Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit ]

Sarah:
- La fel esti si tu soro. Ii spun zambindu-i inapoi.
- Ai vrea sa mergem sa ti-i prezint pe gardieni? Data trecuta te-au speriat, dar acum nu o sa te mai sperie.

Kile:
Vazand ca se intoarce cu spatele la mine imi pun mainile pe umerii ei, masand-o usor.
- Poate nu vrei sa spui, dar sper ca un masaj te va mai relaxa. Esti prea incordata si esti prea frumoasa ca sa oti apara grimase pe chipul tau frumos.

Karina:
- O sa te cred pe cuvant, dar sper sa nu porneasca vreo incaierare generala cu prostia si hormonii lui. Nici nu zici ca e un fel de android.

Sarah:
- Nu pot promote ca nu vkr mao face la fel, dar clar nu cu tine, insa in fata ta e posibil caci, de acum in colo, or sa te protejeze si pe tine, nu numai pe mine.
Ridicandu-ma in picioare am prins-o de mana tragand-o dupa mine.
- Haide sa vedem ce fac nebunii si sa ii gasim pe gardieni in adunatura din hol.

Kile:
Mi-am scuturat mainile usor fiindca ma ustura.
- Puteai sa ma respingi frumos, nu era nevoie sa ma lovesti. Spun facand o moaca ca de catelus plouat.

Karina:
- Nu e chiar asa cum sunt androizi aia la televizor, e mai ciudat. Adica tipi care l-au creat au mers pana la ultimele detalii sa il faca uman. Deci el chiar are emotii, amintiri si chiar poate murii ca orice om. Ba chiar se poate si relroduce. Nu am idee ce fel de tehnologie au folosit cand l-au facut, dar ma bucur ca totul a fost distrus si doar el a scapat. Cine stie ce ar fi facut daca ar fi putut crea si altii.
De ceva timp tot simteam ca cineva ma urmareste intens si nu am fost surprinsa cand m-am uitat si am vazut ca tipul cu sabia se holba la mine.
- Auzi... Inafara de tine si cateva fete din grupul tau, chiar nici o fata nu a indraznit sa il infrunte? Ca prea pare socat ca am avut tupeu in fata lui.
Intorcandu-ma pe calcaie, am facut cativa pasi pana am ajuns in dreptul lui caci nu era foarte departe de locul unde stateam de vorba cu roscata. Ajunsa in fata lui mi-am fluturat mana prin fata ochilor lui.
- Aloo! Daca te mai holbezi mult la mine sa sti ca o sa ma gauresti!

Kile:
Cand vad ca isi scoate coltii si se uita urat pe mine ma dau mai in spate si imi desfac aripile care erau ca cele de inger, chiar daca eu nu sunt unul, si le pun in jurul meu ca si protectie.
- Am vrut doar sa te inveselesc putin. Cu ce am gresit?

Sarah:
Cand ajungem in incaperea unde erau toti adunati pchii mi s-au fixat imediat pe Kile care tocmai isi afisase aripioarele.
- Dap, ala e Kile. Spun dandu-mi o palma peste frunte.

Karina:
- Pot sa stiu si eu de ce anume ai ramas asa blocat doar pentru ca nu am reactionat ca o fetiscana speriata?
L-am intrebat pe tipul al carui nume nici nu il aflasem, inca, in tinp ce imi pusesem mainile in solduri.

Alex:
Deja toti se imprastiasera incepand sa vorbeasca cu cei la care venisem in vizita, iar cumva eu ajunsesem sa ma pierd in multime de sora mea geamana Alia, dar norocul a facut sa o zaresc pe Karina asa ca m-am apropiat de ea.
- Hey, Karina, ai vazut-o cumva pe Alia? Spun punandu-mi o mana pe umarul ei, dar apoi am realizat ca hainele ei erau diferite si mi-am adus aminte de fata ce aparuse in varful scarilor si era identica cu roscata noastra.
- Ah, scuze! Nu am vrut sa te deranjez, dar chiar semanati si v-am incurcat usor.

Kile:
Se pare ca macar reusisem sa o inmoi puțin caci isi schimbase tonul voci si nu mai se uita la mine de parca m-ar fi omorat daca mai respiram in fata ei. Insa norocul nu a fost prea mult de partea mea caci satena a si disparut, vazando apoi la cele doua blonde ce reaparusera in incapere.

Sarah:
Tresar usor cand sunt brusc luata in brate de catre o satena din grupul surori mele, dar ii raspund la imbratisare si, razand, ii raspund.
- De bine suntem bine amandoua, dar ai nimerit-o pe Sarah nu pe Maria.
Uitandu-ma catre sora mea ma opresc din ras, dar inca zambesc.
- Karina avea dreptate! Daca ne imbracam si coafam la fel nu o sa ne deosebeasca nimeni! Ca veni vorba de roscata, cea care era cu tine seamana cu nebuna mea. Oare unde or fi?
Uitandu-ma in jur le zaresc pe amandoua insa fiecare era de vorba cu cate un baiat.
- Neah... Sunt ocupate acum! Vorbim cu ele mai tarziu!

Karina:
- A, da? Nu fi tu atat de sigur baietas. Si numele meu e Karina. Tine-l minte! Si tine minte ca pe mine nu o sa ma intimidezi prea curand!
Situatia era un poc amuzanta avand in vedere ca eu practic ii ajungeam la umar si, daca ar fi vrut, sigur m-ar fi putut lua peste umar si ar fi fugit usor cu mine in carca.
- Dar tu cum te numesti?

Alex:
- Ah, eu sunt Alex. Ii spun zambind usor. Prima oara, ca sa nu le incurc, ar fi fost indicat sa ii stiu si ei numele.
- Da, cumva nu reusesc sa dau de sora mea, Alia. E usor de recuboscut, adica e varianta mea feminina de vreme ce suntem gemeni.

Sarah:
La auzul vorbelor satenei nu ma pot abtine si incep sa rad.
- Pe cine sa sperii? Pe Kile? Pe ala poate sa il bati de doarme neintors o luna sa fie speriat, sau sa fi prea buna la pat! Altfel eu nu vad sa fi reusit sa il sperii asa ca stai linistita. Um... Mi-ar placea sa iti stiu numele.

Alex:
- Nu trebuie sa iti ceri scuze pentru asta. Apropo, voi doua chiar semanati, sigur nu sunteti surori? Stiu ca Karina e orfana asa ca nu m-ar surprinde.
I-am zambit roscatei apoi am inceput sa ma uit prin jur, poate poate o zaresc pe soramea.

Karina:
Tipul avea ceva tupeu si era cam pornit sa ma provoace, dar jocul asta se joaca in 2. Cum el ma lipise de trupul lui, am profitat de ocazie si mi-am pus mainile in jurul gatului lui
- Doar sunt inger negru. La ce te asteptai?
Imi apropii capul usor de al lui aratand de parca as vrea sa il sarut, dar cand mai raman doar cativa centimetri intre buzele noastre, ma retrag brusc si il prind de obraji cu ambele maini.
- Ha! Chiar credeai ca o sa te sarut, nu? Spun razand.

Sarah:
Ma opresc din ras si ii zambesc prinzandu-i mana cu a mea.
- Sarah, imi pare bine de cunostinta!

Alex:
- Deci si voi credeti ca sunteti surori! Tare! Chiar mi-ar placea sa fiti surori caci e super sa ai o sora pe care sa te poti baza, chiar daca si restul ne sunt ca o familie, tot e mai puternica legatura dintre frati, mai ales cei gemeni.

Karina:
Am clipit de cateva ori cand mi-a oferit acel mic sarut fugitiv. Recunosc faptul ca gestul lui ma socase, dar ma retrag rapid din bratele lui sk ma dau in spate cativa pasi incrucisandu-mi mainile la piept.
- Nu crezi ca esti putin cam nepoliticos? Nici macar nu mi-ai spus cum te cheama si te-ai si gasit sa imi furi primul sarut.
Incercam sa raman calma caci nu voiam sa fac scandal aici si sa le fac probleme Sarei si mai ales surori mele, dar tare as cam vrea sa ii dau una in mecla acum.

Noia:
Pusesem ochii pe un tip bunoc de se tot invartea pe aici. Nu il abordasem, inca, dar nu puteam sa imi dezlipesc privirea de pe el, insa am facut asta cand am vrut sa o intreb ceva pe fiica mea si am constatat ca nu mai era langa mine, iar uitandu-ma atent, nici tampitul de tavso nu era prin zona asa ca am inceput sa ma plimb printre restul pana am zarit-o pe Arina.
- Arina, l-ai vazut cumva pe tacto? Nu as vrea sa intre in vreo incaierare si sa ii faca probleme blondei.

Sarah:
- Da, chiar voiam sa te intreb soro. Cum de nu l-am vazut pe tipul care a fost atunci cand te-am intalnit prima oara? Adica, trebuie sa ii multumesc pentru ca ma ajutat sa imi potolesc pofta de sange.
Spun uitandu-ma catre sora mea, apoo catre Anastacia.

Alex:
- Ti-as ramane recunoscător. Am spus zambindu-i in timp ce imi frecam usor ceafa cu mana.
- Nu as fi fost atat de ingrijorat sa o gasesc, dar a fost ranita saptamana trecuta si inca nu si-a revenit complet. Ar fi trebuit sa se odihneasca, dar nu a vrut in ruptul capului sa ramanem acasa.

Karina:
- Ar trebuii sa iti desfunzi urechile ca tocmai ce am zis ca a fost primul meu sarut.
Spunand asta am ridicat usor o spranceana privi du-l un pic incruntata.

Noia:
Vazand reactia ei m-am incruntat usor apoi, analizand-o atent am observat ca era imbracata complet diferit fata de cum era cand am plecat de acasa.
- Bun... Sunt doua variante, ori ai dat buzna in sifonierul cuiva de aici si ti-ai schimbat tinuta, ori tu nu esti Arina.
Deja simteam cum ma doare capul caci nu intelegeam de ce, daca ea nu era Arina, de ce este identica cu ea.
- Mama, l-ai vazut cumva pe netotul ala?
Uitandu-ma in stanga mea o zaresc pe Arina care era imbracata exact la fel cum era cand plecaseram ceea ce insemna ca nu aveam habar cine era fata cu care tocmai vorbisem.
Uitandu-ma cand la una, cand la cealalta, am simtit cum incep sa ametesc nemaintelegand nimic, iar apoi totul s-a inegrit deodata.

Maria

- Te referi cumva la Derek, pai mai bine Anbasataci raspunde tu la intrebare. E cam fratele tau. Spun razand. 

Anastacia

- Pai... El este momentan plecat d ela palat. Avem o mica probleme in satul din vale si a plecat impreuna cu doua prietene sa verifice treaba de acolo. Daca e totul bine o sa se intoarca cat de curand. Spun bland , dar tot odat aputin panicata ca deja se facuse 3 ceasuri de cand el si Erika, Nina plecasera de acasa. Speram ca nu au gasit probleme pe drum. Asta ne mai trebuia. Dar tot ma macina cum au reusit varcolaci sa ne calce teritoriu dupa mii de secole. 

Elvira

- Atunci ar fii bine sa nu mai lenevim si sa-o cautam. Poate saraca e lesinata pe undeva pe aici si are nevoie de ajutorul nostru. Spun serioasa. Cu asa ceva nu e de gluma. Stiam prea bine cum este. 

Cedric

Oftez lung si o privesc bland. 

- Da, da. Poate ar fii trebuirt sa-mi fac baie aseara. Spun ganditopr si incep sa rad. 

- Scuze pentru mai devrem. Poate am inceput cu stangul prietenia asta. Numnele meu este Cedric, domnita. Spun bland si ma inclin usor in fata ei. Trebuie cumva sa-o dreg, mai ales ca am facut-o de oaie de data aceasta. 

Seth

Reactionez repede si o prind in brate si o iau stil mireasa si o pun pe canapea cu cele doua fete in spatele meu. Ok. De ce lesinase as adintr-o data. Ce era cu ea si de ce a confundat-o pe Karla cu fiisa.

- O sa fie bine. E doar lesinata. Spun bland in ti mp ce o consult cu mare grija. 

Karla

Mergem in spatele lui si ma uit la femeia care statea intinsa pe canapea. 

- Ehm... Cred ca ma confundat cu tine. Ii spun movaliei in timp ce o scanez foarte bine din cap pana in picioare. 

Ana-Maria

Ma uitam atenta prin camera si zaresc un pui de catelus lup. Ma indrept catre el si ma las in genunchi si incep sa-l chem la mine. Era as ade adorabil, asa de scump.  

- Hai, cutu cutut. Vino aici. Nu iti fac nimic scumpule. Spun cu blandeta si astept sa vina catelusul la mine. 

Eram inebunita dupa animale. Imi placeau foarte mult. Imi doream si eu sa tin unul , dar nu prea aveam voie din cauza luui Derek. Nu ii plac animalele. 

Sarah:
- E plecat de mult? As putea merge sa vad daca e totul in ordine sau dau au nevoie de ajutor. Pana la urma ii sunt datoare.
Spunand asta imi duc o mana la ceafa zambind usor. Nu as vrea sa ii raman indatorata satenului caci el ma ajutase intr-un moment crucial. Nu stiu ce impresie as fi lasat surori mele daca mi-as fi pierdut cumpatul si i-as fi atacat atunci dorindu-le sangele.

Alex:
- Ai dreptate! De unde incepem?
O intreb fiind deja si mai ingrijorat mai ales ca pomenise de lesinat. Alia era puternica si nu se lasa doborata usor, dar chiar si asa tot imi faceam griji pentru ea. Nu o data imi salvase viata punandu-si-o pe a ei la risc, asa cum facuse si saptamana trecuta. Noroc cu Sarah, Mina si Elina care au reusit sa ii vindece ranile la timp, dar tot a ramas foarte slabita.

Karina:
- Ok. Asa mai merge, Cedric! Nu stiu ce te-a impins sa faci ceea ce ai facut, dar nu o mai repeta, te rog.
Spunand asta m-am intors cu spatele la el amintindu-mi senzatia oferita de buzele lui peste ale mele. Fusese prima oara pentru mine si senzatia imi dadea inca fiori facandu-ma sa rosesc. Trebuia sa ma spal cu apa rece pe fata ca sa nu se observe ca sunt rosie.
- Um... Unde e bucataria?

Arina:
Nu o mai vazusem pe mama lesinand de foarte mult timp asa ca ma ingrijorat reactia ei.
- Ciudat! Mama nu a mai lesina de foarte mult timp. Spun incet privind-o cum era intinsa pe canapea, apoi uitandu-ma la cea de langa mine ce tocmai imi vorbise, analizand-o din cap pana in picioare.
- Vad si de ce a crezut ca esti eu.
Ma incrunt usor cand ajung la concluzia ca eram, practic, identince.
- Oh... Deci esti vie pana la urma!
Cel care vorbise fusese taicameo. Un tip inalt cu parul mov, ca al meu, care statea acum in spatele canapelei si se uita la mine si la cea de langa mine.
- Ce vrei sa spui? L-am intrebat incruntandu-ma la el.
- Pai, dupa cum vad si la ce aura are, e sora-ta geamana! Doctora a zis ca a murit la nastere pentru ca maicata a fost prea epuizata si a lesinat inainte ca ea sa apuce sa iese complet si a murit asfixiata pana sa reuseasca ei sa o scoata.
Vorbise de parca ar fi fost cel mai normal lucru si nu ar trebujj aa ne surprindă ceea ce ma facea pe mine sa vreau sa il omor.
- Ce zici?

Kashim:
Imi pastrasem forma de catelus-lup caci era mai simplu sa scap de nebunii aia doi care se amuzau pe seama mea.
Fiind asa nu a durat mult pana cand cineva chiar a crezut ca sunt un catelus si m-a chemat la ea, dar cine eram eu sa refuz o mangaiala asa ca m-am dus direct la ea lasand-o sa ma ia in brate.

Sarah:
- Daca va fi nevoie, cu un singur cuvant pot chema intariri, adica gardienii. Ii spun surori mele facandu-i cu ochiul. Aveam un presentiment nasol, dar nu voiam sa ingrijorez pe nimeni cu paranoia mea asa ca nu am zis nimic ci doar le-am urmat pe cele doua.

Karina:
- Deci... Imi spui unde e sau o caut singura? Il intreb eu pe Cedric care iar ramasese blocat fara sa spuna vreun cuvant. Nu stiu ce era cu el, dar se comporta un pic ciudat.

Alex:
- Te urmez! Tu sti mai bine casa asa ca trebuie sa iti multumesc pentru ajutor.
Am spus zambindu-i roscatei si urmand-o la etajul casei pentru a verifica daca sora mea ajunsese pe acolo.

Kashim:
De mult nu mai fusesem mangaiat cu atata tandrete si atentie si nu ma lasa sufletul sa imi schimb forma, mai ales ca as fi distrus iluzia ca sunt doar un catelus. Ea pare sa fie o persoana buna si blanda si nu mi-ar placea sa o intristez caci nu avea cum sa adopte un barbat in toata regula asa ca am continuat jocul de catelus si am linso usor pe obraz incepand sa dau bucuros din coada.

Arina:
- Eu sunt Arina, iar el o sa fie un drac mort!
Ultima parte am spuso rastita pocnindu-mi degetele de la mine in timp ce coada si coarnele deja erau vizibile.
- Um... Scumpo... Hai sa ne linistim! Uite, mama ta inca e lesinata si nu am vrea sa se trezeasca intr-o baie de sange, nu? In plus, sti ca nu ma poti omora. Doar sunt Satana!
Chiar daca el incerca sa ma calmeze nu avea efect caci deja ocolisem canapeaua si tatal meu incepuse sa faca pasi in spate, dar cand am vrut sa fac un pas in fata pentru a-i sfasia gatul movaliului, cineva ma prinse de coada si ma trase inapoi.
- Arina, nu fi nepoliticoasa sa faci mizerie la altcineva in casa! Nu stiu de ce mai vrei sa il omori pe taicatu acum, dar macar asteapta pana plecam. Dupa il poti sfarteca cat vrei!
Mi-am intors capul doar ca sa o vad pe mama ca se ridicase in fund pe canapea si imi prinsese coada inainte sa apuc sa ma indepartez suficient de piesa de mobilier pe care se afla.
- Dar... Mama! Tu nu ai auzit ce a zis? A zis ca ea e sora mea geamana pe care o credea moarta la nastere si lui nu i se pare nici macar deajuns de important incat sa ii pese. A spus totul de parca ar fi fost vorba de niste caini fatati pe marginea drumului.
In momentul ala mama mi-a dat drumul la coada si s-a uitat catre Kamui.
- Despre ce e vorba aici? Ai face bine sa explici, Kamui!
Tonul ei era unul amenintator si stiam ca, desi ma oprise pe mine, daca taicameo nu ii oferea un raspuns satisfacator, avea sa il rupa bucatele fara sa ii mai pese unde suntem.

Sarah:
- Varcolaci? Am eu un varcolac in grupul meu, daca e il pot convinge si pe el sa vina cu noi. Ce ziceti?
Le intreb pe cele doua in timp ce le urmam pana cand am ajuns in dreptul unei canapele pe care era Noia si...
- Ok... As spune ca vad dublu, dar sunt imbracate diferit. Spun cand observ ca erau doua fete ce semanau perfect, iar una dintre ele veni direct la Anastacia, dar eu am fost nevoita sa ma apropii de Noia si de Arina care iar erau pornite pe Kamui sa il sfasie. Si cand fac asta nu e o priveliste prea placuta, chit ca, indiferent de cate ori il omori sau il arzi sau indiferent ce ii faci, mereu se reintregeste ca un Phoenix ce reinvie din propria cenuse.
- Noia, las-o usor. Nu te pune acum pe sfartecat. Ii spun bland brunetei si ii pun mana pe frunte.
- Inca ai febra Noia, chiar daca te ti bine pe picioare inca esti slabita dupa ce i-ai salvat pe Alia si Alex saptamana trecuta. Trebuie sa iti conservi puterile. Iar tu, Arina, incearca sa te abtii din a-l omora pe taicato, macar pana isi revine mama ta, da? Ma adresez eu movaliei care, desi se uita incruntata la mine, isi retrase coarnele si coada si se intoarse spre mine.
- Bine, nu pot pleca pana cand nu lamurim situatia de aici. Ce ai mai facut de data asta, Kamui? Vorbeam calma, dar tonul imi era ferm si, chiar daca mereu invia, movaliul stia ca durerea tot o putea simti si, spre deosebire de fosta lui sotie si fiica lui, eu il dadeam pe mana lui Axel caruia ii placea sa isi testeze noile mecanisme de tortura pe el, asa ca nu indrazni sa protesteze ci lua pozitia de drepti.
- Pai... Sti ca eu pot simti aurele celor ce vin din lumea demonilor si din iad, nu? Bun... Deci treaba sta cam asa. Arina si cu... Arina cealalta, sunt surori gemene caci au aurele identice. Asta ca sa nu mai spun ca seamana leit. Ei bine, eu am stiut ca Arina a avut o sora geamana, insa doctora a zis ca a murit la nastere din cauza epuizarii Noiei care nu a mai fost capabila sa o aduca pe lume la timp asa ca mie mi-au pus-o in brate doar pe Arina. Am considerat ca nu are rost sa mai vad si bebelusul mort sau sa ii mai spun Noiei ceva de vreme ce nu scapase cu viata, asa ca le-am ordonat sa scape de trupul gemenei fara viata si sa o ingrijeasca pe Arina. Asta e tot ce stiu, jur!
- Pai normal ca nu aveai tu interes sa vezi copilul mort cand tu nici sa fi langa mine cand am nascut nu ai vrut ca, na, erai prea ocupat sa te tavalesti cu asistentele alea doua!
Noia deja s-a ridicat in picioare de pe canapea si se uita urat la movaliu. Nu stiu exact cum de ajunsesera astia doi sa fie casatoriti cand ei abia daca se mai inghit, bine, Noia e cea care nu il mai suporta pe Kamui din cauza ca, inafara infidelitati lui, a indraznit sa o minta ca i-a murit copilul la nastere si apoi a alungato, tinand-o pe Arina inchisa in castelul din lumea demonilor pana cand vorba a ajuns la urechile Noiei care s-a dus si si-a salvat fiica din inchisoarea aceea. Asta e si motivul pentru care Arina nu tine absolut deloc la tatal ei, dar in schimb isi iubeste mama.
- Noia, tu trebuie sa te intinzi si sa nu te mai enervezi acum. Daca Kamui spune adevarul vom verifica mai tarziu. Acum, l-a vazut cineva pe Kashim?

Kashim:
Urechile mi se ciulesc atunci cand imi aud numele si, desi mi se rupea sufletul sa ma despart de caldura ei, am sarit din bratele ei si m-am indreptat spre locul de unde fusesem chemat.

Karina:
L-am urmat tacuta, iar cand am ajuns in bucatarie m-am dus direct la chiuveta si m-am spalat pe fata cu apa rece, dar asta nu era de ajuns. Aveam nevoie de ceva care sa ma distraga de la gandit.
- E ceva de mancare? M-am trezit rostind primul lucru care mi-a venit in minte atunci.

Noia:
Ma uit spre cea care, din cate ziceam Kamui, era cealalta fiica a mea.
- Eu nu caut scuze si nu te invinovatesc daca alegi sa nu discuti cu noi. E prima oara cand aflu de existenta ta. Eu atunci mi-am pierdut cunostinta caci eram prea slabita. Sa porti in pantec doi demoni, din cate zice el, e foarte epuizant caci voi, practic, ați crescut hranindu-va cu energia mea vitala. Nici de Arina nu am stiut ani de zile ca e vie pentru ca respectivu mi-a spus a doua zi ca nu mai are nevoie de mine ca am nascut un prunc mort si m-a aruncat efectiv din castel. Daca vreodata vrei sa afli daca sunteti sau nu surori poti sa ceri un test ADN intre voi doua si o sa afli sigur raspunsul. In rest nu pot zice nimic. Oricum nimeni nu il suporta pe tampitu asta.
Nu puteam sa mai adaug nimic si, facandu-i semn Arinei sa vina langa mine, m-am sprijinit usor de aceasta.
- Credeti ca as putea imprumita vreun pat din una din camerele voastre?
Eu stiam ca el spunea adevarul caci nu vedeam nici un motiv pentru care ar minți, mai ales ca e adevarat ca poate simti aurele, dar nici eu, in locul ei, nu as fi crezut un cuvant din gura celui care ar fi capabil sa nici nu vrea sa isi vada copilul, chiar daca nu este viu.

Kashim:
Ajuns in dreptul Sarei imi reiau infatisarea umana si imo duc ambele maini la ceafa.
- M-ai chemat?

Sarah:
Cand Kashim a venit in fata mea i-am zambit.
- Da, Kashim, te-am chemat
As vrea sa vi cu noi, daca vrei?
Acesta imi aproba din cap, dar, privind scenele ce se petreceau in jurul meu nu am indraznit sa intreb cand plecam caci parea fiecare sa aiba alte probleme.

Alex:
- Wow! Da chiar aveti multe camere!

Sarah:
Le zambesc celor doi.
- Imi pare bine de cunostinta. Nu va faceti griji, am trecut si noi prin asta si intelegem socul momentului. Spun privind-o pe sora mea geamana.
- Ar trebuii si noi sa merge nu?
O intreb pe Anastacia si, printr-un val de lumina, imi las aripile de inger la vedere pentru a putea zbura dupa demonita ce ne-o luase inainte.
- Daca esti de acord sa vi, haide!
Ii spun lui Kashim intinzand mainile spre el.

Kashim:
Ma uit spre cea care imi acordase atentie inainte, cand eram in forma de catelus, si ii zambesc.
- Eu sunt Kashim. Imi pare bine sa te cunosc si sper sa mai ma mangai cand ma intorc. Spunand asta fac un gest din cap, aplecandu-l usor, apoi ma intorc spre Sarah si, luand iarasi forma de pui de lup, ii sar in brate acesteia.

Noia:
Ma simteam inca slabita, iar cumulul de evenimente ce tocmai se desfasurasera ma faceau sa ma simt chiar foarte aiurea.
- Arina, stai te rog cu ochii pe taicatu sa nu faca vreo tampenie sau sa incerce sa fuga. Mai tarziu trebuie sa clarificam totul. Ii spun incet fiicei mele iar aceasta doar ma aproba din cap si se intoarce in hol lasandu-ma in camera in care fusesem condusa de catre acea servitoare.

Alex:
- Si la noi e tot cam asa, daca suntem multi e nevoie de milt spatiu. La voi nu apar niciodata conflicte? O intrebmai mult in incercarea de a-mi distrage mie atentia pentru a nu incepe sa ma panichez ca nu reuseam sa dau de sorumea deloc.

Karina:
- Stai sa vad ce aveti! Spun trecand pe langa el pentru a ma uita in frigider. Nu stiu de ce dar incepeam sa devin foarte agitata in preajma lui si tot nu puteam uita pupicul ala, iar asta imi facea inima sa bata mai repede ca niciodata.

Sarah:
Se pare ca sora mea inca nu isi primise aripile, dar si eu mi le-am primit tarziu, dupa ce au fost dezlantuite toate puterile, dar ea parea sa fie foarte bine in control in cazul vrajitoriei asa ca nu aveam de ce sa ma ingrijorez.
Deja movalia era cu mult in fata, iar cu aripile astea nu reuseam sa o prind din urma.
- Kashim, trebuie sa schimb arpile. Nu te teme, o sa te prind. Spunand sta i-am dat drumul catelusului din brate chiar daca eram foarte sus, insa imediat am fost inconjurata de focul ce mi-a schimbat aspectul si tinuta. Acum aripile erau cele de demon, iar coada si coarnele inconvoiate erau la vedere, iar tinuta era ceva mai sumara.
Dupa ce m-am transformat am plonjat in jos prinzandu-l pe Kashim care ma marait putin in semn ca sa nu mai fac asta vreodată.
- Ti-am zis ca o sa te prind.
In infatisarea asta eram mai rapida asa ca am putut sa o prind pe demonita din urma.

Arina:
M-am uitat atenta la mama care adormise, apoi m-am uitat la cel care mi se adresase.
- Nu ma mai domni atat, chiar daca e posibil sa fiu mai mare ca tone. Ma numesc Arina.
Vorbisem calm si, chiar daca expresia mea ramasese neschimbaya, gandul imi fugise la cea care se presupunea ca ar fi sora mea.
- Eu una sunt bine. Mai afectata pare a fi prietena ta. Eu sunt mult prea obisnuita cu idiotenia aluia. Si, in plus, pana nu vad ca avem acelasi ADN, nu o sa cred un cuvant ce vine din gura celui care m-a tinut inchisa 150 de ani. Saca ea e intr-adevar sora mea, atunci ar trebuii sa se bucure ca nu a fost pastrata de el.

Alex:
- La fel e si la noi. Uneori zici ca e jungla. Am spus razand apoi am vazut usa la o camera intredeschisa, iar cand am deschiso am vazuto pe sora mea stand cu un tablou in mana asezata pe marginea unui pat. Cand am vazut ca e bine am rasuflat usurat.
- Alia! Ai idee de cat timp te caut?
Aceasta isi ridica privirea spre mine si zambii, dar apoi zambetul ii disparu si intoarsa tabloul spre noi. In tablou se vedeau un baiat si o fata, amandoi sateni.
- El e in pericol de moarte!
Spuse ea serioasa si imi indica in poza pe baiat.

Karina:
Nici macar nu eram atenta la ce era in frigider asa ca am intins mana si am luat un bol de acolo.
- Cred ca o sa mananc asta, am spus dar abia apoi m-am uitat in bol si am realizat ca era salata de icre. Mie nu imi placea salata de icre.