Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit ]

Len:
- Bun, deci, nu te cunosc de foarte mult timp asa ca nu stiu exact ce tip de persoana esti, dar chiar sper sa nu fi genul care fuge dupa un anume timp, mai ales ca acum nu e vorba doar de Irina la mijloc. Ea tinde sa fie destul de dificila, mai ales ca e incapatanata si are efectiv obsesia de a face totul prin propriile puteri. Nu vreau sa par ca tipul cel rau, mai ales ca suntem cumnati, dar chiar pot deveni un cosmar daca cineva drag mie este ranit.
Eram foarte serios si cum puterile imi erau influentate si de starile emotionale, in jur deja incepuse sa fie mai frig asa ca am revenit la atitudinea mea normala si am zambit batandu-l frateste pe umar.
- Se pare ca am cam facut schimb de frati! Eu ti-o las in grije pe Irina si tu mi-l lasi pe Dan.

Hyu
- Asteptam cat vrei tu!
Spun asta sarutandu-i crestetul capului.

Sarah:
- O, da! Chiar ma gandeam serios sa te pocnesc atunci.
Spun chicotind usor.

Len:
- Da, ai dreptate, sigur o sa te inghete si o sa iti scoata peri albi. Despre Dan, nu iti face griji, ma descurc eu cu el indiferent ce ne paste. Plus ca il am si pe Lenny ajutor, nimeni nu ii rezista dragalaseniei pustiului aluia.
Spun zambind si ii arat ok cu degetul.
- Cata vreme cei doi sunt fericiti cred ca ne vom intelege bine, cumnate!

Hyu:
- Nimeni nu a vrut asta, dar acum ca s-a intamplat nu mai putem face nimeni. Tot ce putem face e sa mergem mai departe. Acum tot ce conteaza pentru mine e ca tu sa fi bine. Trecem noi impreuna si peste momentul asta. Desi, sincer acum, trebuie sa ma asigur ca iti spun despre toate fostele mele relatii ca cine stie ce viziuni mai ai. Chestia asta cu puterile voastre o sa ma bage in mormant de grije, si la tine si la sorata geamana.

Sarah:
- Hm... Nu as fi asa de sigura ca nu am fi ajuns tot aici. Adica, trebuie sa recunosti, atractia dintre noi a fost una foarte puternica.
Spun lasandu-mi usor capul pe spate un geamat scapandu-mi printre buze.

Len:
- Bun. Trebuie sa vorbesc si cu Irina. Sigur se gandeste la tot felul de lucru complet aiurea.
Spun frecandu-ma deja pe cap in timp ce mergeam caci stiam ce bataie de cap poate fi sora mea uneori.

Hyu:
- Nu ai cum sa te trezesti cu vreuna la usa mea caci, iti vine sau nu sa crezi, tot timpul eu am fost cel care era serios in relatie si eu am fost cel parasit.
Bspun continuand sa ii ofer sarutari pe crestetul capului

Sarah:
- Si ce te retine? Nu esti singurul care are ganduri murdare aici.
Spun chicotind, dar apoi ma rezum la a zambi senzual si imi asez mainile in jurul gatului lui.
- Sau vrei sa te rog frumos sa mi-o tragi atat de bine cum sti tu incat sa nu ma mai satur sa cer mai milt.

Sarah
- Ah! Pai atunci, regele meu, haide sa mergem undeva unde sa fim doar noi doi caci te vreau cat mai repede.
Spun gemand usor in urechea lui incepand sa ma fastacesc in bratele lui dinadins, avand fundul peste barbatia lui.

Hyu:
- Din contra, toate imi ziceau ca nu ma mai satur si nu rezista cu unul ca mine ce vrea sex oriunde si nu doar o singura tura.
Imi placea sa vad ca incepea sa fie ea insasi din nou.

Len:
Nu ma pot abtine si il sarut pe Dan scurt apoi ii zambesc.
- Chiar asa slab ma crezi? Si, in plus, doar am avut o discutie ca de la frate mai mare la frate mai mare, mai ales ca acum suntem si cumnati.
Il ciufulesc usor apoi ma uit spre sor-mea care, probabil nestiind ce sa faca simtindu-se stanjenita, il batea usor pe Solo pe spate ca si cand ar consola un copil, exact cum facea cu Lenny.

Sarah
- Cred ca te-am provocat un poc de te-ai miscat asa rapid.
Spun si imi duc mana direct pe barbatia lui incepand sa i-o frec.

Hyu:
- Vad si nu pot pune in cuvinte cat ma bucura faptul asta.
Vorbeam doar adevarul caci eram extrem de incantat atat pentru ca am fost primul barbat din viata ei, si sler ca si ultimul, cat si pentru faptul ca, cel putin pana acum, tinea pasul cu mine si nu ii displacea cantitatea aproape excesiva de sex pe care il aveam.

Len
- Dar ce?
Il intreb chicotind cand il vad asa de rosu si il ciupesc pe ascuns de fund cand nimeni nu era atent.

Irina:
Am clipit de cateva ori nefiind obisnuita cu atata afectiune in public, dar nu am zis nimic.
- Mult mai bine acum. Chiar cred ca as puteansa si mamamc ceva.

Sarah
Nu astept sa imi mai spuna de doua ori ca si incep sa il dezbrac, dar o fac mai lent, tachinandul cu atingeri pana cand il dezbrac complet.
- Mai bine asa?

Hyu:
Zambesc usor si o mangai pe spate
- Nu stiu. Sa o intrebam pe Ana.
Spun incepand sa ma uit in jur dupa bruneta.

Len:
- Ce e?
Il intreb zambind cu gura pana la urechi. Ador felul in carenreactioneaza pana si la cea mai mica tachinare.
- Credeti ca as putea sa vorbesc putin singur cu soramea?
Ii intreb pe amandoi fratii zambindu-le.

Irina:
- Orice, numai mancare sa fie.
Spun apoi ma uit catre Len cand aud ca voia sa vorbeasca singur cu mine.

Sarah:
- Asta era si ideea. Spun rânjind spre el si incep sa trag incet in jos de pantalonii si boxerii lui.

Hyu:
- Nu prea cred ca a avut de ales ca a fost si el ocupat sa ajute pe aici.
Spun zambind usor atunci cand o zaresc pe Ana.

Len:
Cum cei doi plecasera ma asez pe marginea patului si ma uit spre sora mea.
- Ce ai de gand sa faci? Te vad inca indecisa.
Uitandu-se la mine se ridica si aceasta in fund privindu-ma usor trista.
- Inca nu stiu.
- Inainte sa mai zick ceva, ascultama. Copilul nu e cu nimic de vina si atata timp cat exista o cale nu vad de ce nu l-ai aduce pe lume. Solo pare hotarat sa fie langa tine si copilas asa ca exisfa speranta sa ramana cu tine mult timpnde acum incolo.
- Len, nu stiu daca e asa cum zici tu. Mai ales ca el poate zice asta acum ca e presat de situatie si napadit de emotii, dar cand va veni momentul sa stea nopti la randul treaz cu copilul pentru a-mi putea si eu reveni, atunci nunse stie daca va mai gandi la fel. In plus, iubirea nu e ceva usor de gasit.
- Dar ai stat si ai asteptat 3 ani dupa Vladimir...
- Exact! Am asteptat 3 ani, iar el ce a făcut in timpul ala? A uitat complet de existenta mea si si-a infaptuit o familie. Uitate in jur, frate. Niciunul dintre noi nu are parte de final fericit in dragoste.
- Da, Irina, priveste in jur! Nu au avut niciunul acel pana la adanci batraneti, dar uitate acum la ei. Fiecare a mers mai departe si da o noua sansa iubirii. Incearca si tu sa iti permiti asta! Stiu ca iti e teama sa fi ranita, dar indiferent de ce se va intampla, intotdeauna ma vei avea pe mine.
De data asta ea doar daduse din cap, iar eu am imbratisato. Stiam ca ii era greu sa se deschida si sa accepte din nou sa iuneasca, dar aveam încredere ca trebuie sa fie ai un final fericit si pentru ea.
De ceva timp cred ca baietii se intorsesera caci, de pe undeva de pe la jumatatea discutiei noastre, le-am putut simti prezenta.

Sarah:
Ii lrimd fata in maini si il fac sa ma priveasca direct.
- Niciodata sa nu mai spui ca voi fi moartea ta! Nu vreau sa se intample vreodata asa ceva.
Chiar daca stiam ca nu o spusese cu sensul asta nu am putut sa nu spun ceva. Cuvantul asta purta ongreutate asupra mea si nu voiam ca istorita sa se repete.

Hyu:
- Deci mai stam aici o zi.
Spun incet si o mangai usor pe Maria pe mana.

Len:
Imi intind mana si o ciuful usor.
- Nu te lasa demoralizata. Ceva imi spune ca totul o sa fie bine!
Spunand asta ma uit in directia din care ii simteam pe baieti.
- V-ati intors?

Sarah
- Stiu, dar nici in gluma nu vreau sa te mainaud spunand aata.
In mod general nu as fi reactionat asa, dar acum aveam o stare mai nasoala.

Hyu:
- Nimanui nu cred ca ii plac, dar o sa stau aici cu tine.
Ii spun si o sarur usor pe buze.

Len:
- Desigur.
Spun zambindu-le. Intr-un fel imi venea sa rad cand il vedeam pe Solo atat de ingrijorat caci pana acum nu afisase vreo expresie de genul, dar ii intelegeam ingrijorarea. Pana la urma si eu am trecut prin ceva asemanator, chiar daca eu nu o iubeam pe mama lui Lenny, tot am insistat sa il nasca pentru ca ea nu vroia si de aceea, imediat ce a nascut, si-a cerut banii pe care ii promisesem si, de indata ce a putut fi externata, a disparut complet din vietile noastre.

Sarah:
Ii zambesc si il sarut apasat pe buze incepand sa imi plimb mainile peste trupul lui oprindu-ma cu ele pe mandria lui deja intarita inceoand sa i-o masez.

Hyu:
- Iti e foame?
O intreb dupa ce rup sarutul ce i-l oferisem, iar apoi ma uit spre Ana.
- Are voie sa manance acum?

Irina:
- Ce mi-ati adus de mancare?

Sarah
Gem usor atunci cand mainile lui incep sa fie tot mai obraznice cu sanii mei, iar asta imi trimitea mii de fiori pe sira spinarii.
- Ah! Derek!

Hyu:
- Am inteles. Atunci ma duc sa iti aduc ceva de mancare, cred ca o sa ai nevoie sa iti mai recapeti fortele.
Spun si ma ridic in picioare, dar pana sa plec o mai sarut odata pe buze si odata pe frunte.

Irina:
In clipa de fata nu conta ce mâncare era, ma bucuram ca, penteu prima data in 2 saptamank, puteam sa simt mirosul mancarii fara sa imi vina sa vomit,asa ca am incepit sa ma infrupt fara ezitare.
- Mersi. Oh, Doamne, ce delicios e!
Spun cu gura plina neputându-ma abtine.

Sarah
Imi arcuiesc spatele si gem adanc atunci cand il simt in interioru meu, tare si pulsand.
- Ahhh! Ce bine e!

Irina:
- Ce e?
Intreb cand ii vad pe toti trei ca se holbau la mine cum mancam.
- Faceti voi foamea doua saptamani si dupa sa mancati ceva sa va vad pe voi daca puteti manca civilizat.
Spun stiind ca mancam ca o purcica.

Kaname:
- Acum pot sa am si eu o zi libera?
Il aud pe Zaraki intreband de indata ce am ajuns inapoi la castel. Il tarasem pe el si pe frateso cu mine sa investigam si sa ii prindem pe cei care ne dusesera pe Terriora si, intr-un final ii prinsesem si stransesem destule dovezi ca sa ii inchidem pentru o buna perioada de timp.
- Da. Sunteți amandoi liberi.
Nici bine nu le-am dat vestea ca amandoi au batut palma si au luato fiecare in drumul lui, Zaraki indreptandu-se spre infirmierie.
Am plecat si eu de langa nava ce era acum dusa la locul ei si am intrat in castel. Nu stiam incotro sa ma indrept nestiind pe unde era el. Nu voiam sa dau ochii cu el nestiind inca cum anume sa vorbesc normal in fata lui si sa nu rosesc si sa ma balbai mereu. Simtesm ca nu e corect fata de el ca il evitam asa, dar nu stiam ce sa fac. Inca de cand realizasem ca ma indragostisem de el.