radacina ce se ducea direct spre tipa cu par alb care o vazusem cu Kaname inainte sa ajungem aici.
Dula ce radacina s-a retras am prinso de incheietura pe fata.
- Trebuie sa fugim!
Ii spun si o trag dupa mine in directia opusa fata de cea de unde tot apareau radacini.

Hyu:
Uram din tot sufletul planta asta. De fapt uram planeta astanpentru ca era prea ostila si nu exista o metoda sigura prin care sa o putem face invizibila sau macar imposibil de ajuns pe ea.
Nu aveam de gand sa stau sa vad cate radacini are planta asta asa ca am luato la fuga, dar m-am oprit brusc cand am vazit ca una dintre radacini o prinsese pe Sarah. Dar stai, nu era Sarah, era sora ei.
Am luat un bolovan de jos si l-am izbit cat am putut de tare de acea radacina, repetand pana cand i-a dat drumul blondei pe care am reusit sa o prind in brate si am si rupto la fuga cu ea.

Sarah:
- Trebuie sa fugim!
Ii spun lui Derek fiind fericita ca el reusise sa ma scape de aceasta planta.

Kaname:
- Mersi! Raman datoare!
Ii spun tipului pe care tin minte ca il chema Adam. Indiferent cat de mult ma enervase la faza cu sarutul, trebuoa sa recunosc ca asta era a doua oara cand ma scapa dintr-o situatie mai sensibila.

Guy:
Cand ne oprim in luminis ma uit in jur realizand ca tremuratul pamantului se oprise.
- Cred ca aici suntem in siguranta, dar nu ii vad pe restu.

Hyu:
Nu m-am oprit pana cand nu am simtit ca pamantul nu mai vibreaza.
- Aia era o planta carnivora ce isi foloseste propriile radacini ca sa isi prinda hrana.
Ii explic pe scurt blondei in timp ce o las cu picioarele pe pamant.
- O sa ai destul timp sa inveti despre planeta asta cand o sa ne intoarcem la castel.

Sarah:
- Nu e bine! Ne-am separat de restu!
Spun observand ca nu ii vefeam sau auzeam pe niciunul din prieteni nostri.

Kira:
Era a doua oara cand o aveam in brate pe rozalie.
- Sper ca de data asta nu mai ma iei la pumni si picioare.

Guy:
- Ai dreptate, dar nici singuri nu e bine sa fim. Trebuoe sa ne regrupam cumva. Avem mai multa putere cand suntem mai mulți. Mai ales ca se apropie noaptea.
Mai fusesem o singura data pe aceasta planeta, dar nu statusem pana sa se intunece caci Sarah si Jamie insistasera ca e prea periculos asa ca nici nu stiu la ce sa ma astept.
- Pentru orice eventualitate stai aproape de mine.

Hide:
Radacinile astea erau puternice si prea multe, iar faptul ca nu trebuiau sa isi foloseasca puterile era un dezavantaj mare, dar si pentru mine era intr-o oarecare masura.
Vazand cum o o radacina prinde una dintre fete decid ca imi pot folosi totusi o parte din putere si, prinzand de undeva mai de la baza, am rupt in doua radacina si am eliberato pe fata.

Hyu:
Nici bine nu a apucat ea sa vorbesca ca, de te miri unde, niste cabluri au rasarit si s-au invartit in jurul nostru.
- Inchide ochii! I-am spus repede Mariei si am traso in nratele mele pentru a o proteja stiind ca urma sa fim teleportati, ceea ce s-a si intamplat.
- Mai, mai, mai! Deci Regina se ascundea pe pamant! Ce noroc pe mine ca ai picat in ghearele noastre. Sunt sigur ca ei or sa se bucure ca te pot linsa cu mainile lor. Legatii bine! Plecam! Si asa restu nu or sa supravietuoasca peste noapte.
Nu am putut sa fac nimic, piterile imi erau inca slabite in urma luptei cu Tattered Wizarzi asa ca pur si simplu ne-au dezlipit si ne-au legat fedeles.

Kaname:
Radacinile astea parca nu se mai terminau.
- Avem probleme! Mari! Aud un tipat venind din spatele meu si ma trezesc cu Jack care vine alergand din niste tufisuri si cade pe burta in fata mea.
- Ce vrei sa spui, Jack? Il intreb ajutandu-l sa se ridice de jos.
- Ei... Au fost... Luati...
- Care ei?
El respira greu semn ca alergase cat putuse de repede aici si era de asteptat caci era doar om.
- Hyu... Si... Sarah...sau Maria... Nu stiu care dintre ele era..
Am simtit ca vad negru in fata ochilor.
- Gata cu restrictia pe puteri! Trebuie sa gasim o modalitate sa plecam de aici. Si-au dat seama cine suntem si sigur nu-i a buna.

Guy:
- Daca ei au cerut asta inseamna ca s-a intamplat ceva grav. Poti sa simti in ce directie sunt? Cred ca au nevoie de ajutorul tau pentru a putea sa isi foloseasca puterile.
Simtul meu orientativ nu era asa de bun pe un teren necunocut mai ales ca alergasem fara sa acord prea mare atentie in jur.

Kaname:
M-am intors catre Adam si m-am apropiat de el prinzandu-l de gulerul bluzei ce o purta si tragandu-l in jos pentru a avea chipul la nivelul alui meu.
- Tu nu intelegi! Daca Hyu si una din fete au fost luati inseamna ca toate astea au fost in zadar. Indiferent daca e Sarah sau Maria, sunt in pericol de moarte si fara puteri nu avem nici o sansa sa gasim o iesire de pe planeta asta sau sa supravietuim o noapte in salbaticiunea de aici.
Deja simteam ca imi bubuie capul. Eram suta la mie convinsa ca isi dadusera seama, cumva, ca Sarah e aici, si sigur aveau sa ii faca rau.
- Eu sunt aici! Si daca am inteles bine, inseamna ca Maria a fost cea luata de ei.
De undeva din niste tufisuri il zaresc pe satenul cu care era sorumea mai inainte si o vad si pe ea in spatele lui.

Hyu:
Drumul nu a fost lung caci planetele nu erau asa departe una de cealalta asa ca am aterizat in scirt timp. Atinci m-a lovit o idee.
- Trebuie sa ii chemi! Pe gardieni! O poti face si tu, trebuie doar sa te concentrezi!
Ii spun Mariei inainte sa ma trezesc curentat.
- Se pare ca cineva e cu gura mare. Astupatii gura!

Hide:
Aceasi senzatie pe care o simteam atunci cand Sarah ne chema la ea o puteam simti si acum. Teleportarile noastre, ale gardienilor, cand eram chemati de cineva din familoa regala, erau sustinute din forta regatului, din puterea mistica detinita de galaxie si de poporul ce locuia pe fiecare planeta, iar acum ca eram in regat, piterea teleportarii avea sa fie mai marenasa ca mai piteam lua pe cineva cu noi.
Ma apropii de Sarah si de Derek si imi pun cate o mana pe umerii lor.
- Suntem chemati! Maria ne cheama!
Spun ci voce tare observand ca si ceilalti 5 gardieni se apropiai de cate cineva pentru a-i lua cu ei.
Cand fiecare a ales pe cine sa aduca cu ei, cu totii am rostit in cor un singur cuvant ce insemna umbra si am fost teleportati in locul unde ne chemase Maria.
Spre deosebire de momentele cand eram chemati de Sarah, nu aveam idee la ce anume sa ne asteptam. Poate pentru ca Maria inca nu avea experinta in a ne invoca in ajutorul ei la nevoie asa ca nu ne putea trimite si cateva imagini ca sa avem habar de situație.
Ajunsi acolo am ingenunchiat in fata fetei si mi-am pus pumnul in mana cealalta, acest semn fiind salutul folosit in regat.
- Ne-ati chemat?
Primul lucru pe care am putut sa il observ a fost ca eram intr-un fel de arena ce era deseori folosita pentru executarea celor condamnati la moarte, iar spectatori erau destui. De asemenea atat Hyu cat si Maria erau legati de niste scaune modelate in forma tronurilor.
- A mai aparut una!
Am auzit pe cineva zbierand din spate. Probabil se refereau la Sarah care deja se uita si analiza situatia din jur.

Sarah:
Ma incrunt privind in jur la cei de aici. Cu totii erau simpli civili, plus cativa fosti soldati. Era persoane nevinovate.
- Kaname, nu o face! Sunt nevinovati!
Tip eu catre sora mea cand vad ca ea era hotarata sa o scape pe Maria si incepuse sa rosteasca vraja pe care o folosisem eu asupra varcolacilor in padure acum ceva timp. Ea insa inceta imediat ce ma auzi si isi lasa mainile pe langa corp, dar unii dintre veterani deja pornisera un atac contra ei.
- Fereste!
Tip din nou la ea incercand sa ii atrag atentie caci atacul venea din spatele ei si nu avea prea mult timp sa evite impactul cu acele lanci luminoase.
In acelasi timp cu totii eram inconjurati de localnici care indreptau spre noi diverse arme, printre care se numarau si unelte folosite in agricultura.

Guy:
- Bun, atunci presupun ca ne va fi mai usor sa ii gasim pe restu.
Spun si imi scot aripile la iveala si o iau pe fata stil printesa in brate si zbor cu ea printre copaci pentru a putea sa ii vad pe ceilalti in cazul in care erau sub imensitatile astea de plante.

Kaname:

Nu apuc bine sa imi intorc capul ca il si vad pe Adam in fata mea si in clipa urmatoare eram la pamant el fiind deasupra mea.
- Sunt bine. Ii raspund apoi ma uit mai atenta la el si observ ca incasase lovitura in locul meu. Si era si o lovitura puternica. Treptat lancea incepea sa dispara lasandu-i sangele sa curga.
- Nu trebuia sa faci asta, nebunule! Uite acum ce ai patit! Daca mori din cauza mea?
Incercam sa nu ma las cotropita de emotii dar cateva lacrimi tot imi scapara insa eu incercam din rasputeri sa ii acopar ranile si sa incerc sa i le vindec, dar ma trezesc cu o sabie la gatul meu.
- Daca incerci sa il mai vindeci, va taiem amandurora capul!
Atunci am simtit cum sangele imi ingheata in vene. Nu voiam sa il las sa moara, dar nici sa omor gardanieni nevinovati.
- Sunt doua, cum o sa ne dam seama care e regina?
Aud cum doi dintre ei discutau.
- Simplu! O sa folosim coroana! Un soldat de la castel imi e nepot si a facut rost de ea.

Sarah:
Simt cum inima imi sta in loc atunci cand Kaname si baiatul acela sunt amenintati cu decapitarea, dar nu stiam ce pot sa fac.
- Nu ii raniti, va rog!
Le spun eu prietenilor nostri si apoi ma trezesc lovita in ceafa cu ceva si aruncata la pamant. Insa nu raman mult acolo caci cineva ma trage de par fortandu-ma sa ma ridic in genunchi si un cutit imi este pus la gat. Atunci am observat cum cineva apare cu coroana mea pe o tava si se apropie de Maria.
Ochii mi s-au marit caci nu era deloc bine pentru ca oricine punea coroana pe cap, inafarande mine, avea sa fie omorat instantaneu, asta era valabil din ziua incoronarii mele.
- Nu o face! Eu sunt cea pe care o vreti!
Tip eu in incercarea de a-l opri pe unul dintre ei sa ii puna coroana Mariei pe cap, dar in zadar.
Nu puteam sa las asta sa se intample asa ca m-am muscat de mana pe cel care imi tinea cutitul la gat si, luandu-i arma, am folosit-o pentru a-mi taia propriul par reusind astfel sa scap din stransoarea lui si am fugit in fata ajungand sa pun mana pe coroana exact inainte sa o atinga pe sora mea si, tragand cu putere, i-am traso din mana celui care o adusese si mi-am asezato pe cap. In acel moment coroana a inceput sa lumine puternic aratand faptul ca este la proprietarul ei de drept.

Sarah:
Zambesc usor cand o vad pe sora mea imbracata exact cum fusese atunci cand activase medalionul ce demonstra ca este sora mea, iar coroana ei era superba. Insa zambetul mi-a pierit de indata ce mai multe arme de toate felurile au fost indreptate catre mine, iar unul dintre veterani ma prinse de incheietura unei maini.
- Deci ai spus adevarul, atunci tu vei platii pentru moartea copiilor si nepotilor nostri! In acelasi moment s-a intamplat exact acelasi lucru ca si ceea ce s-a intamplat cand am vazut alaturi de Derek ceea ce parea a fi viitorul nostru.
De data asta, atat eu cat si cel care ma tinuse de incheietura, ajunsesem intr-un fel de pestera, iar undeva in fundul pesterii se vedea o lumine si se auzeau mai multe plansete si voci de copii.
- Va rog! Dați-ne drumul!
O voce subtire care cred ca apartinea unei fetite se auzi ca un ecou prin acea pestera, dar iluzia se dispersa.
- Aia era vocea nepoatei mele.
Aud pe cel de langa mine vorbind usor apoi, in secunda doi, simt o usturime pe unul din obraji, iar o suvita imi este taiata.
- Ce le-ai facut, monstrule!
Nu m-am miscat din loc, dar mi-am ridicat mana la care aveam bratara si am observat ca perla ce era crapata inainte, era mai crapata acum.
- Aceea a fost o viziune, iar daca nu ma insel, a fost ceva ce se intampla in prezent. Cred ca ei toti sunt in viata. Trebuie sa fie undeva pe aproape!
- MlTu vrei doar o scuza ca sa pleci! Crezi ca nu am rascolit toata planeta? Nu am gasit nici macar o ramasita din trupurile lor si sti bine ca mirosul nostru e extrem de fin.
Cel de langa mine spuse toate astea pe un ton ridicat imediat ce ma pleznise.
- Exista cumva un loc in care mirosul lor sa fie camuflat?
Chiar daca simteam cum obrazul imi arde din cauza palmei primite nu mi-am indepartat ochii dintr-ai lui. Atunci am vazit ca a fost un moment de ezitare ceea ce imi dadea de inteles ca exista un astfel de loc.
- Muntele Olif
L-am auzit murmurand.
- Uite, eu nu o sa plec niciunde de aici si, ca sa fiti siguri ca nu pun nimic la cale, nici surorile mele nu vor pleca si nici Gardieni sau Hyu. Vom sta aici, dar va rog sa ii conduceti pe prieteni nostri la acel munte. Nu cred ca copii sunt morti si nu eu am fost de vina pentru ceea ce s-a intamplat.
Desi nu pareau sa fie de acord cu ceea ce ziceam eu stiam ca totusi nu puteau sa lase deoparte speranta ca ei sunt in viata, oricat de absurd ar parea totul.
- Bine. O sa ii conducem pe prieteni tai la munte, dar daca nu se intorc in 2 ore cu copiii atunci sa iti iei adio de la viata.
Am zambit usor si am aprobat din cap. Chiar daca nu aveam siguranta pe viziunea ce tocmai o avusesem fiind o putere ce abia o descoperisem si nu stiam cum functioneaza exact, dar, la fel ca si ei, ma legak de farama de speranta ca toti acei copii ar fi in viata.