Sweet love [Ideea cu piraţii]

Jack era un tip cât se poate de ordonat. Fiind chiar și migălos ,avea o obsesie cu ordonarea lucrurilor din posesia sa. Așa că evident că această amprenta a sa se vedea și în interiorul casei pe care el o construise după bunul plac.
”Deși foarte multă lume se dă în vânt după cartofii prăjiți, mei nu prea îmi plac, așa că, cu siguranță, aleg prima variantă.” zâmbii el pe sub mustăți. ”De asemenea, mă bucur mult că te simți ca acasă.”

Jack rămase tăcut și liniștit în încăpere, bucurându-se de mirosul care învăluise întreaga cameră și îi ațâța papilele gustative. Gândurile lui se pierdură în van, fără vreo direcție anume. Acest loc îl liniștea. Faptul că această locație era neștiută de nimeni înafară de ei doi și că nimeni nu avea să îi atace îi creea comfortul de care avea nevoie.
Vocea ei dulce și îmbietoare îl trezi din aceea visare fără rost și își întoarse privirea de la geam la ea zâmbind.
”Hmm.. nu îmi spune. Surprinde-mă!”

Picase pentru scurt timp din nou în gândurile lui deșarte, fiind atras imediat de glasul ei duios. O privii mai întâi pe ea, încercând să nu se holbeze cu toate că trăsăturile ei erau atât de frumoase încât avea uneori instinctul să se uite lung si admirativ la ele. Abia după aceea atenția lui fu captată de tort și ochii i se măriră instant ca două bile de biliard.
”Wow, măi să fie ! Asta da surpriză.. mă așteptam la ceva prăjitură, dar un tort ? Se pare că ești într-adevăr imprevizibilă, domnișoară Rosa.”

”Îmi este foarte foame, așa că poți fii sigură că nu va rămâne nimic în farfuria mea!” chicotii piratul, așezându-se într-o poziție comfortabilă la masă.
Deși desertul îi fura ochii, nu vru să își strice pofta și începu cu afumătura, mestecând meticulos cu ochii închiși din mâncarea fierbinte și delicioasă.
”Este divină mâncarea. N-am mai mâncat de mult ceva atât de bun” lăudă acesta mâncarea, asta după ce înghițise. Se vedea că are totuși bune maniere, deși nu era un lucru de așteptat de la un pirat de regulă.

Jack ridică finuț din ambele sprâncene, surprins.
”Waw. Atunci mă simt flatat, că sunt prima persoană pentru care faci asta” surâse și îi prinse elegant încheieturile degetelor, presărând o sărutare scurtă la baza lor ca apoi să îi dea drumul și să revină la porția sa.
Jack era în sinea sa un gentilom, cu toate că profesia lui în mod normal nu îi permitea să își facă o reputație cum că ar fi unul.

”Desigur. Voi, Doamnele, mereu vă preocupați și de silueta, așa-i?” întrebă pe un ton tachinator, de glumă, însă fără răutate. Ar fi mințit să spună că nu îi plăceau femeile cu talie de viespe, cam cum era ea. Luă lingurița atașată farfuriei și mestecă meticulos dumicatul de tort. ”Este delicios!” aprecie imediat după, cu zâmbetul pe buze.

”Eu cumva sunt liniar ca să fiu sincer. Acuma nu știu dacă este un lucru pozitiv ori ba, probabil că pot deveni plictisitor, dar depinde de companie” inspiră adânc aer în piept ,spre final respirația transformându-se într-un oft fad.
Deja se luminase de zi, se pare că pierduseră toată noaptea cu mâncatul și cu statul la povești și timpul zburase.
”Ar trebui să mă întorc la echipajul meu, probabil deja mă așteaptă. Crezi că te descuric singură până diseară?”