Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit ]

Sarah:
Nu mi-am putut abtine impulsul de a-mi da o palma peste frunte.
- Gardieni!
Tonul folosit era unul grav, iar toti cei 6 gardieni se indepartara de Maria si ingenuncheara in fata mea.
- Vi se pare ca as fi cumva in vreun pericol?
Mainile imi erau incrucisate la piept dand nervoasa dintr-un deget fiind incruntata.
- Nu credeti ca daca ar fi fost vreun pericol Arch ar fi fost primul care sa o ameninte? Eu stiu ca situatia in care ne aflam va face sa fiti mai precauti si paranoici ca niciodata, dar incercati sa aveti putina incredere. In plus, voo trebuie sa o protejati pe ea, nu sa o atacati, doar face parte din familia regala!
Am incercat sa imi mentin tonul ferm, dar fara sa tip. Atunci l-am auzit prima oara pe Jamie vorbind, adresandu-i-se Mariei.
- Am avut eu vaga impresie ca imi esti mult prea familoara, chiar daca te-am văzut doar o singura data cand erai bebelus. Imi dai voie sa imi imbratisez sora?
El vorbea calm si ii zambea Mariei si celor 3 ce erau in fata ei.

Tremuramdin toate partile. Ii aud vocea lui , dar nu mia stiu ce sa fac aucma. Nu mai doream sa mai am de a face cu acesti oameni.. Nuacuma. O prind pe Elvira de rochie si o trag usor in spate. 

- Haide acasa. N-n-nu mai pot sta aici. Sunt prea speriata. Spun in soapta in timp ce lacrimile mele curg deja siroaie pe fata mea. Ceea ce am patit acuma ma tulburat prea tare. Nu puteam gandi logic si  nu ma mia simteam in largul meu. 

- Mai bine o lasa-ma pe alta zi , in regula ? Ea acum este foarte speriata si nu se simte in largul ei. Ati speriat-o total cand au venit gardieni vostri spre ea si a amenintat-o. Mai bine o lasam pe alta zi , in regula? Ce spuneti daca ne vedem saptamana viitoare? La mine la castel. O sa-o anunt si pe sora mea ca veniti. Va dau adresa. E in regula ? Macar sa-o lasa-m sa se obisnuiasca cu ideea ca are o noua familie si sa se linisteasca si ea. 

Il aud pe Derek cum le vorbeste bland si cu intelepciune. Nu l-am auzit niciodata sa vorbeasca asa de cald si de serios pe retrasul grupului nostru, dar ma bucaram din suflet ca el a spus aceste cuvinte. 

Tot ce aveam eu nevoie acuma era doar liniste si  sa stau sa meditez la tot ce am patit in ziua aceasta. Nu aveam nevoie de altceva, decat de liniste si sa stau cu prietnei mei. 

Atata tot.  

Ii simt bratele calde ale roscatei noastre cum ma tine langa ea. Ea era cea mai buna prietena a mea si mereu sta in dreapta mea cand am nevoie cea mia mare de ajutor este mereu ingerul meu pazitor. Ironia sorti as putea sa spun. Ea este un inger negru , dar nu este rau decat cu cine vrea sa ne faca rau , in special mie. Ma bucuram mult ca venise in ajutorul meu. Stiam ca era langa mine mereu la bine si la greu la fel ca ceilalti. 

Sarah:
- E ok. Imi cer scuze pentru comportamentul lor. O sa va explic data viitoare de ce sunt asa de tensionati cu totii.
Nu imi placea gandul ca vom fi din nou separate, dar eram de acord cu satenul. Toate cele i tamplate acum ar fi bagat in sperieti pe oricine. Adaugand la asta si emotiile si cumulul de informatii pe care tocmai le aflase puteam intelege de ce dorea sa fie singura.
- Sper numai sa putem fi prezenti, dar cineva tot o sa apara, doar lasatine adresa.
Jamie fusese cel care vorbise folosind acelasi ton bland ca si inainte, renuntand la a o mai imbratisa pe Maria, cred ca gestul ar fi facuto sa fie si mai confuza.
Dupa ce primiseram adresa si cei 4 plecasera, i-am apostrofat pe gardieni pentru ceea ce facusera acestia cerandu-si scuze si punandu-mi o mie de intrebari legate de Maria si cum de eram sigura ca este sora mea facandu-ma sa le impartasesc intreaga experienta.
- Totusi ceva la ingerul ala negru imi e familiar, dar nu am fost atent la aspectul ei.
Jamie vorbise din nou si ii puteam auzi si pe ceilalti intrebandu-se intre ei daca fusese careva atent la aspectul fetei, dar niciunul nu daduse atentie ei cat erau mai atenti sa o analizeze pe Maria.
- Nici eu nu am fost atenta.
Usa se deschise in spatele meu facandu-ma sa ma intorc dand cu ochii de roscovana noastra, Karina, care tocmai se intorsese de la o runda de cumparaturi.
- De ce sunteti toti adunati la intrare?
Ne intreba aceasta uitandu-se curioasa la noi. Karina e prietena mea cea mai buna asa ca, dupa ce toti s-au calmat si au plecat fiecare in treaba luo, i-am povestit si ei intreaga intamplare. Ea deja stia ca am o sora pierduta pe undeva asa ca s-a bucurat foarte mult cand a aflat ca am gasito.

***

O saptamana trecuse de la tumultoasele evenimente, iar acum sosise timpul sa mergem la castelul unde fusesem invitat. Desigur ca toata gasca a vrut sa vina si, oricat am incercat, nu am putut sa ii conving sa nu vina asa ca, dupa un drum de cateva ore, eram toti in fata castelului.
- Bun. Ma astept la voi sa va purtati civilizat, da?
Cu totii mi-au raspuns in cor, iar dupa ce am fost invitati inauntru, eu alaturi de Karina, care a insistat sa fie langa mine tot timpul, am pasit primele in interiorul castelului.

Venise ziua cea mare deja. A fost o spatamana plina de cosmaruri si intrebari nerostite care ma macinau prin interior. In fiecare seara ELvira statea cu mine si ma supraveghea toata noapte, dac anu era ea era Anastacia sau Ami si Amanda. 

Asa am petrecut eu toata saptamana. Am tinut tot castelul intr-o mare harmalaie si pentur acest lucru chiar imi pare rau. Acum cam toti sunt in garda. Nu vor sa patesc ceva. Cand se aporprie timpul sa cobor jos o rog pe Elvira sa-mi dea si mie cateva haine de la ea pentur a ma schimba. Lucrurile mele nu au venit toate din New Salem asa c anu aveam incotro decat sa iau cateva haine de la ea. 

O vad cum se duce spre dulap si scoate o tinuta    mai  neobisnuita as putea sa spun pentru mine. Iar pentru ea scoate o tinuta total diferita fata de ceea ce purtam eu. 

Speram doar sa fie in regula. Niciodata nu am purtat mult negru. Dar oricum ea ce poarta ii sta bestial. 

Cum suntem gata iesim din camera si mergem spre hol. 

Ma opresc cand ajung la scara si ma rezem de ea cand ii vad pe toti adunati in cerc , iar in mijlocului ei sta o roscata care semana izbitor cu fata care sta in dreapta mea, mia precis Elvira. Elvira stateam in dreapta si intre timp aparuse si Anastacia care sedea bine mersi in stanga mea. 

Se pare ca roata se intoarce si acum nu eu eram in mijlocul cercului sedand speriat ci roscata aceea, dar nu este.. speriata de loc. 

- Oh... Nu. Baieti... Potoliti-va! 

- Ok. Cine esti tu! De cesemeni izbitor cu Elvira noastra! Il aud deja pe Cedric cum o ia la rost pe tipa, dar are dreptate ii seamam foarte mult Elvirei. 

El o ameninta deja cu sabia si o tintea cu privirea sever. 

Dau negativ din cap si ma prind de balustrada si tip odata sa se potoleasca si sa-i dea drumul. Si Sarah era in aceeas oala ca si prietena ei roscata. 

Vom avea de furca cu gastile astea. Erau la fel de multi ca si noi si ei. 

Sarah:
Se pare ca roata se intorsese si eu eram cea analizata. Recunosc faptul ca eram surprinsa ca erau la fel de multi ca si noi, dar mai surprinsa eram de faptul ca Karina era cea luata la intrebari.
- Bun... Asta e ciudat
. Spun ca pentru mine facandu-le semn gardienilor sa stea potoliti. Le facusem o instructie severa de acasa ca nu cumva sa mai sara calu si aici, dar cred ca trebuia sa fac la fel si cu Karina caci ea tindea sa fie destul de vulcanica. Spun asta mai ales pentru ca un tip atintise o sabia spre ea, dar roscata nu era nici macar impresionata de gestul lui, ba chiar ii prinsese varful sabiei cu doua degete si il impinsese in jos.
- Usor soldatel! Cred ca mai bine ai lasa jucariile de adulti deoparte pana cand nu se raneste vreun copilas, iar prin copilas ma refer la tine! Oh... Cat despre voi, restu, ia hai gura ca nu am habar despre cine vorbiti voi! Eu cu aspectu asta m-am nascut, asa ca nu ma mai avuzati ca am copiat pe cine ziceti voi.
Mi-am pus usor mainile pe umeri ei vrand sa ii spun sa stea potolita, dar o voce se auzi peste ale tuturor facandu-i pe toti sa taca, inclusiv pe mine, iar uitandu-ma spre scari am zarit-o pe sora mea, Maria si inca doua.
- Wow! Da chiar sunteti gemene! Daca va imbracati la fel nu stiu sigur daca as putea sa va diferentiez.
Karina fusese cea care vorbise, dar cred ca toti din gasca noastra, inclusiv eu, ne holbam cu gura cascata la roscata ce se afla langa Maria.
- Karina... Acum cred ca inteleg de ce te tot ia la intrebari toata lumea!
Batand-o pe umar aceasta se uita un poc la mine apoi isi indrepta privirea spre roscata cealalta.
- Ha! Chiar seamana cu mine! Vedeti! Chiar zici ca suntem clone! Spuse aceasta intorcandu-se cu fata spre noi zambind si aratand cu degetul cand la ea cand la cealalta roscata.

Sarah:
Chicotesc usor la auzul vorbelor surori mele.
- Stai calma, nici Karina nu e use de biserica, dar trebuie sa recunosc, seamana izbitor una cu cealalta. Mai ca zici ca sunt surori gemene, ca noi.
Vorbeam cu ea in timp ce aceasta ma conduse in living unde eram numai noi doua.
- Intr-un final putina liniste sa putem discuta doar noi doua.

Karina:
Acum ca o vedeam de aproape tipa chiar semana cu mine.
- Cine, el? Nu vad de ce nu i-as tine piept.
Spunand asta m-am apropiat de roscata oprindu-ma la un metru de ea analizand-o din cap pana in picioare serioasa, avand degetul de la o mana pus pe barbie facand o moaca de ganditor.
- Hm... Arati bestial! Bine, eu vorbesc, si eu arat bestial!
Spunand asta am inceput sa rad apoi am intins mana spre ea
- Eu sunt Karina, sunt un inger negru!
Nu stiu de ce, dar simtisem nevoia sa ii spun si natura mea.

Sarah:
- O sa dureze ceva pana ii invat pe toti caci vad ca si gasca ta e la fel de numeroasa ca si a mea. Am spus razand usor.
- Sunt convinsa ca ai o multime de nelamuriri si de intrebari asa ca poti sa intrebi orice caci eu, sincer, nici nu stiu de unde sa incep sa iti povestesc sau arat.
Ii zambeam bland, dar pe interior eram macinata de o grije. Nu stiam cum o sa primeasca vestea despre moartea parintilor, fratelui si surorilor nostri, mai ales cand o sa afle cine este ucigasul lor. Intreaga saptamana imi facusem tot felul de scenarii referitoare la acest moment, imaginandu-mi toate reactiile posibile pe care le-ar fi putut avea la aflarea vestii.

Karina:
- Esti primul inger negru pe care il intalnesc! I-am spus zambindu-i desi ii auzeam pe toti ceilalti, atat din grupul cu care venisem cat si cei de aici, vorbind cum ca suntem identice.
- Sti... Chiar au dreptate! Parca m-as uita intr-o oglinda cand ma uit la tine, plus ca am impresia ca te-as cunoaste de mult timp. Ne-am mai intalnit cumva?

Sarah:
Simt un junghi in piept cand o aud si imi plasez usor o mana pe umarul ei.
- Nu te-am parasit niciodata! Nu stiu daca iti aduci aminte ce ti-am spus saptamana trecuta, dupa ce am aflat ca suntem surori, dar iti voi mai explica si acum. Tu nu ai fost parasita, ci ai fost furata la cateva ore dupa nastere! Ai fost luata in locul meu din cauza ca asistenta ne-a incurcat si te-a pus pe tine in patutul cu numele meu, iqr pe mine in cel cu numele tau, dar aveam lanticurile puse in scutecele cu care eram invelite, mama a ordonat sa ne fie tinute lipite de corp cu orice pret inca din clipa in care ne-am nascut. Vezi tu, in regatul nostru, spre deosebire de altele, mostenitor la tron este tot timpul mezinul familiei ceea ce ma facea pe mine printesa mostenitoare, iar unchiul nostru a avut mereu o ura pentru tata, fiind si o diferenta destul de maricica intre ei, iar ca sa il faca pe tata sa sufere a angajat pe cineva ca sa ma rapeasca si sa ma ascunda stiind ca, atata timp cat mostenitorul la tron traieste, coroana in sine nu va accepta un altul in loc, dar, de vreme ce noi am fost incurcate, tu ai fost cea luata in locul meu. Mama mereu a stiut ca traiesti undeva si mereu imi spunea sa nu renunt niciodata in a te cauta caci nici ea nu a incetat nici o clipa sa te caute. Asa ca nu mai fi trista. Tu ai fost dorita mereu, dar soarta a fost cruda si ne-a separat.

Karina:
- Oh... Deci si tu esti orfana! Am spus picand usor pe ganduri.
- Nu, nu imi aduc aminte sa fi ajuns vreodata prin New Salem, poate numai sa fi uitat. Si eu am crescut pana la o varsta intr-un orfelinat, dar apoi am fost mutata de la o familie adoptiva la alta. Cred ca eram cam un copil problema, dar nu imi aduc aminte de numele orasului asta.

Sarah:
Cand am auzit intrebarea am simtit un nod cum mi se pune in gat si mo-am impreunat mainile, frecandu-le ingrijorata. Acum era momentul adevarului.
- Mama, tata, fratele nostru mai mare Mike, surorile nostre mai mari Jennifer si gemenele teroare, adica Jenni si Jenna, si sora noastra geamana May, sunt morti. Au fost omorâți, ca sa fiu mai exacta, de catre mine pentru ca am fost naiva si slaba, iar unchiul nostru s-a folosit de fiul lui pentru a pune o vraja pe mine ce mi-a eliberat toate puterile si mi-am pierdut controlul. Pe langa ei, atunci, am omorat si sfatuitorul regal al tatei si cateva servitoare. Cei care au scapat din familie sunt tu si Jamie, care nu erati acolo, si Kaname care, cumva, ori puterile ei ori ale mele, au trimis-o pe alta planeta stergandu-i amintirile, dar norocul a facut sa o regasim dupa cativa ani, asa cum te-am regasit pe tine acum.
Dupa ce i-am spus totul mi-am inchis ochii si mi-am muscat usor buza. Imi era teama de reactia pe care urma sa o aiba.

Karina:
- Si eu, imediat ce am facut 18 ani, m-am angajat si am ajuns sa stau in chirie in casa Sarei.
Mi-am tuguiat buzele la auzul intrebarii ei si am picat usor pe ganduri.
- Nu imi aduc aminte nimic. Eram un bebelus cand am fost gasita, dar tot am un vis ce se repeta. Visez mereu ca o femeie cu parul ca al meu, cred ca ea ar trebui sa fi fost mama, ma ia in brate si pe mine si inca un bebelus, sunt sigura ca mai era un bebelus caci auzeam un alt planset inafara de al meu, si mereu spune acelasi lucru:,, Dragele mele, mi se rupe sufletul ca nu o sa pot sa fiu langa voo sa va vad crescand, dar viata voastra e mai importanta decat orice. Vreau doar sa stiti ca mereu va voi iubii... " si apoi ne rosteste numele, dar niciodata nu mi le aduc aminte cand ma trezesc. Am visul asta de ani de zile. Dar tu, sti ceva de parintii tai?

Rasuflu usurata si zambesc la auzul raspunsului ei.
- Am plans destul, iar acum nu mai simt nevoia sa plang. Nu le datorez lacrimi si nu ca ma invinovatesc, dar este vina mea! Eu cu mainile mele i-am omorat, nu a contat ca am fost sub efectul unei vraji, trebuia sa fiu mai isteata si sa nu cad in capcana si trebuia sa fi fost capabila sa imi controlez puterile. Nici acum inca nu sunt suficient de buna sa mi le controlez, oar din cauza acele vraji, am nevoie de un sigiliu ca sa mi le tina sub control. Chiar si situatia de e acum in Gardania este cauzata tot de el. A provocat un accident groaznic ce a ucis multi gardanieni si a facit ca totul sa para ca a fost din cauza mea, iar apoi apus un pret pe capul meu.
Am oftat adanc incruntandu-ma la amintirea celor intamplate in regat.

Karina:
Ridic dintr-o spranceana cand aud ca si ea are acelasi vis ca si mine, dar ce a urmat m-a surprins si mai mult.
- Adica asta?
Am intrebat desfacandu-mi fermoarul la hanoracul ce il purtam si tragand in jos de marginea tricoului pentru a lasa insemnul sa se observe.
- Dar, stai... Cum de stiai despre semnul asta?

Sarah:
Ii zambesc fericita sa vad ca inca ma considera familia ei chiar si dupa ce a aflat ca, practic, din cauza mea a fost furata si tot din cauza mea nu are sansa sa isi intalneasca parintii.
- Da, noi 4 suntem inca o familie, cel putin de sange, caci familie ne sunt si prietenii, dar si gardienii. Scuze pentru felul in care au reactionat data trecuta, dar o sa vezi ca dupa ce ii cunosti o sa ii indragesti. Mai putin pe Arch... Pe el trebuie sa il invat sa socializeze caci a stat cateva decenii complet izolat si nu prea e interesat de altceva decat de datoria lui ca si gardian. A, si mai e si Hyu, sfatuitorul meu regal. Defapt, pe el nu stiu cat o sa il indragesti, mai ales cand o sa inceapa sa te bata la cap sa citesti nu stiu cate carti si sa inveti istoria si legile Gardaniei. Mda... Partea asta nu e chiar asa frumoasa in a fi o printesa.

Karina:
- Bun... Asta e chiar foarte ciudat!
Am exclamat eu holbandu-ma cand la semnul ei, cand la al meu caci erau identice.
- Si, apropo, care e treaba cu tipul ala. Chiar asa de socat a ramas ca nu m-a speriat cu sabia lui incat a ramas blocat in loc?

Sarah:
Am inceput sa rad la afirmatia ei. Deja imi si inchipuiam intreaga scena.
- Bafta sa il prinzi intr-un loc! Tipu e ultimul maestru al timpului asa ca acum e in fata ta, acum e in spatele tau.
Spunand asta mi-am sters o lacrima ce mi se formase la coltul ochiului drept.
- Mai este ceva ce ai vrea sa sti?

Karina:
- Oh... Pai atunci ar trebuii sa se obisnuiasca. Ceva imi spune ca o sa ma vada destul de des pe aici.
Chicotind usor mi-am tras inapoi in sus fermoarul de la hanorac si m-am uitat catre Elvira.
- Stii... Ar trebui sa gasim o cale sa verificam suta la suta daca suntem surori. Nu cred ca toate astea sunt o coincidenta si chiar mi-ar place sa avem ceva la mana sa le dovedim tuturor ca suntem surori, nu doar un semn pe san si un vis ciudat.

Sarah:
 - Pervers? Hyu? Pe tipul ala nu l-ak vazut sa fie interesat nici macar de porno in viata lui. Nici nu sunt sigura daca macar stie sa se masturbeze sau are vreun fel de dorinta sexuala. Daca vrei perversitate am 2 tampiti pe hol care numai asta au in cap, sa nu mai spun ca o perioada au format amandoi un cuplu si, crede-mă, aveai nevoie de dopuri de urechi ca sa poti dormi ca nu stiu daca ei dormeau pana cand nu picau epuizati dupa atata sex.
Mi-am dat usor ochii peste cap numao aducandu-mi aminte cum au fost acele luni si, gandindu-ma bine, nu stiu daca a fost mai bine atunci cand faceau sex peste tot, oricand, sau e mai bine acum ca se ia la tranta oriunde.
- Oho! O sa fie muuuulte de vizitat! Gardania este un regat ce se intinde pe o intreaga galaxie, dar momentan nu ne putem intoarce acolo, cel putin nu pana nu se mai linistesc putin apele. Ai putea fi pusa in pericol fara nici o vina doar pentru ca suntem identice ca aspect.

Karina:
- O idee super! Asta o sa facem atunci, soro!

Sarah:
- Treaba e ca sunt ai naibi de buni cuceritori. Daca nu as sti ce le poate pielea pana si eu as pica in plasa lor. Pe aia doi cred ca o sa ii potoleasca doar femeile, sau barbatii, care vor reusii sa ii cucereasca in pat in asa fel incat sa nu li se mai scoale pentru altcineva.
Deja toata tensiunea ce o purtasem pe umeri pana sa vin aici, se risipise si ma simteam mult mai relaxata.
- Nu sunt capatate, sunt mostenite. Si Jamie cu Kaname le au. Si nu sunt numai cele de vrajitoare si de vampir. Suntem si parte inger, dar si un fel de demon intunecat. Pe langa astea cred ca mai sunt si alte specii. Cumva, in generatia noastra, s-au intrunit toate speciile stramosilor nostrii. La tine si la cei doi din hol inca ni s-au manifestat toate. Ele normal ar trebuii sa apara treptat ca sa poti invata sa le controlezi. La mine au fost eliberate toate odata cand am fost vrajita la 15 ani, de aceea eu port bratara asta care e un sigiliu ce le tine inchise.

Kile:
Nu am habar pe unde disparuse blonda, dar stiu ca aici erau multe puicute traznet, una in special imi atrasese atentia. Purta o rochie rosie, mulata, care ii scotea in evidenta formele. Si ce mai forme avea! Mama, mama!
- Buna, eu sunt Kile! Nu am putut sa nu observ ca pari destul de agitata. Esti ok? S-a intamplat ceva?
Nu am putut sa ma abtin sa nu o abordez pe tipa.

Karina:
- Pana sa ajungem la a face testul ar trebuii sa te avertizez cu privire la tipul ala cu lar albastru, Kile, e cam pervers si mereu umbla sa agate vreo fata pentru sex. El si cu Kira, unu roscat pe care acum nu il vad.
Ii spun Elvirei tragand-o usor de maneca cand am vazit ca Kile se apropiase de una din fetele din grupul ei.