Sweet love [Ideea cu piraţii]

Jack îi prinse delicat încheietura ,asta pentru a-i ridica mâna în aer ușor mai sus ca să poată studia pandantivul pe care i-l arăta.
Clipii de câteva ori, apoi îi dădu într-un mod galant drumul, zâmbind după.
”Ai să râzi ..dar și eu am în posesie ceva asemănător. Foarte asemănător. N-aș băga mâna în foc că este însă veridic ca al tău, mai degrabă e o făcătură fără de puteri. Te-ai gândit vreodată totuși să riști și să testezi dacă merge?”

”Chiar la timp .. am ajuns la locul de unde luam barca spre insulița mea. Când vom ajunge va fi perfect întuneric. Haide” se ridică primul și într-un mod galant o ajută pe dânsa să se ridice. O sfătui imediat să ascundă la loc bijuteriile arătate, știa cât de alunecoase erau mâinile piraților din echipajul său.
Merseră până la locul unde se cobora de pe corabie pe bărcuță pe o scară din sfoară. Coborî el primul, în așa fel încât să o ajute și pe ea.
”Nu îți face griji, vom ajunge repede” îi spunea în timp ce vâslea și se îndepărtau de corabie, apropiindu-se de ascunzătoarea lui.

Jack nu era tocmai cel mai forțos bărbat din lume , nu îl avantaja statura medie. Însă brațele lui erau formate și lucrate pentru vâslit de când era copil, cum asta făcuse prima și prima dată de când se știa.
Surâse auzind poveștile bunicii ei.
”Bunica ta avea vorbe bune și adevărate” clătină el afirmativ din cap.
Ajunseră chiar când apunea soarele în spatele insuliței pe care ajunseseră. Era o mică plajă pe ea și un munte mic, cu stânci noduroase ce ascundea o mică peșteră.
Ancoră bărcuța și o ajută și pe ea să pășească pe nisipul fin.
”Am ajuns” rostii mulțumit, făcând semn spre intrarea în peșteră, semn că acolo aveau să meargă.

Privii către pantofii ei abandonați și oftă slab.
”Păcat. Erau foarte finuți. E în regulă, am o pereche care cred că ți-ar veni de minune în colecția mea” surprinzător, Jack avea în ascunzătoarea sa și articole strict feminine.
Îi oferii brațul lui pentru stabilitate, înaintând în peșteră până în întunecimea ei, oprindu-se brusc atunci când chiar nu se mai vedea nimic, așteptând să vadă dacă pandantivul va avea efect sau vor fi nevoiți să apeleze, cum făcea el de regulă, la o torță.

Inima lui exaltă în interiorul său. Îi plăceau foarte mult lucrurile magice, probabil că o parte din el credea că are ascuns în el , undeva adânc, harul mamei sale.
”Este divin” îngână fascinat de lumina propagată, continuând să o țină de mână cât înaintau spre fundul peșterii.
O dată ajunși la finalul culoarului, ajunseră într-o zonă foarte mare, unde era împrejmuită o apă extrem de mică și ca lungime și ca adâncime, evident totul fiind plin de comori, haine, tot ce adunase Jack de-alungul vieții sale de pirat.

ceva de genul, dar mai multe

ooc: multumeesc, ma bucur ca iti place 

bic:

Îi dădu ușor drumul la mâna, lăsând-o să admire împrejurările zâmbind. Știa că există multe povești, mai mult sau mai puțin aproapite de realitate. Dar ca în orice context, una e să îți imaginezi ,alta să trăiești.
”Nu oricine reușește să strângă atât de mult, îmi place să cred că sunt printre cei mai bogați oameni care s-au îmbogățit prin piraterie. Chiar și așa, nimeni nu a văzut ce am aici ,vreodată. Presupun că pentru că sunt o persoană mult prea sceptică și cu încredere slăbită.”

”Un pic ironic, având în vedere că ei sunt primii care jefuiesc” glumii Jack, hohotind scurt și făcând câțiva pași, uitându-se în jur cu privirea atentă.
Știa tot ce strânsese acolo, de-a lungul timpului ,chiar dacă erau foarte multe. Memoria lui era imbatabilă.
”Știi că vorbisem de altă pereche de pantofi? Am câteva pe aici, poți alege ce îți place.”

”Oricât aș fi eu de atașat de aceste comori... nu dorm peste ele” râse acesta clătinând din cap.
Îi oferii mâna, ca să poată traversa din nou peștera și să se întoarcă pe insulă. Nu era foarte mare, însă exact în fundul ei era o casă. Evident că nu era de lux, ci făcută din lemn, dar arăta chiar curată și făcută cu bun gust.
”O să dureze ceva până se încălzește ,va trebui să fac focul” o anunță în timp ce deschidea ușa și o poftea pe ea să intre prima.

ooc: Multumesc frumos :3 Ma descurc insa. Singurele momente cand am probabil un post fara diacritice este când nu am răbdare să dau de la calculator și dau de pe telefon


bic:

Începu să chicotească bine dispus la reacția fetei după ce ei doi intrară înăuntrul casei.
”Mulțumesc, mă bucur că tu crezi asta. Însă, ca să fiu onest, restul piraților nu sunt ca mine.”
Conștientiză și el singur că felul cum se exprimă aducea un pic a aroganță, însă pe de altă parte era perfect adevărat. Nu exista alt pirat în toată lumea asta care să fi reușit să se șlefuiască atât de bine ca Jack să fie rafinat. Majoritatea erau neciopliți și necopți la minte spre deosebire de el.
Își dădu jos jacheta și i-o întinse galant, gândindu-se că poate îi e frig până va reuși el să încălzească bine casa.
I se puteau vedea pe piele diverse tatuaje, majoritatea cu semnificații.
Se duse la șemineu și puse câteva lemne, apucându-se să facă focul și stând aplecat în acest proces.

Cu o creangă mai mare și mai butucănoasă, Jack împingea lemnele care ardeau mai bine înspre foc, întețindu-l. Clătină ușurel din cap, zâmbind.
”Nu mi-am dorit neapărat să fiu pirat, cred...dar ghinionul meu de neșansă a fost să nu pot alege altceva în viață, din cauza conjuncturilor. Chiar așa, mi-am zis să devin cel mai bun în ceea ce fac și să am ceva ce le lipsește restului de pirați - să fiu și elevat, măcar atât cât pot.”

Când fu sigur că de această dată focul este făcut, se ridică de acolo și se îndreptă de spate, începând să parcurgă camera în pași mici, cu mâinile la spate. Era un om fără astâmpăr și nu putea sta locului foarte mult timp.
”Mulțumesc, apreciez că îmi spui și că tu crezi asta. Nici eu nu mă pricep prea bine la treaba cu strămoși, însă nu exclud ideea. Doar că niciodată nu mi-am cunoscut nici măcar părinții și bunici, deci adevărul e că nici nu îmi știu originile cu exactitate.”

În cele din urma își astăpără puțin caracterul și luă și el loc, pe una din canapelele de satin. Își întinse ușor bărbia și apoi dădu din cap, în semn aprobator.
”Sunt de acord cu tine. În sensul că îmi pot imagina situația. Iar unele lucruri, de cele mai multe ori e bine să nu le știi. Din seria, ce nu știi nu te rănește” ridică la final din umeri, în semn că probabil așa fusese soarta lor. Ea să fie la curent cu o sumedenie de chestii, pe când el, la polul opus, să nu aibă niciun strop de informație - exceptând faptul că mama lui fusese vrăjitoare, lucru pe care deja îl menționase și de față cu ea.

Jack râse imediat la cuvintele fetei.
”Stai liniștită, deși teoretic trăiesc în grotă, fiind pirat, nu e chiar așa. Am bucătărie și totul e destul de curand adus, produsele nu sunt deloc vechi. Îți poți face de cap. Sunt convins că vei găsi tot ce îți trebuie dacă mâncarea nu e vreun fel mai pretențios.”
Se ridică din moalele fotoliului și o ajută și pe ea să se ridice, îndrumând-o apoi spre locul unde era bucătăria și implicit și ingredientele de care ar fi avut nevoie.