Sarah:
Nu simteam vreo amenintare din partea lor asa ca m-am intors usor catre Arch si mi-am pus o mana pe unul din picioarele lui.
- Transformate inapoi Arch! Nu e nevoie de lupta!
I-am vorbit pe un ton bland, dar ferm, iar barbatul m-a ascultat si si-a reluat infatisarea umana.
Dupa ce Arch si-a retras aura si, desi se vedea clar ca inca nu e convins ca suntem in siguranta, a decis sa imi asculte vorbele si a ramas pe loc in timp ce eu m-am intors catre ceilalti si am inaintat usor pana cand am ajuns fata in fata cu cea care imi semana leit.
- Cred ca la mijloc este o neintelegere si am pornit-o cu stangul. In primul rand, sa ma prezint. Numele meu este Sarah Elizabeth Way si, asa cum a zis prietena voastra, nu sunt de pe aceasta planeta. Eu provin dintr-o alta galaxie ce formeaza un regat numit Gardania, regat al carui conducator sunt. Iar el e Armaghedon Arch, unul dintre gardienii mei.
Spunand acestea am intins usor mana in fata catre blonda, zambindu-i usor.

Sarah:
- Te rog, nu imi spune alteta! Spune-mi Sarah! Oricum parem a fi de aceasi vârstă. Si eu nu ma supar, dar nu stiu daca la fel e valabil si pentru Arch. Nu se pricepe asa bine la interactionat cu altii.
Am ras usor in timp ce ii vorbeam. Cumva, aflandu-ma in prezenta ei, ma simteam foarte calma, exact cum ma simteam cand eram langa Jamie si Kaname, dar, cumva, mai puternic.
- Ai spus ca nu iti sti tot numele. De ce anume? Daca nu te deranjeaza ca te intreb.
Detaliul asta imi atrasese atentia amintindu-mi de ceea ce imi spusese mama mea cand inca traia, povestea surori mele gemene pierdute, defapt furate, care, in mod ciudat, avea acelasi nume ca ea.

Sarah:
Ochii mi s-au marit involuntar la auzul vorbelor ei legate de lantisor.
- Cumva ea este prietena despre care ai investogat si ai ajins sa gasesti o legatura cu mine? O intreb pe tipa ce aparuse dintr-o tornada de foc, uitandu-ma peste umarul blondei.
- Ceva imi spune ca asemanarea dintre noi doua nu e doar o coincidenta, iar daca am dreptate atunci lanticul tau este identic cu al meu, iar daca este asa atunci iti pot spune eu cine esti cu adevarat.
Nu am mai asteptat sa aud raspunsul fetei din spatele Mariei si mi-am scos lanticul la vedere aratandu-il. Mama facuse aceste lanticuri special pentru mine si surorile mele cand aflase ca avea sa aiba triplete. Sunt unice in univers datorita pietrei albastre ce o poarta care se gaseste intr-un singur loc in Gardania, iar acel loc este extrem de bine pazit.

Sarah:
La fel ca si ea si eu am ramas stupefiata la vederea lanticului ei. Nu stiam ce sa cred sau ce sa fac. Aveam dovada in fata ca ea e sora mea geamana, dar parca era un vis. Totusi exista o mica mica sansa ca lanticul sa fie contrafacut, dar era o cale de a afla adevarul.
- Sunt identice, dar exista un ultim pas ca sa fiu sigura ca este si cel real... Te rog, tineti lanticul in mana cu piatra in sus si repeta dupa mine: Inspelium verdete!
Rostind aceste cuvinte piatra din mana mea stralucii afisand deasupra capului meu o proiectie a coroanei regale a Gardaniei, iar pe corp imi aparusera vejmintele ce le purtasem in ziua incoronari mele ca regina. Mama ma invatase aceste cuvinte si imi explicase ca era singura modalitate prin care puteam fi sigura ca detin originalul caci pietrele fusesera vrajita pentru a arata statutul purtatorului si mergea doar daca era rostita de cel pentru care fusese creat lantisorul. Asa ca, daca ea era cu adevarat sora mea, atunci piatra avea sa proiecteze o rochie asemanatoare cu a mea si o coroana ce simboliza apartenenta ei la familia regala.

Sarah:
Genunchii mi s-au muiat si mi-au cedat in clipa in care am vazut ca a mers, chiar era ea.
- Chiar esti tu!
Cuvintele le-am spus soptite fiind parca in transa, nerealizand nici macar cand Arch a ajuns langa mine si m-a ajutat sa ma ridic din nou in picioare.
- Tu esti sora mea geamana!
Am rostit mai tare de data asta, simtins cum cateva lacrimi imi apar in ochii si, apropiindu-ma de ea, am îmbrățișat-o

Sarah:
Dupa ce ne-am mai calmat putin m-am retras usor din imbratisare privind-o. Iluziile create de pietre se risipisera de mult asa ca acum apaream imbracate amandoua nornal.
- Numele tau de familie e Way si, defapt, esti cu 10 monjte mai mare ca mine. Esti prima dintre noi 3 care s- a nascit, iar eu sunt mezina. Sunt sigura ca ai multe nelamuriri si intrebari asa ca le poți pune.

Sarah:
- Stiu! Si eu ma simt usor coplesita si rusinata ca situatia de acasa e un pic complicata momentan asa ca nu pitem merge la castel pana ni se mai linistesc apele putin, mai ales ca ai putea fi vizata in locul meu din cauza ca suntem identice, la fel cum s-a intamplat cand eram bebeluse. Ai fost luata in locul meu pentru ca asistenta ne-a incurcat pe noi doia si ne-a pus una in patutul celeilalte.
I-am luat mana intr-a mea si i-am zambit.
- O sa o luam treptat. Sunt multe de explicat.
M-am intors apoi spre ceilalti doi.
- Am cam pornito cu stangul, dar ma bucur ca nu am ajuns la incaierare, desi mult nu mai era.

Sarah:
Nu ma pot abtine si chicotesc usor. Imi aducea aminte de zarva ce era in casa de aici de pe pamant. De cand fusesem incoronata nu mai avusesem atat de mult timp lober sa vin aici si imi fusese dor de toti nebunii.
- Nu e nevoie sa ingenunchiati. Si noi am gresit! Le raspund zambind cald chiar daca inca mao eram ravasita de setea de sange si coltii imi erau inca la vedere.

Sarah:
M-am incruntat cand am vazut ce face. Eram si asa consumata pe interior de aceasta sete, iar mirosul sangelui proaspat clar nu ma ajuta sa imi mentin controlul. Totusi, in ciuda poftei, tot am ras usor cand am auzit vorbele lui.
- E ciudat sa aud cuvantul,, ordon" adresat mie.
Chiar daca nu parea atat de evident, cuvintele lui avusesera efect asupra mea caci nu m-am opus absolut deloc cand am simtit sangele pe buzele mele, infructandu-ma din dulcea lui pana cand pofta de sange mi se potolise.

Arch:
Nu imi placea sa stau doar sa privesc, dar nu puteam sa intervin caci eram constient de natura vampirica a reginei, iar eu nu eram in masura sa ii ofer sangele meu datorita naturii mele. Eram ultimul din specia de archdemoni ceea ce ma facea a fi singura creatura existenta al carui sange este letal pentru vampiri.

Sarah:
De indata ce m-am saturat i-am eliberat bratul si m-am sters usor la gura fiind acum capabila sa imi suprim latura vampirica.
- Multumesc!
Spunand asta m-am intors si m-am uitat spre Arch care asteptase ca eu sa termin apoi se apropiase de mine.
- Cred ca ar fi intelept sa ne intoarcem inapoi la casa, maiestate.
Am aprobat usor din cap apoi m-am uitat spre ceilalti.
- Daca nu va deranjeaza, si nu aveti alte planuri, va invit la o cafea sau orice doriti sa beti.

Sarah:
- In felul asta pot sa iti povestesc mai multe si poti cunoaste si restul familiei. I-am spus zambind usor. Pareau extrem de apropiati cei doi si poate ca era mai mult intre ei decat prietenie.
- Sunteti sigura ca e o idee buna? Adica... Restul cred ca sunt adunati acolo acum.
Vorbele lui Arch ma fac sa chicotesc.
- A crescut intr-un orfelinat Arch, asa ca nu cred ca adunatura de nebuni de acasa o sa fie prea diferita. Plus, si Jamie si Kaname sunt acolo si ceilalti Gardieni asa ca, socotindu-ne si pe noi doi, cred ca se vor purta exemplar cand vor afla cine este ea. Deci, ce ziceti?

Sarah:
Nu eram foarte departe de casa asa ca drumul nu a fost prea lung.
- Ah, ca sa nu te sperii o sa iti spun ceva de pe acum. Avem o sora si un frate mai mare, Kaname si Jamie. Si ei sunt gemeni. Defapt, pana la noi, mama a mai avut 2 perechi de gemeni, fata si baiat, si inca un set de gemene. Noi am fost triplete si ultimele aduse pe lume de mama. Asa... Jamie este genul acela de frate mai mare bun si de nadejde, Kaname e ceva mai nebunatica asa ca sa nu te sperii de ea cand o sa o vezi, sunt sigura ca va fi putin zapacita cand o sa ne vada pe amandoua. A, si Gardieni cred ca vor fi confuzi. Inafara de Arch, aici de fata, mai sunt 5, 2 fete si 3 băieți. Treaba lor e sa ma apere pe mine, in principal, dar si pe voi 3, tu, Kaname si Jamie.
Pana sa ii explic eu toate astea am ajuns la casa si, urcand prima scarile, le-am deschis larg usa pentru a intra, apoi am intrat si eu.
- Hey! M-am intors! Am tipat cat am putut de tare pentru a fi auzita de toata lumea caci era o harmalaie totala in casa, dar s-a facut liniste, iar Kaname a fost prima care a venit spre use sa ma intampine.
- Te-ai intors deja...
Nu a mai terminat intrebarea ramanand cu gura cascata cand m-a vazut langa Maria, dar nu pentru mult timp caci a venit val vartej la noi si a luat-o pe Maria de umeri incepand sa o zgaltaie.
- Te-ai clonat? Cum ai facut asta? Cine a facut-o? Vreau si eu! Si sunteti identice! Te-au rapit niste extraterestri ciudati? Sau e vreo gluma? O nj! Te-au vizitat gemenele teroare nu-i asa? Ele ti-au dat idei sa ne faci farse, nu?
Chiar daca imi venea sa rad vazand cat de repede ne incurcase, trebuia sa o salvez pe Maria.
- Kaname! Mai incet ca o sperii pe saraca fata! Si, nu, nu m-a clonat nimeni si nici gemenele nu m-au vizitat!
Spunand asta i-am prins mainile brunetei indepartandu-le după umerii surori noastre abia regasite.

Sarah:
Deja toti se adunasera sa vada ciudățenia dupa ce Kaname urlase in timp ce o zguduia. Cum toti pareau extrem de confuzi decis sa ii lamiresc, macar putin
- Nu, nu e o clona! E sora mea geamana, Maria!
Am putut auzo cum toti incepeau sa se mire la auzul stirii bomba.
- Nu iti fie teama! Asa sunt ei, mai nebuni si curiosi.